Yahoo!, una din cele mai mari companii online din lume, a anuntat lansarea unei platforme proprii pentru crearea de aplicatii pentru telefoanele mobile, intrand astfel in competitie cu rivalul Google si pe acest segment.
Anuntul Yahoo! vine la doua luni dupa ce Google a lansat platforma Android, alaturi de o alianta de producatori de telefoane mobile care intentioneaza sa utilizeze tehnologia. Tehnologia Yahoo! este destinata, printre altele, furnizorilor de continut care vor ca aplicatiile pe care le realizeaza sa ruleze pe mai multe tipuri de telefoane mobile. In prezent, fiecare aplicatie trebuie sa fie rescrisa pentru fiecare model de telefon mobil si tehnologie in parte, majorand astfel simtitor costurile asociate aplicatiilor soft pentru mobile.
"Pentru prima oara, un publisher sau un dezvoltator va putea realiza un serviciu care sa functioneze pe sute de echipamente", a declarat Marco Boerries, seful diviziei Yahoo! dedicate platformelor mobile. Utilitarele software le vor permite dezvoltatorilor sa creeze mini-aplicatii care sa fie integrate cu alte servicii ale Yahoo! sau cu orice browser mobil.
Incercarile Yahoo! de a atrage dezvoltatorii catre platfoma sa pune compania, de asemenea, in competitie directa cu Microsoft. Softul va fi oferit gratuit, a spus Boerries, adaugand ca Yahoo! spera ca va castiga bani din distributia de publicitate pe unele din noile aplicatii care vor fi create cu aceasta platforma.
Sursa: Ziarul Financiar
marți, ianuarie 29, 2008
Bill Gates si-a anuntat retragerea cantand hard rock la chitara
"Acesta este ultimul meu discurs", a anuntat ieri, la Las Vegas, Bill Gates (foto), 52 de ani, confirmand astfel retragerea sa de la carma Microsoft. "Va fi pentru prima data in ultimii 17 ani in care voi renunta la postul meu la Microsoft" - a completat el.
A fost o retragere in cursul careia asistenta a ras mult, a aplaudat des si in care s-a vorbit mai mult de viitorul tehnologic al omenirii decat de trecut. Ceremonia "pensionarii" s-a incheiat in acordurile tonice de hard rock ale vedetei Guns N' Roses, Slash, alaturi de care insusi Bill Gates a incercat cateva acorduri la o chitara-bas.
Fondatorul si chairman-ul celui mai mare producator mondial de software a deschis astfel, conform traditiei ultimilor 11 ani, editia 2008 a Consumer Electronics Show (CES), alcatuindu-si discursul pe tema intrarii omenirii intr-o noua era digitala si anuntand cateva parteneriate importante cu giganti media producatori de continut, printre care Disney-ABC Television Group, NBC Universal si Metro-Goldwyn-Mayer Studios.
El a urcat pe scena imensului ballroom al The Venetian Hotel din Las Vegas alaturi de Robbie Bach, presedintele diviziei de Entertainment & Devices a Microsoft, pe care unii analisti il vad drept succesorul desemnat pentru a expune de acum inainte viziunea corporatiei asupra civilizatiei digitale. Relaxat, purtand un pulover lila, Gates s-a adresat catorva mii de jurnalisti, analisti si VIP-uri din IT&C. El urmeaza ca pana in iulie sa predea treptat sarcinile executive, concentrandu-se pe activitatea filantropica pe care o desfasoara prin fundatia sa, care dispune de fonduri reprezentand aproape o treime din PIB-ul Romaniei (peste 33 de miliarde de dolari). Nu va renunta insa sa lucreze la anumite proiecte tehnologice.
Desi din 2001, din momentul in care am inceput sa vorbim despre era digitala, viteza cu care s-au dezvoltat tehnologiile (computerele personale, internetul broadband sau telefonia mobila) este absolut uimitoare, ne aflam abia la inceputul revolutiei de care software-ul este capabil, a punctat fondatorul Microsoft. Modul in care vom munci, invata sau ne vom distra se va schimba din temelii.
In a doua era digitala, entertainment-ul media se va baza in totalitate pe software. Comunicatiile electronice intre persoane si conectivitatea vor fi cuvantul de ordine. Imaginile in formate hi-definition si 3D vor patrunde si in activitatea de zi cu zi de business, in salile de sedinte ale caror noi ecrane vor permite colaborarea mai buna pentru definirea strategiilor.
Gates a facut in acest sens o demonstratie cu Surface, computerul integrat intr-o masa care are ecran tactil si care isi poate gasi numeroase utilizari, de la comert la industria turismului si pana la proiectare.
Mediul nostru de lucru se va transforma si mai puternic datorita internetului. Computerul nu va mai fi neaparat unealta principala in munca noastra, aplicatiile software din ce in ce mai evoluate urmand sa ruleze si pe telefon sau televiziune.
Unul dintre exemplele cu care Bill Gates si-a sustinut viziunea prin demonstratii este un echipament care poate recunoaste o persoana sau un loc de interes public, datorita internetului si programelor de interpretare a imaginilor. El a mentionat ca nu este inca un prototip functional, ci un concept la care se lucreaza in laboratoare. Dispozitivul va semana oarecum cu un telefon mobil si, odata indreptat spre o persoana, va afisa pe ecran informatiile despre aceasta (cele care sunt publice). Daca va scana o strada, ii va oferi posesorului informatiile despre companiile gazduite de cladirile din zona si despre serviciile pe care acestea le ofera.
De altfel, serviciile bazate pe internet ocupa un loc important in strategia Microsoft care vede in viitor din ce in ce mai multe echipamente care vor functiona conectate la world wide web, unde vor fi stocate cantitati uriase de informatie, accesabila de oriunde si oricand.
In acest sens, compania a anuntat cu prilejul CES un parteneriat cu NBC Universal in urma caruia va aparea portalul NBCOlympics.com cu prilejul jocurilor Olimpice din China, prin care utilizatorii vor putea accesa, live sau la cerere, peste 3.000 de ore de transmisiuni video, in functie de sporturile preferate.
Portalul va fi cu acces gratuit si se va baza pe suita de aplicatii pentru web Silverlight, creata de Microsoft.
Alte parteneriate anuntate de producatorul de software sunt cele cu ABC Television si Disney Channel prin care seriale si emisiuni de succes, precum "Neveste disperate", "Lost" sau "Grey's Anatomy", inclusiv in format high definition, vor putea fi incarcate, via internet, si vizionate prin intermediul consolei de jocuri video Xbox.
Tot ieri a fost anuntata alianta MGM-Microsoft prin care filme clasice, precum "Terminator" sau "Tacerea mieilor", vor fi disponibile tot prin intermediul Xbox360.
Aceasta consola de joc devine astfel unul dintre cele mai importante echipamente de furnizare a continutului in noul standard HDTV pe televizoarele de ultima generatie.
Odata cu retragerea lui Bill Gates, Microsoft intra intr-o noua era. Nimeni insa nu priveste acest lucru cu ingrijorare; tehnologia isi continua cursa nebuneasca, iar gigantul software pare sa aiba destul de lucru in laboratoare.
Ultima zi a lui Bill la Microsoft
Dupa ce a afirmat ca ultimii zece ani au fost de mare succes, Gates s-a retras intr-un colt al scenei, iar pe imensele ecrane high definition a inceput sa ruleze o comedie avandu-l chiar pe el in rolul principal. Parodia a avut ca tema "Ultima zi a lui Bill la Microsoft" si il infatiseaza pe fondatorul companiei stingand lumina din biroul sau, luand in brate clasica cutie cu obiecte personale si plecand la volanul unui Ford Focus. In alta secventa, Gates incearca sa-si gaseasca de lucru. Ii canta la telefon lui Bono de la U2, dar acesta ii spune politicos ca nu are niciun loc liber in formatie. Apoi Gates vine cu diverse propuneri de colaborare la Hillary Clinton si Al Gore, dar nici acestia nu sunt interesati sa-l angajeze.
Sursa: Ziarul Financiar
A fost o retragere in cursul careia asistenta a ras mult, a aplaudat des si in care s-a vorbit mai mult de viitorul tehnologic al omenirii decat de trecut. Ceremonia "pensionarii" s-a incheiat in acordurile tonice de hard rock ale vedetei Guns N' Roses, Slash, alaturi de care insusi Bill Gates a incercat cateva acorduri la o chitara-bas.
Fondatorul si chairman-ul celui mai mare producator mondial de software a deschis astfel, conform traditiei ultimilor 11 ani, editia 2008 a Consumer Electronics Show (CES), alcatuindu-si discursul pe tema intrarii omenirii intr-o noua era digitala si anuntand cateva parteneriate importante cu giganti media producatori de continut, printre care Disney-ABC Television Group, NBC Universal si Metro-Goldwyn-Mayer Studios.
El a urcat pe scena imensului ballroom al The Venetian Hotel din Las Vegas alaturi de Robbie Bach, presedintele diviziei de Entertainment & Devices a Microsoft, pe care unii analisti il vad drept succesorul desemnat pentru a expune de acum inainte viziunea corporatiei asupra civilizatiei digitale. Relaxat, purtand un pulover lila, Gates s-a adresat catorva mii de jurnalisti, analisti si VIP-uri din IT&C. El urmeaza ca pana in iulie sa predea treptat sarcinile executive, concentrandu-se pe activitatea filantropica pe care o desfasoara prin fundatia sa, care dispune de fonduri reprezentand aproape o treime din PIB-ul Romaniei (peste 33 de miliarde de dolari). Nu va renunta insa sa lucreze la anumite proiecte tehnologice.
Desi din 2001, din momentul in care am inceput sa vorbim despre era digitala, viteza cu care s-au dezvoltat tehnologiile (computerele personale, internetul broadband sau telefonia mobila) este absolut uimitoare, ne aflam abia la inceputul revolutiei de care software-ul este capabil, a punctat fondatorul Microsoft. Modul in care vom munci, invata sau ne vom distra se va schimba din temelii.
In a doua era digitala, entertainment-ul media se va baza in totalitate pe software. Comunicatiile electronice intre persoane si conectivitatea vor fi cuvantul de ordine. Imaginile in formate hi-definition si 3D vor patrunde si in activitatea de zi cu zi de business, in salile de sedinte ale caror noi ecrane vor permite colaborarea mai buna pentru definirea strategiilor.
Gates a facut in acest sens o demonstratie cu Surface, computerul integrat intr-o masa care are ecran tactil si care isi poate gasi numeroase utilizari, de la comert la industria turismului si pana la proiectare.
Mediul nostru de lucru se va transforma si mai puternic datorita internetului. Computerul nu va mai fi neaparat unealta principala in munca noastra, aplicatiile software din ce in ce mai evoluate urmand sa ruleze si pe telefon sau televiziune.
Unul dintre exemplele cu care Bill Gates si-a sustinut viziunea prin demonstratii este un echipament care poate recunoaste o persoana sau un loc de interes public, datorita internetului si programelor de interpretare a imaginilor. El a mentionat ca nu este inca un prototip functional, ci un concept la care se lucreaza in laboratoare. Dispozitivul va semana oarecum cu un telefon mobil si, odata indreptat spre o persoana, va afisa pe ecran informatiile despre aceasta (cele care sunt publice). Daca va scana o strada, ii va oferi posesorului informatiile despre companiile gazduite de cladirile din zona si despre serviciile pe care acestea le ofera.
De altfel, serviciile bazate pe internet ocupa un loc important in strategia Microsoft care vede in viitor din ce in ce mai multe echipamente care vor functiona conectate la world wide web, unde vor fi stocate cantitati uriase de informatie, accesabila de oriunde si oricand.
In acest sens, compania a anuntat cu prilejul CES un parteneriat cu NBC Universal in urma caruia va aparea portalul NBCOlympics.com cu prilejul jocurilor Olimpice din China, prin care utilizatorii vor putea accesa, live sau la cerere, peste 3.000 de ore de transmisiuni video, in functie de sporturile preferate.
Portalul va fi cu acces gratuit si se va baza pe suita de aplicatii pentru web Silverlight, creata de Microsoft.
Alte parteneriate anuntate de producatorul de software sunt cele cu ABC Television si Disney Channel prin care seriale si emisiuni de succes, precum "Neveste disperate", "Lost" sau "Grey's Anatomy", inclusiv in format high definition, vor putea fi incarcate, via internet, si vizionate prin intermediul consolei de jocuri video Xbox.
Tot ieri a fost anuntata alianta MGM-Microsoft prin care filme clasice, precum "Terminator" sau "Tacerea mieilor", vor fi disponibile tot prin intermediul Xbox360.
Aceasta consola de joc devine astfel unul dintre cele mai importante echipamente de furnizare a continutului in noul standard HDTV pe televizoarele de ultima generatie.
Odata cu retragerea lui Bill Gates, Microsoft intra intr-o noua era. Nimeni insa nu priveste acest lucru cu ingrijorare; tehnologia isi continua cursa nebuneasca, iar gigantul software pare sa aiba destul de lucru in laboratoare.
Ultima zi a lui Bill la Microsoft
Dupa ce a afirmat ca ultimii zece ani au fost de mare succes, Gates s-a retras intr-un colt al scenei, iar pe imensele ecrane high definition a inceput sa ruleze o comedie avandu-l chiar pe el in rolul principal. Parodia a avut ca tema "Ultima zi a lui Bill la Microsoft" si il infatiseaza pe fondatorul companiei stingand lumina din biroul sau, luand in brate clasica cutie cu obiecte personale si plecand la volanul unui Ford Focus. In alta secventa, Gates incearca sa-si gaseasca de lucru. Ii canta la telefon lui Bono de la U2, dar acesta ii spune politicos ca nu are niciun loc liber in formatie. Apoi Gates vine cu diverse propuneri de colaborare la Hillary Clinton si Al Gore, dar nici acestia nu sunt interesati sa-l angajeze.
Sursa: Ziarul Financiar
Care sunt gadget-urile care se bat pentru premii la CES 2008
CES (Consumer Electronics Show), cel mai mare targ de gadget-uri si electronice de consum din lume, ce se desfasoara in orasul american Las Vegas, se apropie de sfarsit, iar conglomeratul media online CNET Networks deja a intocmit un clasament al celor mai interesante si inedite produse expuse in cadrul evenimentului.
Aflate la a treia editie, premiile CNET Best of CES sunt organizate in zece categorii, variind de la accesorii pentru masina la tehnologii emergente, la componente hardware. In segmentul destinat jocurilor, produsul care are cele mai mari sanse sa castige este un monitor curbat, produs de compania Alienware, divizie Dell care produce PC-uri si periferice high-end.
Ecranul panoramic de circa 30 de inci (76 cm) simuleaza vederea periferica, oferind o experienta mai realista in jocurile de tip FPS (first person shooter).
Philips a prezentat un nou televizor LCD high definition ce ataca una din cele mai mari probleme ale segmentului IT: reducerea consumului de energie. EcoTV are diagonala de 42 de inci (107 cm) si poate reda semnal HD 1080p, insa principala caracteristica prin care se deferentiaza de alte modele este functia de diminuare dinamica a luminozitatii ecranului, in functie de lumina ambientala.
Segmentul telecom este marcat de lansarea headset-ului Bluetooth Invisio Q7, bazat pe tehnologia "bone conduction". Dispozitivul inlocuieste microfonul preluand vibratiile oaselor umane pentru a transmite vocea apelantului, eliminand astfel zgomotul de fond.
Pentru departamentul foto/video, Canon si-a reinnoit seria de camere video digitale. Modelul HF-10 se remarca prin memoria interna de tip flash ce are o capacitate record de 16GB. Dispozitivul are slot de expansiune SDHC si poate inregistra direct in format HD 1080p.
Tehnologiile emergente reprezinta intotdeauna o sursa de idei inedite, iar anul acesta nu face exceptie. Compania Bug Labs propune utilizatorilor sa isi construiasca propriile produse, printr-un sistem pe care il denumeste "lego-ul gadget-urilor". Bug Base reprezinta un mini-computer pe care se pot atasa diverse module, precum ecran LCD, camera digitala sau modul GPS.
In ciuda raspandirii sale, standardul Bluetooth AD2P, ce asigura compatibilitatea cu casti stereo fara fir, nu reprezinta o tehnologie high-end.
Compania Open Interface, recent achizitionata de Qualcomm, propune codecul audio Soundabout Lossless, ce poate asigura fluxuri audio cu latenta mica, fara pierderi de calitate. In segmentul "home entertainment", compania Belkin, producator de accesorii pentru Apple, a prezentat un transmitator wireless ce se conecteaza la televizorul HD si poate prelua semnale din sase surse distincte, eliminand astfel cablurile de interconectare. Dispozitivul este compatibil cu majoritatea sistemelor A/V de pe piata datorita intrarilor HDMI, RCA, S-Video si video compozit, video component sau SCART.
In acelasi domeniu, Polk Audio a introdus primul difuzor "all-in-one" pentru sistemele de tip home theater. SurroundBar 360 reprezinta de fapt un difuzor alungit, de 112 cm, ce simuleaza destul de fidel efectul surround 5.1.
Sursa: Ziarul Financiar
Aflate la a treia editie, premiile CNET Best of CES sunt organizate in zece categorii, variind de la accesorii pentru masina la tehnologii emergente, la componente hardware. In segmentul destinat jocurilor, produsul care are cele mai mari sanse sa castige este un monitor curbat, produs de compania Alienware, divizie Dell care produce PC-uri si periferice high-end.
Ecranul panoramic de circa 30 de inci (76 cm) simuleaza vederea periferica, oferind o experienta mai realista in jocurile de tip FPS (first person shooter).
Philips a prezentat un nou televizor LCD high definition ce ataca una din cele mai mari probleme ale segmentului IT: reducerea consumului de energie. EcoTV are diagonala de 42 de inci (107 cm) si poate reda semnal HD 1080p, insa principala caracteristica prin care se deferentiaza de alte modele este functia de diminuare dinamica a luminozitatii ecranului, in functie de lumina ambientala.
Segmentul telecom este marcat de lansarea headset-ului Bluetooth Invisio Q7, bazat pe tehnologia "bone conduction". Dispozitivul inlocuieste microfonul preluand vibratiile oaselor umane pentru a transmite vocea apelantului, eliminand astfel zgomotul de fond.
Pentru departamentul foto/video, Canon si-a reinnoit seria de camere video digitale. Modelul HF-10 se remarca prin memoria interna de tip flash ce are o capacitate record de 16GB. Dispozitivul are slot de expansiune SDHC si poate inregistra direct in format HD 1080p.
Tehnologiile emergente reprezinta intotdeauna o sursa de idei inedite, iar anul acesta nu face exceptie. Compania Bug Labs propune utilizatorilor sa isi construiasca propriile produse, printr-un sistem pe care il denumeste "lego-ul gadget-urilor". Bug Base reprezinta un mini-computer pe care se pot atasa diverse module, precum ecran LCD, camera digitala sau modul GPS.
In ciuda raspandirii sale, standardul Bluetooth AD2P, ce asigura compatibilitatea cu casti stereo fara fir, nu reprezinta o tehnologie high-end.
Compania Open Interface, recent achizitionata de Qualcomm, propune codecul audio Soundabout Lossless, ce poate asigura fluxuri audio cu latenta mica, fara pierderi de calitate. In segmentul "home entertainment", compania Belkin, producator de accesorii pentru Apple, a prezentat un transmitator wireless ce se conecteaza la televizorul HD si poate prelua semnale din sase surse distincte, eliminand astfel cablurile de interconectare. Dispozitivul este compatibil cu majoritatea sistemelor A/V de pe piata datorita intrarilor HDMI, RCA, S-Video si video compozit, video component sau SCART.
In acelasi domeniu, Polk Audio a introdus primul difuzor "all-in-one" pentru sistemele de tip home theater. SurroundBar 360 reprezinta de fapt un difuzor alungit, de 112 cm, ce simuleaza destul de fidel efectul surround 5.1.
Sursa: Ziarul Financiar
sâmbătă, ianuarie 26, 2008
Probleme cu creditul?
A fost odata ca niciodata, dar nu cu prea mult timp in urma, ca sotul meu credea ca aveam prea multe carti de credit - in special pentru magazinele de imbracaminte. El credea ca avand atatea carti de credit ar putea discredita creditul nostru.
Plateam cu cartea de credit la saloanele de infrumusetare, biletele la cinema si pranzurile cu prietenii care parea sa coste mai mult decat pranzurile de acasa. Sotul meu imi spunea ca singurul lucru pe care nu il pot cumpara cu credit este fericirea.
La inceputul casatoriei noastre, la care ma refer ca I. Cr. - Inainte de credit - plateam totul cu bani sau cecuri. Scadeam pretul achizitiilor din cartea de cecuri si era astfel usor sa ne vedem starea financiara. Insa, in ciuda ingrijorarii sotului meu, nu am cumparat niciodata un pix rosu.
Acum nu am decat o singura carte de credit, iar sotul meu ma incurajeaza sa o folosesc. Pentru fiecare dolar cheltuit primim kilometrii gratuit sau bilete de avion.
Sotul meu umbla la cartea lui de credit atat de repede cat Billy the Kid umbla la pistolul lui, si transforma plasticul in kilometrii atat de hotarat cum Midas transforma orice atingea in aur; iar kilometrii si-i aduna cu atata grija cum Ghengis Khan isi aduna horda.
El plateste orice cu ajutorul cardului. Daca nu exista un pret minim la care se poate folosi acesta, el va plati si achizitiile sub 1 dolar folosind cardul. Ocazional ma gandesc daca oare vanzatorii speculeaza ca inca o folosire a cardului ne va lasa fara casa, dar cand zburam la clasa 1. si bem sampanie in timp ce mergem in excursii, incep sa nu-mi mai fac griji.
Acum cateva excursii mi s-a furat geanta si pana mi-am primit noul card m-am simtit ca un prizonier. O voce imi spunea intruna ‘ Nu pleca de acasa fara el’.
Unii oameni pleaca de acasa prea des. Se comporta ca Theodore Roosevelt si alearga prin magazine urland ‘Platesc cu cartea de credit!’. Eu nu fac acest lucru - cred ca imi folosesc cartea de credit cu iscusinta - des, dar cu iscusinta.
Cand ma uit la colectia bonurilor din luna respectiva nu gasesc niciodata o greseala. Ei, poate sosetele Big Bird pentru verisoul Walter erau o greseala, dar greseala in preturi nu am gasit niciodata.
Da, cred ca folsirea cartii de credit este atat profitabila cat si convenabila - pana ce am citit ca o carte Diner’s Club Card din anii ‘50 valoreaza mai mult de 100 de dolari. Cartile de credit ale zilelor trecute au devenit obiecte de colectie in zilele de azi. Acum eu imi colectez gandurile. Poate ar trebui totusi sa am mai multe carti de credit.
Plateam cu cartea de credit la saloanele de infrumusetare, biletele la cinema si pranzurile cu prietenii care parea sa coste mai mult decat pranzurile de acasa. Sotul meu imi spunea ca singurul lucru pe care nu il pot cumpara cu credit este fericirea.
La inceputul casatoriei noastre, la care ma refer ca I. Cr. - Inainte de credit - plateam totul cu bani sau cecuri. Scadeam pretul achizitiilor din cartea de cecuri si era astfel usor sa ne vedem starea financiara. Insa, in ciuda ingrijorarii sotului meu, nu am cumparat niciodata un pix rosu.
Acum nu am decat o singura carte de credit, iar sotul meu ma incurajeaza sa o folosesc. Pentru fiecare dolar cheltuit primim kilometrii gratuit sau bilete de avion.
Sotul meu umbla la cartea lui de credit atat de repede cat Billy the Kid umbla la pistolul lui, si transforma plasticul in kilometrii atat de hotarat cum Midas transforma orice atingea in aur; iar kilometrii si-i aduna cu atata grija cum Ghengis Khan isi aduna horda.
El plateste orice cu ajutorul cardului. Daca nu exista un pret minim la care se poate folosi acesta, el va plati si achizitiile sub 1 dolar folosind cardul. Ocazional ma gandesc daca oare vanzatorii speculeaza ca inca o folosire a cardului ne va lasa fara casa, dar cand zburam la clasa 1. si bem sampanie in timp ce mergem in excursii, incep sa nu-mi mai fac griji.
Acum cateva excursii mi s-a furat geanta si pana mi-am primit noul card m-am simtit ca un prizonier. O voce imi spunea intruna ‘ Nu pleca de acasa fara el’.
Unii oameni pleaca de acasa prea des. Se comporta ca Theodore Roosevelt si alearga prin magazine urland ‘Platesc cu cartea de credit!’. Eu nu fac acest lucru - cred ca imi folosesc cartea de credit cu iscusinta - des, dar cu iscusinta.
Cand ma uit la colectia bonurilor din luna respectiva nu gasesc niciodata o greseala. Ei, poate sosetele Big Bird pentru verisoul Walter erau o greseala, dar greseala in preturi nu am gasit niciodata.
Da, cred ca folsirea cartii de credit este atat profitabila cat si convenabila - pana ce am citit ca o carte Diner’s Club Card din anii ‘50 valoreaza mai mult de 100 de dolari. Cartile de credit ale zilelor trecute au devenit obiecte de colectie in zilele de azi. Acum eu imi colectez gandurile. Poate ar trebui totusi sa am mai multe carti de credit.
Redaruitul te face darnic?
Sa reciclam sau sa nu reciclam, acesta este intrebarea. Nu, nu ma refer la aluminiu, sticla, hartie sau plastic. Acea intrebare nici nu se pune. Aceea este o responsabilitate in favoarea planetei noastre murdarite.
In fiecare zi arunc materiale de impachetat. Cu cat mai mic este un obiect cu atat este impachetat intr-un pachet mai mare. Se spune ca acesta face obiectul mai usor de remarcat. Eu nu sunt de acord si spun ca este fabricare malitioasa, nebunie de marketing si sabotarea vanzatorilor. Dar, desigur, eu nu voi astepta dupa fabrici sa impacheteze produsele in mod responsabil. Daca mi-as tine respiratia in timp ce astept, fata mi-ar deveni albastra si mie nu imi sta bine albastrul.
Reciclarea la care ma referam este cea a cadourilor, ceea ce unii oameni o numesc redaruire iar altii o numesc greseala. Marturisesc, si eu redaruiesc unele lucruri. Pentru mine exista patru categorii de cadouri : ceva ce am cerut de la cineva, ceva care imi este de folos, ceva care este prea frumoas sau sentimental sa nu tin si toate celelalte. Cadourile pe care le refolosesc provin din aceasta ultima categorie, care este si ea impartita in doua subcategorii: donatii si cadouri refolosite.
Nimeni nu sare in sus daca donez cateva umerase parfumate si pufoase unui magazin, ci primesc si multumiri pentru nobilitatea mea; dar daca le-as da cuiva drept cadou, unii oameni ar crede ca am comis un pacat impachetat frumos.
Sunt o persoana sensibila, nu una zgarcita. Cartea despre crosetat primita de la verisorul Walter de ziua mea - Va rog! Nu as da aceea carte nimanui. Nu stiu el de ce mi-a dat-o mie, dar am donat-o librariei si iar am primit multumiri.
Dar daca cineva mi-ar da un pulover frumos - si cel care mi l-a dat nu ar fi verisorul Walter - ma refer la un pulover ALBASTRU FOARTE FRUMOS - de ce ar fi un lucru gresit daca l-as da unei prietene caruia ii place albastrul? Ei, daca l-as primi cu factura, as putea sa-l returnez, dar nu este si acel lucru reciclare? L-as duce inapoi la magazin si mi-as lua altceva. Si de ce sa returnez ceva despre care STIU ca i-ar place cuiva? Serios, ea arata bine in albastru.
Mie reciclarea cadourilor mi se pare un lucru bun si imi salveaza niste banuti. De fapt, cred ca oamenii ar trebui sa iasa din acunzisul dulapului si sa marturiseasca faptul ca si ei fac acelasi lucru. Iar daca ar iesi de acolo, ar avea mai mult spatiu unde sa isi tina cadourile reciclabile.
In fiecare zi arunc materiale de impachetat. Cu cat mai mic este un obiect cu atat este impachetat intr-un pachet mai mare. Se spune ca acesta face obiectul mai usor de remarcat. Eu nu sunt de acord si spun ca este fabricare malitioasa, nebunie de marketing si sabotarea vanzatorilor. Dar, desigur, eu nu voi astepta dupa fabrici sa impacheteze produsele in mod responsabil. Daca mi-as tine respiratia in timp ce astept, fata mi-ar deveni albastra si mie nu imi sta bine albastrul.
Reciclarea la care ma referam este cea a cadourilor, ceea ce unii oameni o numesc redaruire iar altii o numesc greseala. Marturisesc, si eu redaruiesc unele lucruri. Pentru mine exista patru categorii de cadouri : ceva ce am cerut de la cineva, ceva care imi este de folos, ceva care este prea frumoas sau sentimental sa nu tin si toate celelalte. Cadourile pe care le refolosesc provin din aceasta ultima categorie, care este si ea impartita in doua subcategorii: donatii si cadouri refolosite.
Nimeni nu sare in sus daca donez cateva umerase parfumate si pufoase unui magazin, ci primesc si multumiri pentru nobilitatea mea; dar daca le-as da cuiva drept cadou, unii oameni ar crede ca am comis un pacat impachetat frumos.
Sunt o persoana sensibila, nu una zgarcita. Cartea despre crosetat primita de la verisorul Walter de ziua mea - Va rog! Nu as da aceea carte nimanui. Nu stiu el de ce mi-a dat-o mie, dar am donat-o librariei si iar am primit multumiri.
Dar daca cineva mi-ar da un pulover frumos - si cel care mi l-a dat nu ar fi verisorul Walter - ma refer la un pulover ALBASTRU FOARTE FRUMOS - de ce ar fi un lucru gresit daca l-as da unei prietene caruia ii place albastrul? Ei, daca l-as primi cu factura, as putea sa-l returnez, dar nu este si acel lucru reciclare? L-as duce inapoi la magazin si mi-as lua altceva. Si de ce sa returnez ceva despre care STIU ca i-ar place cuiva? Serios, ea arata bine in albastru.
Mie reciclarea cadourilor mi se pare un lucru bun si imi salveaza niste banuti. De fapt, cred ca oamenii ar trebui sa iasa din acunzisul dulapului si sa marturiseasca faptul ca si ei fac acelasi lucru. Iar daca ar iesi de acolo, ar avea mai mult spatiu unde sa isi tina cadourile reciclabile.
Sunt obraznice reclamele TV?
‘Dar mai intai, cateva cuvinte de la sponsorii nostrii’ si acele cateva cuvinte se transforma in mai multe. Apoi sunt si multe reclame care intrerup aproape orice alt program, si nu isi cer niciodata scuze cand intrerup.
Cei mai multi oameni ignora politetea si folosesc reclamele ca si pauze in care poti sa mananci ceva sau sa te duci la baie, dar nimeni nu se duce la baie sau nu isi ia o bere in timpul meciurilor de fotbal. Nu vor sa rateze sa vada ca care joaca fotbal sau sa vada tocilarul care se cupleaza cu o fata frumoasa din cauza masinii pe care o are.
Nu toate reclamele sunt distractive. Unele sunt educationale si contin 15, 30 sau 60 de secunde de informatii care iti pot schimba viata.
Seara trecuta m-am uitat la o drama politista. 45 minute din ea au fost drama. Celelalte 16 au fost reclame. Deoarece nu imi planific o viata in relatie cu crima - daca mersul la cinema cu snacks-uri nu este considerata o crima - am invatat mai mult din reclame decat din film.
Am invatat ca folosesc pasta de dinti proasta, nu iau medicamentul potrivit importiva durerilor si am fondul mutual gresit. Cumparand aceste produse poate nu fac din mine un succes social, dar vor face din mine un succes comercial.
Sanatatea si succesul se exclud reciproc cand vine vorba de televiziunea de sambata dimineata. Cele mai multe reclame sunt acoperite de zahar si cauzeaza carii si obezitate. Din pacate, nu stim ce efecte negative are violenta din reclamele gen desenele animate, sponsorizate de aceste produse.
Pentru adulti, reclamele pot cauza defecte financiare. Reclamele telefonice ‘intinde-ti mana si atinge pe cineva’ si-au intins mainile si mi-au atins banii. Cand am sunat-o pe bunica, i-am cantat ‘Multi ani traiasca!’ imediat ce a raspuns. Apoi, cand am intrebat persoana careia i-am cantat de ce nu mi-a zis ca am format numarul gresit si m-a lasat sa cant tot cantecul, mi-a spus ca isi dorea ca nepotii ei s-o fi sunat. Asta a cauzat si mai multi apeluri, si mai multe intinderi ale mainii.
Din fericire, nu toate reclamele care ma ating emotional imi ating si banii. Nu imi place berea dar imi plac reclamele pentru bere. Rad cand vad fosti sportivii certandu-se asupra meritului unei beri. Plang cand vad caii tragand o sanie - cu tot cu clopotele - printr-un scenariu acoperit cu zapada.
Insa reclama de asigurari care arata un barbat urcandu-se neasteptat in cer nu numai ca este un lucru care cauzaeaza depresie dar este si inselatoare. Nu toti barbatii se duc in sus dupa ce mor. Deoarece multe reclame nu sunt realiste, ar trebui luate cu un bob de sare - dar lucrurile merg mai bine cu putina Cola.
Cei mai multi oameni ignora politetea si folosesc reclamele ca si pauze in care poti sa mananci ceva sau sa te duci la baie, dar nimeni nu se duce la baie sau nu isi ia o bere in timpul meciurilor de fotbal. Nu vor sa rateze sa vada ca care joaca fotbal sau sa vada tocilarul care se cupleaza cu o fata frumoasa din cauza masinii pe care o are.
Nu toate reclamele sunt distractive. Unele sunt educationale si contin 15, 30 sau 60 de secunde de informatii care iti pot schimba viata.
Seara trecuta m-am uitat la o drama politista. 45 minute din ea au fost drama. Celelalte 16 au fost reclame. Deoarece nu imi planific o viata in relatie cu crima - daca mersul la cinema cu snacks-uri nu este considerata o crima - am invatat mai mult din reclame decat din film.
Am invatat ca folosesc pasta de dinti proasta, nu iau medicamentul potrivit importiva durerilor si am fondul mutual gresit. Cumparand aceste produse poate nu fac din mine un succes social, dar vor face din mine un succes comercial.
Sanatatea si succesul se exclud reciproc cand vine vorba de televiziunea de sambata dimineata. Cele mai multe reclame sunt acoperite de zahar si cauzeaza carii si obezitate. Din pacate, nu stim ce efecte negative are violenta din reclamele gen desenele animate, sponsorizate de aceste produse.
Pentru adulti, reclamele pot cauza defecte financiare. Reclamele telefonice ‘intinde-ti mana si atinge pe cineva’ si-au intins mainile si mi-au atins banii. Cand am sunat-o pe bunica, i-am cantat ‘Multi ani traiasca!’ imediat ce a raspuns. Apoi, cand am intrebat persoana careia i-am cantat de ce nu mi-a zis ca am format numarul gresit si m-a lasat sa cant tot cantecul, mi-a spus ca isi dorea ca nepotii ei s-o fi sunat. Asta a cauzat si mai multi apeluri, si mai multe intinderi ale mainii.
Din fericire, nu toate reclamele care ma ating emotional imi ating si banii. Nu imi place berea dar imi plac reclamele pentru bere. Rad cand vad fosti sportivii certandu-se asupra meritului unei beri. Plang cand vad caii tragand o sanie - cu tot cu clopotele - printr-un scenariu acoperit cu zapada.
Insa reclama de asigurari care arata un barbat urcandu-se neasteptat in cer nu numai ca este un lucru care cauzaeaza depresie dar este si inselatoare. Nu toti barbatii se duc in sus dupa ce mor. Deoarece multe reclame nu sunt realiste, ar trebui luate cu un bob de sare - dar lucrurile merg mai bine cu putina Cola.
Tentat sa faci o croaziera?
Croaziera este un cuvant relaxant. Iti imaginezi scaune pe punte, briza marii, viata fara responsabilitati. Cuvantul va lasa gandul sa zboare deasupra marii - daca nu sunteti sotul meu. El se simte inchis pe un vapor, se simte inchis in fracul pe care trebuie sa-l poarte la cinele de pe acesta si nimic nu il poate face sa se simta altfel.
Daca aveti indoieli - sau nu puteti face altceva - faceti compromisuri. Compromisul nostru a fost un vapor mic cu 80 de pasageri, inbracaminte ocazionala si mancare cu meniu fix.
Avantajul acestui vacante este ca trebuie sa dezpachetati o singura data. Dezavantajul este sa poti gasi loc pentru toate lucrurile intr-un dulap cu trei compartimente. Nu este deloc decorata cabina de utilitati, dar un afis pe care sa scrie ‘Mai putin inseamna mai mult’ ar fi fost adecvat.
Afisul nu ar incape insa in baie, care contine o toaleta, o chiuveta si un dus fara vana intr-o suprafata de 1.2×1.5 metri. Din fericire, nu m-am murdarit prea tare, deoarece nu as fi putut incape in baie.
Plimbandu-va de 17 ori in jurul puntii ati fi mers o mila, dar de ce sa te plimbi cand poti citi, un eufemism pentru dormit. Am jucat si Bingo. Ce ar fi o croaziera fara bingo? Desi am jucat pentru cocktailuri in loc de bani, Bingo a fost o experienta sobrifianta.
Deoarece era un vas mic, nu puteam juca volei pe el si nu aveam nici aparate de exercitii. Ca sa le inlocuim pe acestea am jucat carti, am jucat volei cu temele de vorbit si ne-am antrenat judecata despre a merge sau nu la lecturi.
Lecturile erau despre porturile pe care le viztam - istoria lor, unicitatea lor si desigur locurile de unde puteam sa cumparam ceva. Era o problema insa pentru fata cu par blond cand sa tina lecturile. Nu dimineata, pentru ca oamenii voiau sa doarma pana tarziu, nu dupamasa pentru ca ar fi putut strica zambetele multora si nu dupa cina pentru ca ar fi fost deranjant sforaitul. Ideea cea mai buna era deci sa le tinem inainte de pranz.
Nu stiu cat timp i-a luat lui Pavlov sa isi antreneze cainii sa incepe sa saliveze cand auzeau clopotele, dar pasagerilor le-a trebuit doar o zi sau doua. La bord mancatul este cea mai populara activitate. La inceput vrei sa te comporti bine - fara placinte, fara paine si fara desert. Dar apoi descoperi ca si constiinciozitatea ta a plecat in vacanta. Vacanta este cea care iti pune viata din nou in miscare.
Daca aveti indoieli - sau nu puteti face altceva - faceti compromisuri. Compromisul nostru a fost un vapor mic cu 80 de pasageri, inbracaminte ocazionala si mancare cu meniu fix.
Avantajul acestui vacante este ca trebuie sa dezpachetati o singura data. Dezavantajul este sa poti gasi loc pentru toate lucrurile intr-un dulap cu trei compartimente. Nu este deloc decorata cabina de utilitati, dar un afis pe care sa scrie ‘Mai putin inseamna mai mult’ ar fi fost adecvat.
Afisul nu ar incape insa in baie, care contine o toaleta, o chiuveta si un dus fara vana intr-o suprafata de 1.2×1.5 metri. Din fericire, nu m-am murdarit prea tare, deoarece nu as fi putut incape in baie.
Plimbandu-va de 17 ori in jurul puntii ati fi mers o mila, dar de ce sa te plimbi cand poti citi, un eufemism pentru dormit. Am jucat si Bingo. Ce ar fi o croaziera fara bingo? Desi am jucat pentru cocktailuri in loc de bani, Bingo a fost o experienta sobrifianta.
Deoarece era un vas mic, nu puteam juca volei pe el si nu aveam nici aparate de exercitii. Ca sa le inlocuim pe acestea am jucat carti, am jucat volei cu temele de vorbit si ne-am antrenat judecata despre a merge sau nu la lecturi.
Lecturile erau despre porturile pe care le viztam - istoria lor, unicitatea lor si desigur locurile de unde puteam sa cumparam ceva. Era o problema insa pentru fata cu par blond cand sa tina lecturile. Nu dimineata, pentru ca oamenii voiau sa doarma pana tarziu, nu dupamasa pentru ca ar fi putut strica zambetele multora si nu dupa cina pentru ca ar fi fost deranjant sforaitul. Ideea cea mai buna era deci sa le tinem inainte de pranz.
Nu stiu cat timp i-a luat lui Pavlov sa isi antreneze cainii sa incepe sa saliveze cand auzeau clopotele, dar pasagerilor le-a trebuit doar o zi sau doua. La bord mancatul este cea mai populara activitate. La inceput vrei sa te comporti bine - fara placinte, fara paine si fara desert. Dar apoi descoperi ca si constiinciozitatea ta a plecat in vacanta. Vacanta este cea care iti pune viata din nou in miscare.
Care e de fapt sexul slab
Femeile traiesc in general cu 5 ani mai mult ca barbatii. Acesta nu ar trebuie sa fie o surpriza. Asta-i viata.
Totul incepe cu faptul ca fetele prefera jocuri mai putin violente. Pe masura ce fetele se maturizeaza, joaca acelasi sporturi ca barbatii dar nu la fel de violent. Cand fetele ajung la maturitate, nu schiopateaza.
Femeile au fost facute sa propage - sa poarte o viata noua de la un ovul fertilizat pana la noul nascut - de la concepere la 3-4 kilograme. Barbatii au fost facuti sa poarte sperma.
Purtatul unui copil timp de 9 luni scimba ata perspectiva unei femei cat si felul in care arata. Ne vedem vietile schimbandu-se si ne acomodam. Sa nu incapem in acelasi pantaloni este de obiciei cea mai mare schimbare.
Cand nu ii mai vin panatalonii unui barbat, cumpara unii cu o marime mai mare. Pe barbati grasimea se numeste burta de bere. Pe femei grasimea se numeste grasime si nu vrea sa dispara in ciuda exercitiilor pe care le facem.
Vanitatea motiveaza femeile sa-si poarte de grija. Mergem la medic mai des decat barbatii. Nu o vedem ca un semn al slabiciunii. Vedem durearea ca un semn ca ceva nu este in regula. Desigur, daca e o durere de cap, mai bine mergem la consilierul de casatorii decat la medic.
Azi femeile se deplaseaza la fel de mult ca si barbatii. Sa fim in miscare pe tocuri ne invata importanta de a tine viata in echilibru - dar nu si cartea de cecuri.
Femeile cer indicatii - nu numai despre cum sa ajunga intr-un anumit loc, ci si cum sa se deplaseze in viata. Prieteni, lideri religiosi si psihologi ne pot ajuta sa ne usuram viata. Barbatii conduc ca nebunii si se asteapta ca amortizoarele de socuri sa aiba grija de toate problemele.
Poate ca inabilitatea unui barbat de a cere indicatii provine din inabilitatea lui de a-si impartasi sentimentele. Cand se intalnesc barbatii, toti exagereaza la fel de mult.
Barbatii casatoriti au mai mult timp sa exagereze, deoarece traiesc mai mult decat cei care nu au partenera. Aceasta nu ar trebui sa fie o surpriza. Asta-i casatoria.
Cand un barbat se insoara, nu numai ca primeste o sotie, primeste si o menajera, o buctareasa, o asistenta, o secretara sociala si o iubita. Daca are copii, primeste si o dadaca. Pentru barbati casatoria este ca un magazin unde gasesti de toate.
Femeile ar trai si mai mult de 5 ani fata de barbati daca ar avea si ele sotii.
Totul incepe cu faptul ca fetele prefera jocuri mai putin violente. Pe masura ce fetele se maturizeaza, joaca acelasi sporturi ca barbatii dar nu la fel de violent. Cand fetele ajung la maturitate, nu schiopateaza.
Femeile au fost facute sa propage - sa poarte o viata noua de la un ovul fertilizat pana la noul nascut - de la concepere la 3-4 kilograme. Barbatii au fost facuti sa poarte sperma.
Purtatul unui copil timp de 9 luni scimba ata perspectiva unei femei cat si felul in care arata. Ne vedem vietile schimbandu-se si ne acomodam. Sa nu incapem in acelasi pantaloni este de obiciei cea mai mare schimbare.
Cand nu ii mai vin panatalonii unui barbat, cumpara unii cu o marime mai mare. Pe barbati grasimea se numeste burta de bere. Pe femei grasimea se numeste grasime si nu vrea sa dispara in ciuda exercitiilor pe care le facem.
Vanitatea motiveaza femeile sa-si poarte de grija. Mergem la medic mai des decat barbatii. Nu o vedem ca un semn al slabiciunii. Vedem durearea ca un semn ca ceva nu este in regula. Desigur, daca e o durere de cap, mai bine mergem la consilierul de casatorii decat la medic.
Azi femeile se deplaseaza la fel de mult ca si barbatii. Sa fim in miscare pe tocuri ne invata importanta de a tine viata in echilibru - dar nu si cartea de cecuri.
Femeile cer indicatii - nu numai despre cum sa ajunga intr-un anumit loc, ci si cum sa se deplaseze in viata. Prieteni, lideri religiosi si psihologi ne pot ajuta sa ne usuram viata. Barbatii conduc ca nebunii si se asteapta ca amortizoarele de socuri sa aiba grija de toate problemele.
Poate ca inabilitatea unui barbat de a cere indicatii provine din inabilitatea lui de a-si impartasi sentimentele. Cand se intalnesc barbatii, toti exagereaza la fel de mult.
Barbatii casatoriti au mai mult timp sa exagereze, deoarece traiesc mai mult decat cei care nu au partenera. Aceasta nu ar trebui sa fie o surpriza. Asta-i casatoria.
Cand un barbat se insoara, nu numai ca primeste o sotie, primeste si o menajera, o buctareasa, o asistenta, o secretara sociala si o iubita. Daca are copii, primeste si o dadaca. Pentru barbati casatoria este ca un magazin unde gasesti de toate.
Femeile ar trai si mai mult de 5 ani fata de barbati daca ar avea si ele sotii.
Chinul zilelor de scoala
Mai am cosmaruri ca nu sunt pregatita pentru testele de la scoala. Oare cum ar interpreta specialistii in vise acest lucru? Ca nu ma simt in control asupra vietii mele sau ca imi e frica de nereusita? Pote trebuie sa ma pregatesc mai bine pentru analizele de sange sau la ochi.
Am umblat la o scoala de fete - bluze albe, fuste albastre si pantofi maro. Numai atunci purtam machiaj cand nu mergeam la teste.
Nu imi placea matematica, si in general subiectele care aveau raspunsuri fixe - care nu puteu fi ocolite cu niste cuvinte. Si istoria era ca matematica - nu imi placea sa invat date specifice. Cine isi aminteste de ele? Cand invatam istoria, singurele date importate erau intalnirile din weekend.
Imi placea filozfia, psihologia si religia pentru ca se putea vorbi mult la ele, iar cel mai mult se putea vorbi la orele de literatura. Deoarece citim carti a caror autori au decedat, cine ne poate spune ca eseurile despre ele sunt gresite?
Apoi mai era si educatia fizica - cel mai bun lucru era ca nu trebuia sa dam teste din ea. Dar in cazul meu, si asa era nevoie de scris creativ - pentru medicul meu. Cu ajutorul lui am evitat hocheiul pe iarba ca ciuma.
Avand o personalitate apucata, am facut notite la fiecare ora. Cand studiam pentru teste, am facut notite la notite. Abilitatea de a le memora m-a lasat sa termin scoala.
Acum, inabilitatea de a putea memora orice este motivul pentru care nu ma duc la ore de educatie pentru adulti. Celalalt motiv este ca nu mai vreau sa vad un carnet de note in viata mea. Nu am inteles niciodata cum puteam primi un 3 pentru efort la o materie la care aveam 10 pentru cunostinte.
Nu am avut niciodata problema de a fi favorita profesorilor. Pai, poate am fost favorita profesoarei de drama, dar ea a interpretat rolul in care nu sunt.
Cand eram in scoala, nu m-am gandit ca voi avea atatea probleme cu tema fiului meu cate am avut cu tema mea. Cine stia ca unele tari isi vor schimba granitele sau numele? Cine stia ca matematica va fi altfel?
Odata cand imi ajutam fiul mai mic sa invete pentru un test de istoria amercii, mi-a explicat ca istoria mi-a fost mult mai usoara deoarece aveam mult mai putina istorie de invatat. Poate nu cainele mi-a mancat tema, ci un dinozaur.
Am umblat la o scoala de fete - bluze albe, fuste albastre si pantofi maro. Numai atunci purtam machiaj cand nu mergeam la teste.
Nu imi placea matematica, si in general subiectele care aveau raspunsuri fixe - care nu puteu fi ocolite cu niste cuvinte. Si istoria era ca matematica - nu imi placea sa invat date specifice. Cine isi aminteste de ele? Cand invatam istoria, singurele date importate erau intalnirile din weekend.
Imi placea filozfia, psihologia si religia pentru ca se putea vorbi mult la ele, iar cel mai mult se putea vorbi la orele de literatura. Deoarece citim carti a caror autori au decedat, cine ne poate spune ca eseurile despre ele sunt gresite?
Apoi mai era si educatia fizica - cel mai bun lucru era ca nu trebuia sa dam teste din ea. Dar in cazul meu, si asa era nevoie de scris creativ - pentru medicul meu. Cu ajutorul lui am evitat hocheiul pe iarba ca ciuma.
Avand o personalitate apucata, am facut notite la fiecare ora. Cand studiam pentru teste, am facut notite la notite. Abilitatea de a le memora m-a lasat sa termin scoala.
Acum, inabilitatea de a putea memora orice este motivul pentru care nu ma duc la ore de educatie pentru adulti. Celalalt motiv este ca nu mai vreau sa vad un carnet de note in viata mea. Nu am inteles niciodata cum puteam primi un 3 pentru efort la o materie la care aveam 10 pentru cunostinte.
Nu am avut niciodata problema de a fi favorita profesorilor. Pai, poate am fost favorita profesoarei de drama, dar ea a interpretat rolul in care nu sunt.
Cand eram in scoala, nu m-am gandit ca voi avea atatea probleme cu tema fiului meu cate am avut cu tema mea. Cine stia ca unele tari isi vor schimba granitele sau numele? Cine stia ca matematica va fi altfel?
Odata cand imi ajutam fiul mai mic sa invete pentru un test de istoria amercii, mi-a explicat ca istoria mi-a fost mult mai usoara deoarece aveam mult mai putina istorie de invatat. Poate nu cainele mi-a mancat tema, ci un dinozaur.
Cine a zis ca un caine e cel mai bun prieten al omului?
Imi rasfoiam prin viata pe drumul cu caramizi galbene in timp ce rasfoiam albumul de fotografii. Chiar au fost baietii atat de mici? Chiar am avut atatea frizuri ca Oprah? Apoi am gasit pozele despre familia noastra patrupeda.
Baietii au avut o serie de animale de casa, tinute mai mult in camera decat in casa; dar primul nostru animal de casa era un iepure - iepurele VW. Gras si blanos, avea un apetit aparte pentru obiecte care nu erau de mancat, precum manusi de bucatarie sau marginea covorului. Totusi, era mai bun ca un aspirator, pentru ca putea curata locurile greu de atins de sub canapele. Nu am avut niciodata praf sub pat deoarece am avut un iepure care functiona ca si stergator de praf.
Cand a fost chemat de catre creatorul lui, nu am primit un alt model. In locul lui am vrut sa cumparam un caine. Ne-am spus ca baietii sunt destul de mari ca sa aiba grija de un animal de casa, ca ii va invata sa fie responsabili. In sufletele noastre stiam ca noi va trebui sa avem grija de caine, dar nu suntem nici noi prea batrani pentru o noua lectie de responsabilitate.
Sotul meu vroia un caine care sa ii linga fata si sa-i aduca papucii, eu vroiam un dog regal danez pe care vroiam sa-l numesc Hamlet; dar nici unul dintre noi nu vroia sa ii adune excrementele. Deci am facut compromisuri si ne-am luat un motan de la adapostul pentru animale.
Urmatorul pas in binevenirea pisicii in familie era sa ii dam un nume. Deoarece am citit recent ca lui Marion Morrison nu i-a placut numele si l-a schimbat in John Wayne, m-am gandit ca trebuie sa avem grija cand ne botezam motanul. Acest lucru a fost confirmat cand am citit ca nici lui Eugene Growitz nu i-a placut numele si l-a schimbat in Michael London.
Ne-am gandit mult si l-am numit Beuregard. Este imposibil de stiut daca unei pisici ii place numele, dar Beau nu a sunat niciodata la protectia animalelor, ca acesta sa-i fie schimbat. Beau avea personalitate, dar nu si cele patru labe. Una i-a fost amputata cand era doar un pisoi. Deoarece era neinfricat de incercarile fizice, ne-a inspirat si pe noi. Si era cu 25% mai mica sansa sa isi bage laba in gura.
Ghearele lui erau o alta poveste. De multe ori dupa ce ma jucam cu el, am ramas cu multe zgarieturi. Acest lucru a dus sa il vizitam pe Pierre ca sa-i taie din gheare. In timpul unei vizite, Beauregard l-a zgariat pe Pierre. Surpriza! Pierre si-a pierdut accentul frantuzesc.
L-am pierdut be Beau prea devreme. Deoarece el nu putea fi inlocuit, acum avem un caine.
Baietii au avut o serie de animale de casa, tinute mai mult in camera decat in casa; dar primul nostru animal de casa era un iepure - iepurele VW. Gras si blanos, avea un apetit aparte pentru obiecte care nu erau de mancat, precum manusi de bucatarie sau marginea covorului. Totusi, era mai bun ca un aspirator, pentru ca putea curata locurile greu de atins de sub canapele. Nu am avut niciodata praf sub pat deoarece am avut un iepure care functiona ca si stergator de praf.
Cand a fost chemat de catre creatorul lui, nu am primit un alt model. In locul lui am vrut sa cumparam un caine. Ne-am spus ca baietii sunt destul de mari ca sa aiba grija de un animal de casa, ca ii va invata sa fie responsabili. In sufletele noastre stiam ca noi va trebui sa avem grija de caine, dar nu suntem nici noi prea batrani pentru o noua lectie de responsabilitate.
Sotul meu vroia un caine care sa ii linga fata si sa-i aduca papucii, eu vroiam un dog regal danez pe care vroiam sa-l numesc Hamlet; dar nici unul dintre noi nu vroia sa ii adune excrementele. Deci am facut compromisuri si ne-am luat un motan de la adapostul pentru animale.
Urmatorul pas in binevenirea pisicii in familie era sa ii dam un nume. Deoarece am citit recent ca lui Marion Morrison nu i-a placut numele si l-a schimbat in John Wayne, m-am gandit ca trebuie sa avem grija cand ne botezam motanul. Acest lucru a fost confirmat cand am citit ca nici lui Eugene Growitz nu i-a placut numele si l-a schimbat in Michael London.
Ne-am gandit mult si l-am numit Beuregard. Este imposibil de stiut daca unei pisici ii place numele, dar Beau nu a sunat niciodata la protectia animalelor, ca acesta sa-i fie schimbat. Beau avea personalitate, dar nu si cele patru labe. Una i-a fost amputata cand era doar un pisoi. Deoarece era neinfricat de incercarile fizice, ne-a inspirat si pe noi. Si era cu 25% mai mica sansa sa isi bage laba in gura.
Ghearele lui erau o alta poveste. De multe ori dupa ce ma jucam cu el, am ramas cu multe zgarieturi. Acest lucru a dus sa il vizitam pe Pierre ca sa-i taie din gheare. In timpul unei vizite, Beauregard l-a zgariat pe Pierre. Surpriza! Pierre si-a pierdut accentul frantuzesc.
L-am pierdut be Beau prea devreme. Deoarece el nu putea fi inlocuit, acum avem un caine.
Esti grabit?
Ceasul meu este mereu inainte. In ciuda faptului ca ceasornicul imi spune ca funcioneaza perfect, eu stiu ca mainile lui se invart in jurul ecranului cand nu ma uit.
Timpul se scurgea incet cand eram copil. Saptamana inainte sa mergem la circ mi se parea lunga cat o luna.
Cand bunica se plangea ca timpul se scurge prea repede, credeam ca aiureste. Stiam ca ea este cea mai buna bunica din lume, dar totusi putin aiurita. Acum nu mai gandesc asa.
Acum stiu exact cum se simtea. Timpul se scurge atat de repede ca si cand as fi intr-o cursa. Chiar sunt intr-o cursa. Este intrecerea umana.
Vietile noastre sunt pline de mecanisme care ne salveaza timp - cuptoare cu microunde, calculatoare si telefoane mobile, care fac orice decat sa inventeze o scuza ca nu ai sunat. Din pacate, cu cat avem mai mult timp, cu atat fugim mai mult.
Astazi, daca nu faci mai multe lucruri deodata, amani lucrurile. Versiunea mea de multitasking este sa lucrez in timp ce trebuie sa astept la telefon. Cand esti intrebata daca poti astepta cand dai un apel, nici nu ai timp sa spui ‘nu’. Lucrez chiar si cand ma duc la medic, pentru ca salile de asteptare au un nume foarte potrivit.
Dar cateodata cazi in capcane ale timpului, pentru ca ele nu sunt numite adecvat. De cate ori erai in linia rapida din supremarket, iar clientul din fata ta nu putea numara sau citi semnul ‘10 obiecte maxim’. Ghiseul drive-through de la Daddy Warbucks Coffee Shop este mai degraba o parcare.
Incercand sa imi conserv sanatatea mintala si sa imi scad tensiunea, folosesc timpul petrecut stand la semafor sa imi numar binecuvantarile. Cand intarziu, incerc sa imi spun ca totul se intampla dintr-un motiv - numai nu am timp sa imi dau seama care este acest motiv. Indiferent de cate cadouri pentru Craciun am cumparat tot anul, intotdeauna intru in panica dupa ziua Recunostintei.
Nu putem schimba data Craciunului, dar poate ziua Recunostintei ar trebui sa fie pe 26 Decembrie. Nu, nu ar merge asa. Acela este ziua in care oamenii alearga sa returneze cadourile pentru care tu ai alergat sa le cumperi. Anul acesta stiu ce am sa-i cer lui Mos Craciun : mai mult timp.
Timpul se scurgea incet cand eram copil. Saptamana inainte sa mergem la circ mi se parea lunga cat o luna.
Cand bunica se plangea ca timpul se scurge prea repede, credeam ca aiureste. Stiam ca ea este cea mai buna bunica din lume, dar totusi putin aiurita. Acum nu mai gandesc asa.
Acum stiu exact cum se simtea. Timpul se scurge atat de repede ca si cand as fi intr-o cursa. Chiar sunt intr-o cursa. Este intrecerea umana.
Vietile noastre sunt pline de mecanisme care ne salveaza timp - cuptoare cu microunde, calculatoare si telefoane mobile, care fac orice decat sa inventeze o scuza ca nu ai sunat. Din pacate, cu cat avem mai mult timp, cu atat fugim mai mult.
Astazi, daca nu faci mai multe lucruri deodata, amani lucrurile. Versiunea mea de multitasking este sa lucrez in timp ce trebuie sa astept la telefon. Cand esti intrebata daca poti astepta cand dai un apel, nici nu ai timp sa spui ‘nu’. Lucrez chiar si cand ma duc la medic, pentru ca salile de asteptare au un nume foarte potrivit.
Dar cateodata cazi in capcane ale timpului, pentru ca ele nu sunt numite adecvat. De cate ori erai in linia rapida din supremarket, iar clientul din fata ta nu putea numara sau citi semnul ‘10 obiecte maxim’. Ghiseul drive-through de la Daddy Warbucks Coffee Shop este mai degraba o parcare.
Incercand sa imi conserv sanatatea mintala si sa imi scad tensiunea, folosesc timpul petrecut stand la semafor sa imi numar binecuvantarile. Cand intarziu, incerc sa imi spun ca totul se intampla dintr-un motiv - numai nu am timp sa imi dau seama care este acest motiv. Indiferent de cate cadouri pentru Craciun am cumparat tot anul, intotdeauna intru in panica dupa ziua Recunostintei.
Nu putem schimba data Craciunului, dar poate ziua Recunostintei ar trebui sa fie pe 26 Decembrie. Nu, nu ar merge asa. Acela este ziua in care oamenii alearga sa returneze cadourile pentru care tu ai alergat sa le cumperi. Anul acesta stiu ce am sa-i cer lui Mos Craciun : mai mult timp.
Poti face exorcism exercitiilor?
Constiinta mea nu merge in vacanta. O pot imbiba in crema de plaja si sa o tin la soare, ii pot cumpara harti si sa o duc in oras, pot s-o imbrac si s-o duc la o cina romantica, dar tot refuza sa se duca in vacanta.
In timp ce incerc sa ma distrez, constiinta nu inceteaza sa imi dea lectii. Desi incerc sa explic ca o vacanta este timpul in care poti manca si face lucruri pe care nu ti le permiti acasa, ea nu asculta. Constiinta ma sacaie cel mai mult sa fac exercitii. Insista sa fac exercitii si in timp ce sunt in vacanta.
Cand am inceput pentru prima data un program de exercitii, saritul corzii era exercitiul pe care l-am ales. Da, avea atat avantaje cat si dezavantaje; dar nu aveam nevoie de imbracaminte speciala, puteam face exercitii si cand vremea nu era indulgenta si imi puteam exersa si creierul in timp ce imi exersam corpul, uitandu-ma la stirile de dimineta.
Am scimbat coarda pentru jogging ca sa imi petrec mai mult timp cu sotul meu, dar timpul petrecut transpirand si regasindu-ne suflul nu era intocmai ceea ce ne dorisem. In ciuda acestui fapt, am perseverat.
Credeam ca ma descurc bine. Faceam jogging din de in ce mai mult. In ciuda acestui fapt, medicul m-a diagnosticat cu pneumonie in timpul mersului. Astfel, mersul era singurul exercitiu permis de medicul meu. Nu mi-a sfatuit sa ridic nici greutati, sa lucrez prea mult sau sa ma obosec excesiv. In general, mi-a sfatuit sa nu fiu nici mama, nici sotie.
Cand plamanii si-au revenit, dorinta de a face jogging nu a facut acelasi lucru - pana la vancanta din Florida. In timp ce eu ma plimbam pe plaja, oamenii de varsta parintilor mei faceau jogging pe plaja. M-a muscat ceva - nu era un rac de pe plaja, ci insecta joggingului.
Am inceput iar jogging-ul, dar fara sotul meu. El facea jogging pentru viteza iar eu pentru rezistenta - un mod frumos de a recunoaste ca eram lenta. Am facut jogging pentru cativa ani, pana cand iar am incetinit la nivelul de plimbare - acum din cauza spatelui.
Desi am fost fortata sa imi conserv energia, dar imi lipsea joggingul, exercitiul face inca o mare parte din viata mea. Intotdeauna fug sa indeplinesc sarcini, iar cand imi uit acasa lista de cumapraturi, alerg prin memorie.
Din pacate, constiinta mea nu este satisfacuta cu asta. Vrea o ora de exercitii in fiecare zi - fie ea o plimbare, yoga sau o sesiune la sala de fitness - chiar si cand sunt in vacanta. Sa fiu sincera, eu cred ca am o constiinta grasa si vinovata.
In timp ce incerc sa ma distrez, constiinta nu inceteaza sa imi dea lectii. Desi incerc sa explic ca o vacanta este timpul in care poti manca si face lucruri pe care nu ti le permiti acasa, ea nu asculta. Constiinta ma sacaie cel mai mult sa fac exercitii. Insista sa fac exercitii si in timp ce sunt in vacanta.
Cand am inceput pentru prima data un program de exercitii, saritul corzii era exercitiul pe care l-am ales. Da, avea atat avantaje cat si dezavantaje; dar nu aveam nevoie de imbracaminte speciala, puteam face exercitii si cand vremea nu era indulgenta si imi puteam exersa si creierul in timp ce imi exersam corpul, uitandu-ma la stirile de dimineta.
Am scimbat coarda pentru jogging ca sa imi petrec mai mult timp cu sotul meu, dar timpul petrecut transpirand si regasindu-ne suflul nu era intocmai ceea ce ne dorisem. In ciuda acestui fapt, am perseverat.
Credeam ca ma descurc bine. Faceam jogging din de in ce mai mult. In ciuda acestui fapt, medicul m-a diagnosticat cu pneumonie in timpul mersului. Astfel, mersul era singurul exercitiu permis de medicul meu. Nu mi-a sfatuit sa ridic nici greutati, sa lucrez prea mult sau sa ma obosec excesiv. In general, mi-a sfatuit sa nu fiu nici mama, nici sotie.
Cand plamanii si-au revenit, dorinta de a face jogging nu a facut acelasi lucru - pana la vancanta din Florida. In timp ce eu ma plimbam pe plaja, oamenii de varsta parintilor mei faceau jogging pe plaja. M-a muscat ceva - nu era un rac de pe plaja, ci insecta joggingului.
Am inceput iar jogging-ul, dar fara sotul meu. El facea jogging pentru viteza iar eu pentru rezistenta - un mod frumos de a recunoaste ca eram lenta. Am facut jogging pentru cativa ani, pana cand iar am incetinit la nivelul de plimbare - acum din cauza spatelui.
Desi am fost fortata sa imi conserv energia, dar imi lipsea joggingul, exercitiul face inca o mare parte din viata mea. Intotdeauna fug sa indeplinesc sarcini, iar cand imi uit acasa lista de cumapraturi, alerg prin memorie.
Din pacate, constiinta mea nu este satisfacuta cu asta. Vrea o ora de exercitii in fiecare zi - fie ea o plimbare, yoga sau o sesiune la sala de fitness - chiar si cand sunt in vacanta. Sa fiu sincera, eu cred ca am o constiinta grasa si vinovata.
Povesti sau lectii?
A fost o data ca niciodata o fata care se numea Goldilocks. Cand eram o fetita, acesta era doar o poveste de adormit copii. Ca si adult, pot citi printre randurile povestii. Oamenii mofturosi sunt greu de suportat.
Cand am auzit povestea Cenusaresei, vroiam papuci din sticla. Acum as avea nevoie de ei in marimea 38. Daca as incerca sa imi strecor picioarele intr-o pereche de 35, mi-as darama visele despre Fat Frumos. ‘Daca pantoful se potriveste, poarta-l’ - acesta este lectia Cenusaresei.
Ca si copil, am vazut ce patit Alba ca Zapada, ca dovada ca merele nu erau sanatoase, contrar spuselor mamei. Azi insa ma gandesc daca oare marul a vindecat-o pe Alba ca Zapada de mirosul neplacut al gurii de dimineata.
Fromoasa din Padurea Adormita a dormit timp de 100 de ani fara un mar si tot nu l-a dezgustat pe print cu mirosul neplacut al gurii cand acesta a sarutat-o. Nu vreau sa dorm timp de 100 de ani, dar mi-ar placea daca m-as putea intepa cu un ac, in loc de fus, daca as putea trage un pui de somn. As accepta chiar si daca as fi trezita de cainele care ma linge.
Apoi mai este si povestea lui Rapunzel, care a fost inchisa intr-un turn. Cand eram fetita am crezut ca este povestea romantica a unui print, care se urca pe parul ei sa o salveze. Acum vad ce era printul - cel care se urca pe scara sociala.
Scufita Rosie nu ar fi o poveste buna azi. O fata care umbla singura in padure ar fi incorect din punct de vedere politic. Si care bunica are ochi si urechi mari? Bunicile de azi au la dispozitie chirugi plasticieni.
Cele mai multe povesti din copilarie erau despre fete, dar cand ma gandesc la Hansel si Gretel, realizez ca nu s-ar fi putut pierde in padure daca Hansel ar fi cerut niste indicatii.
‘Jack si tupina de fasole’ era despre un baiat, dar ca adult vad lectia adevarata. Uriasul nu era de fapt un urias, ci avea probleme cu inaltimea. Daca o fata s-ar urca pe tulpina de fasola, si-ar lovi capul de tavanul de sticla; si in piata de aur de azi, gaina ar face oua mai mici.
Povestea mea preferata din copilarie era ‘Motorul care putea’. Imi alimenta presidpozitia genetica de a fi optimista. Desigur, azi nu vreau sa fiu ca motorul, sa o iau peste dealuri.
Cand am auzit povestea Cenusaresei, vroiam papuci din sticla. Acum as avea nevoie de ei in marimea 38. Daca as incerca sa imi strecor picioarele intr-o pereche de 35, mi-as darama visele despre Fat Frumos. ‘Daca pantoful se potriveste, poarta-l’ - acesta este lectia Cenusaresei.
Ca si copil, am vazut ce patit Alba ca Zapada, ca dovada ca merele nu erau sanatoase, contrar spuselor mamei. Azi insa ma gandesc daca oare marul a vindecat-o pe Alba ca Zapada de mirosul neplacut al gurii de dimineata.
Fromoasa din Padurea Adormita a dormit timp de 100 de ani fara un mar si tot nu l-a dezgustat pe print cu mirosul neplacut al gurii cand acesta a sarutat-o. Nu vreau sa dorm timp de 100 de ani, dar mi-ar placea daca m-as putea intepa cu un ac, in loc de fus, daca as putea trage un pui de somn. As accepta chiar si daca as fi trezita de cainele care ma linge.
Apoi mai este si povestea lui Rapunzel, care a fost inchisa intr-un turn. Cand eram fetita am crezut ca este povestea romantica a unui print, care se urca pe parul ei sa o salveze. Acum vad ce era printul - cel care se urca pe scara sociala.
Scufita Rosie nu ar fi o poveste buna azi. O fata care umbla singura in padure ar fi incorect din punct de vedere politic. Si care bunica are ochi si urechi mari? Bunicile de azi au la dispozitie chirugi plasticieni.
Cele mai multe povesti din copilarie erau despre fete, dar cand ma gandesc la Hansel si Gretel, realizez ca nu s-ar fi putut pierde in padure daca Hansel ar fi cerut niste indicatii.
‘Jack si tupina de fasole’ era despre un baiat, dar ca adult vad lectia adevarata. Uriasul nu era de fapt un urias, ci avea probleme cu inaltimea. Daca o fata s-ar urca pe tulpina de fasola, si-ar lovi capul de tavanul de sticla; si in piata de aur de azi, gaina ar face oua mai mici.
Povestea mea preferata din copilarie era ‘Motorul care putea’. Imi alimenta presidpozitia genetica de a fi optimista. Desigur, azi nu vreau sa fiu ca motorul, sa o iau peste dealuri.
Unde sunt zilele lenese de vara?
Deoarece traim in timpuri in care oameni sunt stresati si fac mereu mai multe lucruri deodata, cred ca meritam cu totii sa fim lenesi din cand in cand. Din pacate, constiinta mi-e hiperactiva si nu vrea sa ma asculte. Trebuie sa imi includ in program timpul in care nu fac nimic, ca sa nu ma simt vinovata ca nu fac nimic productiv in timpul acesta.
Totusi exista o linie fina intre a fi lenesa si a fi practica. Hainele imi sunt negre - imprimeuri negre, linii negre si pur si simplu negru. Cand cumpar imbracaminte nu ma uit la alte culori decat la cele negre. Acesta imi salveaza din timp pentru ca nu trebuie sa imi fac griji ce se potriveste - negru merge cu negru.
Mama ’salva timp’ deoarece nu mergea sus la etaj cand trebuie sa duca ceva acolo, ci punea obiectele pe scari si regula nescrisa era ca acela care merge sus pune obiectele la locul lor. Regula mea nescrisa este ca aceasta regula nu se aplica, deoarece nu pot urca peste obiectele puse pe scari.
Oamenii tind sa evite scarile daca pot lua liftul. Lipsa de exercitii contribuie la faptul ca mai mult de 66% din americani sufera de supragreutate. Nu lispeste numai exercitiul facut in sala, ci si exercitiul pe care l-au facut stramosii nostri pentru ca nu aveau curent electric, masini sau telefoane. Datorita telefonului meu nu trebuie sa ma ridic de la birou ca sa-l intreb ceva pe sotul meu. Din cauza telefonului nici nu imi exersez corzile vocale, deoarece nu trebuie sa il strig cu voce tare.
Pentru cei care nu fac efortul de a face cateva exercitii exista programe dietetice si proceduri chirugicale. Pentru cei care nu fac efortul de a gati exista mancarea gata preparata, dar nu cred ca cumpararea acesteia inseamna ca sunt lenesa - daca nu le cer sa mi-o aduca la domiciliu.
In timpul concediilor incerc sa fac atatea lucruri incat sotul meu mi-a spus sa nu mergem in vacanta, ci sa ramanem acasa si sa nu facem nimic. Am incercat, dar constiinta m-a refuzat. Singurul mod in care imi puteam convinge constiinta de a nu mai mentiona lucrurile care trebuiau facute era sa le fac.
Nu mi-am cautat cosul cu ac si ata, deci poate chiar sunt lenesa. Vreau sa imi cos noul motto pe perna : “Nu amana pe maine ceea ce poti face azi - numai atunci cand gasesti o scuza buna” . Poate gasesc o perna de canapea care arata ca un cartof.
Totusi exista o linie fina intre a fi lenesa si a fi practica. Hainele imi sunt negre - imprimeuri negre, linii negre si pur si simplu negru. Cand cumpar imbracaminte nu ma uit la alte culori decat la cele negre. Acesta imi salveaza din timp pentru ca nu trebuie sa imi fac griji ce se potriveste - negru merge cu negru.
Mama ’salva timp’ deoarece nu mergea sus la etaj cand trebuie sa duca ceva acolo, ci punea obiectele pe scari si regula nescrisa era ca acela care merge sus pune obiectele la locul lor. Regula mea nescrisa este ca aceasta regula nu se aplica, deoarece nu pot urca peste obiectele puse pe scari.
Oamenii tind sa evite scarile daca pot lua liftul. Lipsa de exercitii contribuie la faptul ca mai mult de 66% din americani sufera de supragreutate. Nu lispeste numai exercitiul facut in sala, ci si exercitiul pe care l-au facut stramosii nostri pentru ca nu aveau curent electric, masini sau telefoane. Datorita telefonului meu nu trebuie sa ma ridic de la birou ca sa-l intreb ceva pe sotul meu. Din cauza telefonului nici nu imi exersez corzile vocale, deoarece nu trebuie sa il strig cu voce tare.
Pentru cei care nu fac efortul de a face cateva exercitii exista programe dietetice si proceduri chirugicale. Pentru cei care nu fac efortul de a gati exista mancarea gata preparata, dar nu cred ca cumpararea acesteia inseamna ca sunt lenesa - daca nu le cer sa mi-o aduca la domiciliu.
In timpul concediilor incerc sa fac atatea lucruri incat sotul meu mi-a spus sa nu mergem in vacanta, ci sa ramanem acasa si sa nu facem nimic. Am incercat, dar constiinta m-a refuzat. Singurul mod in care imi puteam convinge constiinta de a nu mai mentiona lucrurile care trebuiau facute era sa le fac.
Nu mi-am cautat cosul cu ac si ata, deci poate chiar sunt lenesa. Vreau sa imi cos noul motto pe perna : “Nu amana pe maine ceea ce poti face azi - numai atunci cand gasesti o scuza buna” . Poate gasesc o perna de canapea care arata ca un cartof.
Poze sau pozne?
Exista trei tipuri de colectii de fotografii - fotografiile din albume, cele din cutii si cele de pe usa frigiderului. Pozele de pe frigider sunt pentru cei care pot gandi in afara cutiei.
Nu imi place sa fiu fotografiata. Daca o fotografie spune cat 1000 de cuvinte, exista milioane de cuvinte cu ajutorul carora va pot spune de ce nu imi place.
Deoarece cred ca trebuie sa fac cu altii ceea ce vreau ca ei sa imi faca mie, nici nu fac poze. Sotul meu este fotograful familiei, un fotograf amator a carui specialitate sunt fotografiile la minut.
Dupa definitia mea, fotografiile de minut sunt acele care au fost facute fara premeditare sau permisiune. Acele poze in care copiii arata dragut, dar adultii nu arata prea bine.
Adultii au nevoie de timp ca sa puna jos tortul sau paharul cu vin. Avem nevoie de timp sa ne aratam partea buna - daca avem una. Trebuie sa ne sugem burtile, sa ne aranjam parul - sau sa fugim din raza aparatului de fotografiat.
Sotul meu are acum o camera digitala. S-au terminat zilele in care speram ca va ramane fara film sau cand puteam sabota negativele care au iesit…negativ.
Da, aparatul lui de fotografiat are un buton pentru stergere, dar nu intotdeauna este de acord cu mine asupra pozelor care ar trebui sa fie sterse. Incerc sa aleg poze pentru albumul nostru, care sunt atat reprezentative cat si incantatoare. Daca el ne-ar alege pozele, am avea o intreaga librarie de fotografii.
Un timp am avut sperante legate de pozele digitale - ideea era ca familia si prietenii sa imi trimita pozele prin e-mail. Din pacate, cele mai multe poze au fost trimise de sotul meu - de la biroul lui in biroul meu - separate doar de niste scari. Am apreciat gandul dar ma gaseam in aproape oricare poza. Apoi am pus rama electronica in biroul lui, sperand ca va intelege ca nu vreau sa ma uit la poza mea.
Pe masura ce imbatranesc, apreciez pozele cu atat mai mult. Cand primesc o poza noua de la un membru al familiei sau de la un prieten de la care aveam deja poza, o pun deasupra pozelor anterioare. Uitandu-ma la pozele anterioare este ca si cum m-as duce inapoi in timp.
Desi nu vreau sa imi amintesc cum aratam in trecut, ocazional ma silesc sa zambesc - desi tot nu imi place ideea - pentru o fotografie noua. Vreau ca generatiile viitoare sa stie de la cine si-au mostenit frumoasele trasaturi, carisma si iluziile.
Nu imi place sa fiu fotografiata. Daca o fotografie spune cat 1000 de cuvinte, exista milioane de cuvinte cu ajutorul carora va pot spune de ce nu imi place.
Deoarece cred ca trebuie sa fac cu altii ceea ce vreau ca ei sa imi faca mie, nici nu fac poze. Sotul meu este fotograful familiei, un fotograf amator a carui specialitate sunt fotografiile la minut.
Dupa definitia mea, fotografiile de minut sunt acele care au fost facute fara premeditare sau permisiune. Acele poze in care copiii arata dragut, dar adultii nu arata prea bine.
Adultii au nevoie de timp ca sa puna jos tortul sau paharul cu vin. Avem nevoie de timp sa ne aratam partea buna - daca avem una. Trebuie sa ne sugem burtile, sa ne aranjam parul - sau sa fugim din raza aparatului de fotografiat.
Sotul meu are acum o camera digitala. S-au terminat zilele in care speram ca va ramane fara film sau cand puteam sabota negativele care au iesit…negativ.
Da, aparatul lui de fotografiat are un buton pentru stergere, dar nu intotdeauna este de acord cu mine asupra pozelor care ar trebui sa fie sterse. Incerc sa aleg poze pentru albumul nostru, care sunt atat reprezentative cat si incantatoare. Daca el ne-ar alege pozele, am avea o intreaga librarie de fotografii.
Un timp am avut sperante legate de pozele digitale - ideea era ca familia si prietenii sa imi trimita pozele prin e-mail. Din pacate, cele mai multe poze au fost trimise de sotul meu - de la biroul lui in biroul meu - separate doar de niste scari. Am apreciat gandul dar ma gaseam in aproape oricare poza. Apoi am pus rama electronica in biroul lui, sperand ca va intelege ca nu vreau sa ma uit la poza mea.
Pe masura ce imbatranesc, apreciez pozele cu atat mai mult. Cand primesc o poza noua de la un membru al familiei sau de la un prieten de la care aveam deja poza, o pun deasupra pozelor anterioare. Uitandu-ma la pozele anterioare este ca si cum m-as duce inapoi in timp.
Desi nu vreau sa imi amintesc cum aratam in trecut, ocazional ma silesc sa zambesc - desi tot nu imi place ideea - pentru o fotografie noua. Vreau ca generatiile viitoare sa stie de la cine si-au mostenit frumoasele trasaturi, carisma si iluziile.
Te conduc la nebunie?
Nu stiu de ce au femeile reputatia de a fi soferi prosti - doar daca impinsul trasurilor de cumparaturi nu este considerat sofat. Eu cred ca stiu sa conduc bine, deoarece mi-am petrecut sapte ani conducand prin New York. Cand cantam melodia ‘New York, New York’, schimbam versurile in ‘Daca poti conduce acolo, poti conduce oriunde’.
Cand conduc, urmez regulile drumului in timp ce incerc sa nu ma apropii prea mult de masina din fata. Opresc ca sa las pietonii sa treaca strada, dar cand sunt pe autostrada imi incrucisez degetele. Stiu ca merg prea repede cand nu pot citi tablitele de inmatriculare a masinilor pe langa care trec.
In opozitie cu cei mai multi californieni, eu nu ma opresc sa ma uit la accidente. Nu cred ca panele sau motoarele supraincalzite sunt catastrofe. Cei din New York nu opresc sa vada accidentele - nici daca si ei sunt implicati.
Cea mai mare problema cu soferii din California este ca schimba banda mai des decat imi schimb gandul asupra rochiei pe care am sa o port la un cocktail-party. Iar atunci cand o schimba nu semnalizeaza. Din pacate, schimbatorii de banda Kamikaze vin in mai multe stiluri.
Exista cei care o fac matematic - stiind ca distanta cea mai mica intre doua puncte este o linie dreapta, ei trec trei benzi ca sa ajunga la iesirea de pe autostrada. Apoi exista cei care sunt atenti la greutate. Incerca sa intre in fata ta, nu reusesc si te fac sa franezi ca sa se poata strecura. Si ultimii sunt cei care danseaza cu stelele. Ei de fapt nu schimba banda ci valseaza intre ele. Este nevoie de doi oameni pentru tango, dar numai de unul singur sa cauzeze un accident.
Din fericire, unii soferi te avertizeaza ca sunt periculosi. Soferii care se uita la harta in loc sa se uite la drum nu trebuie sa conduca mult sa vada un accident, iar cei care isi aplica machiajul uitandu se in oglinda retrovizoare arata distrusi.
Condusul defensiv inseamna a fi atent la ceilalti soferi, ca sa nu platesti pentru greselile lor. Pistolarii din Vest aveau o scobitura pe curea pentru fiecare om impuscat. Poate soferii prosti ar trebui sa aiba o scobitura pe placuta de inmatriculare pentru fiecare accident cauzat. Iar fiecarui sofer care vrea sa conduca in siguranta pe autostrada ii spun ‘Mersí!’
Cand conduc, urmez regulile drumului in timp ce incerc sa nu ma apropii prea mult de masina din fata. Opresc ca sa las pietonii sa treaca strada, dar cand sunt pe autostrada imi incrucisez degetele. Stiu ca merg prea repede cand nu pot citi tablitele de inmatriculare a masinilor pe langa care trec.
In opozitie cu cei mai multi californieni, eu nu ma opresc sa ma uit la accidente. Nu cred ca panele sau motoarele supraincalzite sunt catastrofe. Cei din New York nu opresc sa vada accidentele - nici daca si ei sunt implicati.
Cea mai mare problema cu soferii din California este ca schimba banda mai des decat imi schimb gandul asupra rochiei pe care am sa o port la un cocktail-party. Iar atunci cand o schimba nu semnalizeaza. Din pacate, schimbatorii de banda Kamikaze vin in mai multe stiluri.
Exista cei care o fac matematic - stiind ca distanta cea mai mica intre doua puncte este o linie dreapta, ei trec trei benzi ca sa ajunga la iesirea de pe autostrada. Apoi exista cei care sunt atenti la greutate. Incerca sa intre in fata ta, nu reusesc si te fac sa franezi ca sa se poata strecura. Si ultimii sunt cei care danseaza cu stelele. Ei de fapt nu schimba banda ci valseaza intre ele. Este nevoie de doi oameni pentru tango, dar numai de unul singur sa cauzeze un accident.
Din fericire, unii soferi te avertizeaza ca sunt periculosi. Soferii care se uita la harta in loc sa se uite la drum nu trebuie sa conduca mult sa vada un accident, iar cei care isi aplica machiajul uitandu se in oglinda retrovizoare arata distrusi.
Condusul defensiv inseamna a fi atent la ceilalti soferi, ca sa nu platesti pentru greselile lor. Pistolarii din Vest aveau o scobitura pe curea pentru fiecare om impuscat. Poate soferii prosti ar trebui sa aiba o scobitura pe placuta de inmatriculare pentru fiecare accident cauzat. Iar fiecarui sofer care vrea sa conduca in siguranta pe autostrada ii spun ‘Mersí!’
Vremea schimbarii sau schimbarea vremii?
“Mi-as dori, dar nu am timp” . “Scuze, dar am prea multe de facut.” “Poate ma pot duce saptamana viitoare”. Luni se transforma in Joi, Joi se transforma in luna viitoare. Ma simt ca si un caine care fuge dupa coada sa. Este timpul sa ma opresc si sa miros gratarul.
Este timpul sa ne bucuram de motivul pentru care ne-am mutat in California de Sud - vremea. Pentru mine si pentru sotul meu, traitul in Est a devenit un cuvant de sase litere - zapada. Acum sunt dependenta de soare.
Daca ploua, incerc sa ma gandesc la spusele bunicii - ‘Daca nu ploua, ce ar face lucratorii din fabricile de umbrele?’. Pai, bunico, atunci ei ar putea veni in California de Sud si sa fie meteorologi.
Nu ai nevoie de antrenament formal. Ai nevoie doar de par frumos si un zambet incantator. Zambetul este foarte folositor cand vrei sa explici de ce nu au fost corecte prognozele meteo.
Prezicerea vremii in California de Sud este la fel de grea precum prezicirea faptului ca va urma noapte dupa zi. In loc sa aiba o diploma in meteorologie, meteorologii ar trebui sa aiba geamuri in birou.
Majoritatea celor care traiesc in California de Sud nu au barometre, metraje de umiditate sau imagini de la sateliti ca sa prezica ploaia. Stim ca este probabil ca va ploua cand ne-am spalat masina, sau ca nu va ploua daca avem umbrelele cu noi.
Daca meteorologii prezic ca va fi partial innorat cerul, stiu mai mult decat ei despre cum va fi vemrea. Ei sunt pesimisti. Daca erau optimisti, ar spune ca cerul va fi partial senin.
In muzicalul ‘Man from La Mancha’, Don Quijote canta ‘Ori gresesc ori nu, dar trebuie sa fiu eu!’. Daca adaugi cuvantul ‘vremea’ dupa ‘gresesc’, primesti o melodie care ar putea fi melodia-tema pentru meteorologi.
Din pacate, acesti oameni au nevoie de consimtamantul nostru mai mult decat au nevoie de o melodie-tema. Daca prognoza lor primeste o nota mai proasta ca si a adversarilor, sunt batuti de vreme.
Familia si prietenii care traiesc in zona vestico-centrala sau in cea de est da Californiei de Sud le dau note mici deoarece noi nu avem anotimpuri. Dar le pot suporta furtuna de gelozie - mai ales din noiembrie pana in martie.
In cele din urma, este demonstrat stiintific ca vremea are efect asupra starii noastre de spirit. Pe mine soarele ma face sa ma simt fericita, ploaia ma face trista si ceata ma face sa ma simt singuratica. Dar cand traiam in New Jersey, zapada ma facea sa ma mut.
Este timpul sa ne bucuram de motivul pentru care ne-am mutat in California de Sud - vremea. Pentru mine si pentru sotul meu, traitul in Est a devenit un cuvant de sase litere - zapada. Acum sunt dependenta de soare.
Daca ploua, incerc sa ma gandesc la spusele bunicii - ‘Daca nu ploua, ce ar face lucratorii din fabricile de umbrele?’. Pai, bunico, atunci ei ar putea veni in California de Sud si sa fie meteorologi.
Nu ai nevoie de antrenament formal. Ai nevoie doar de par frumos si un zambet incantator. Zambetul este foarte folositor cand vrei sa explici de ce nu au fost corecte prognozele meteo.
Prezicerea vremii in California de Sud este la fel de grea precum prezicirea faptului ca va urma noapte dupa zi. In loc sa aiba o diploma in meteorologie, meteorologii ar trebui sa aiba geamuri in birou.
Majoritatea celor care traiesc in California de Sud nu au barometre, metraje de umiditate sau imagini de la sateliti ca sa prezica ploaia. Stim ca este probabil ca va ploua cand ne-am spalat masina, sau ca nu va ploua daca avem umbrelele cu noi.
Daca meteorologii prezic ca va fi partial innorat cerul, stiu mai mult decat ei despre cum va fi vemrea. Ei sunt pesimisti. Daca erau optimisti, ar spune ca cerul va fi partial senin.
In muzicalul ‘Man from La Mancha’, Don Quijote canta ‘Ori gresesc ori nu, dar trebuie sa fiu eu!’. Daca adaugi cuvantul ‘vremea’ dupa ‘gresesc’, primesti o melodie care ar putea fi melodia-tema pentru meteorologi.
Din pacate, acesti oameni au nevoie de consimtamantul nostru mai mult decat au nevoie de o melodie-tema. Daca prognoza lor primeste o nota mai proasta ca si a adversarilor, sunt batuti de vreme.
Familia si prietenii care traiesc in zona vestico-centrala sau in cea de est da Californiei de Sud le dau note mici deoarece noi nu avem anotimpuri. Dar le pot suporta furtuna de gelozie - mai ales din noiembrie pana in martie.
In cele din urma, este demonstrat stiintific ca vremea are efect asupra starii noastre de spirit. Pe mine soarele ma face sa ma simt fericita, ploaia ma face trista si ceata ma face sa ma simt singuratica. Dar cand traiam in New Jersey, zapada ma facea sa ma mut.
Asta-i regula
‘Nu o baga in gura!’ ‘Nu o atinge!’. Vietile noastre au inceput cu reguli, iar acestea se inmultesc pe masura ce crestem.
Dupa ce am invatat sa merg, azueam ‘Nu fugi prin casa!’. Dar odata, mama a fugit. De fapt, fugea dupa mine si sora mea cu un pistol de apa, dar era mama care a cazut si si-a lovit piciorul de masa. Atunci am auzit pentru prima data ‘Fa ceea ce iti spun, nu ceea ce fac.’
‘Nu vorbi cu gura plina’ ‘Nu pune cotul pe masa’ ‘Intreaba pe cineva sa ti-o da, nu iti intinde mana dupa ea’. Trebuia sa ne gandim la atatea lucruri in timp ce mancam tot ce aveam in fata.
Cand ma duceam la scoala mi se spunea ‘Joaca-te frumos’ ‘Imparte lucrurile cu altii’ ‘Coloreaza in interiorul liniilor’. Evident, Picasso nu trebuia sa urmeze acea regula.
‘Nu vorbi daca nu esti intrebat’ ‘Copii ar trebui sa fie vazuti nu sa fie ascultati’ - nu si in secolul 21. Din pacate, astazi copii sunt cei care fac regulile.
Unde erau regulile cand eram o mama tanara? Unde erau instructiunile pentru cresterea unui copil? Erau instructiuni doar pentru ansamblarea patutului sau pentru folosirea incalzitorului de biberon.
Cei care spun ca regulile sunt facute ca sa fie incalcate nu au avut niciodata adolescenti. Incerci sa-i inveti ca regulile ii protejeaza, ceea ce nu este un lucru usor, deoarece politicienii si avocatii sunt mereu la televizor pentru ca au incalcat regulile.
Ca si adult urmez regulile drumului - in majoritatea cazurilor. Pavlov si-a antrenat cainii sa saliveze cand suna clopotelul. Soferii sunt antrenati sa opreasca la semafor, sa nu treaca de limita de viteza, sa semnalizeze cand schimba banda. Oamenii sunt antrenati dupa sunetul masinei politiei.
Cred ca urmez regulile. Sunt un exemplu pentru copii, deoarece cred ca urmand regulile altora, ei imi vor urma regulile proprii. In ciuda acestui fapt, fiului meu mai mic ii place sa spuna despre cartile tehnice ale obiectelor ca sunt de fapt carti cu reguli.
Bine, nu urmez fiecare regula, de accea unele fisiere din calculator imi pot aparea la emisiunea ‘Obiecte Pierdute’.
Cuvantul regula provine din cuvantul a regla. Dar americanii nu sunt reglati, ei sunt guvernati. In locul regulilor ar trebui sa avem ‘guvernari’. Considerand modul in care ne fuctioneaza guvernul, am avea multe motive sa intrebam ce inseamna regulile pentru ei.
Dupa ce am invatat sa merg, azueam ‘Nu fugi prin casa!’. Dar odata, mama a fugit. De fapt, fugea dupa mine si sora mea cu un pistol de apa, dar era mama care a cazut si si-a lovit piciorul de masa. Atunci am auzit pentru prima data ‘Fa ceea ce iti spun, nu ceea ce fac.’
‘Nu vorbi cu gura plina’ ‘Nu pune cotul pe masa’ ‘Intreaba pe cineva sa ti-o da, nu iti intinde mana dupa ea’. Trebuia sa ne gandim la atatea lucruri in timp ce mancam tot ce aveam in fata.
Cand ma duceam la scoala mi se spunea ‘Joaca-te frumos’ ‘Imparte lucrurile cu altii’ ‘Coloreaza in interiorul liniilor’. Evident, Picasso nu trebuia sa urmeze acea regula.
‘Nu vorbi daca nu esti intrebat’ ‘Copii ar trebui sa fie vazuti nu sa fie ascultati’ - nu si in secolul 21. Din pacate, astazi copii sunt cei care fac regulile.
Unde erau regulile cand eram o mama tanara? Unde erau instructiunile pentru cresterea unui copil? Erau instructiuni doar pentru ansamblarea patutului sau pentru folosirea incalzitorului de biberon.
Cei care spun ca regulile sunt facute ca sa fie incalcate nu au avut niciodata adolescenti. Incerci sa-i inveti ca regulile ii protejeaza, ceea ce nu este un lucru usor, deoarece politicienii si avocatii sunt mereu la televizor pentru ca au incalcat regulile.
Ca si adult urmez regulile drumului - in majoritatea cazurilor. Pavlov si-a antrenat cainii sa saliveze cand suna clopotelul. Soferii sunt antrenati sa opreasca la semafor, sa nu treaca de limita de viteza, sa semnalizeze cand schimba banda. Oamenii sunt antrenati dupa sunetul masinei politiei.
Cred ca urmez regulile. Sunt un exemplu pentru copii, deoarece cred ca urmand regulile altora, ei imi vor urma regulile proprii. In ciuda acestui fapt, fiului meu mai mic ii place sa spuna despre cartile tehnice ale obiectelor ca sunt de fapt carti cu reguli.
Bine, nu urmez fiecare regula, de accea unele fisiere din calculator imi pot aparea la emisiunea ‘Obiecte Pierdute’.
Cuvantul regula provine din cuvantul a regla. Dar americanii nu sunt reglati, ei sunt guvernati. In locul regulilor ar trebui sa avem ‘guvernari’. Considerand modul in care ne fuctioneaza guvernul, am avea multe motive sa intrebam ce inseamna regulile pentru ei.
Chiar esti ceea ce mananci
Mancarurile facute acasa - cotlet de porc, carne fripta si pui fript - erau mancarurile de zi cu zi. Acum le mancam doar la ocazii speciale. O familie care isi poate coordona programul astfel incat sa poata lua cina impreuna a devenit o mare raritate.
Gandurile despre mancare variaza de la necesitati la mancarurile nesanatoase - de la vitamine si minerale la pizza lui Vic si mancarea chinezeasca a lui Ming - de luat acasa. Deoarece se pare ca batem cu totii pasul pe loc, mancarea de luat acasa a devenit cina familiei.
Durerile de cap, crampele si greata sunt realitatea mea. M-as simti bine daca aceasta problema avea un nume exotic - ca Virusul din Somalia de Sud - dar este numai banala intoleranta de mancare.
Mi-as dori sa nu pot tolera ocra - as putea trai viata la maxim fara ea. Dar nu, trebuie sa fie laptele si graul - painea de la hamburger si milkshake-ul prea gros. Nu tolerez McDonalds-ul.
Mancarea de luat acasa este inselatoare deoarece demonii dietei pot juca de-a v-ati ascunselea. Exista grau si in maioneza, iar lapte in sosul pentru ulei. Trebuie sa fiu Dick Tracey-ul mancarurilor de luat acasa.
Trebuia sa renunt la cafea din cauza cofeinei dar asta insemna si renuntarea la ceai, cola si ciocolata. Stirea buna este ca exista viata si dupa ciocolata, dar nimeni nu rezista atata.
Se pare ca exista o regula nescrisa care spune ca pe masura ce un lucru are gust mai bun, cu atat este mai mare posibilitatea sa ai intoleranta impotriva lui. Zaharul rafinat imi da dureri de stomac, dar nu pot renunta la mancarurile care contin zahar rafinat - este prea neamerican - daca nu imposibil.
Zaharul este un sfert din susra de calorii a unui american, deci cred ca nu este o coincidenta ca cei mai multi americani cantaresc prea mult.
Renuntarea la zahar inseamna si renuntarea la dextroza, fructoza si lactoza. Odata credeam ca acestia sunt doar parteneri ai unei firme juridice dar orice cuvant care se termina in ‘oza’ este o forma a zaharului. ‘Oza’ este un sufix de patru litere, scris cu trei.
Un american oarecare consuma anual 8 kg de indulcitori proveniti din porumb. Siropul de porumb bogat in fructoza se poate gasi ca ingredient in aproape orice. De fapt, industria de bauturi utilizeaza mai mult indulcitor decat industria dulciurilor.
Se pare ca in loc sa mananc, ar trebui sa pasc pentru o dieta bogata in fibre si sa mananc orz, hrisca si ovaz. Din pacate, nu erau fibre destule in fulgii de porumb imbogatiti cu vitamine - doar daca nu mancam si cutia.
Gandurile despre mancare variaza de la necesitati la mancarurile nesanatoase - de la vitamine si minerale la pizza lui Vic si mancarea chinezeasca a lui Ming - de luat acasa. Deoarece se pare ca batem cu totii pasul pe loc, mancarea de luat acasa a devenit cina familiei.
Durerile de cap, crampele si greata sunt realitatea mea. M-as simti bine daca aceasta problema avea un nume exotic - ca Virusul din Somalia de Sud - dar este numai banala intoleranta de mancare.
Mi-as dori sa nu pot tolera ocra - as putea trai viata la maxim fara ea. Dar nu, trebuie sa fie laptele si graul - painea de la hamburger si milkshake-ul prea gros. Nu tolerez McDonalds-ul.
Mancarea de luat acasa este inselatoare deoarece demonii dietei pot juca de-a v-ati ascunselea. Exista grau si in maioneza, iar lapte in sosul pentru ulei. Trebuie sa fiu Dick Tracey-ul mancarurilor de luat acasa.
Trebuia sa renunt la cafea din cauza cofeinei dar asta insemna si renuntarea la ceai, cola si ciocolata. Stirea buna este ca exista viata si dupa ciocolata, dar nimeni nu rezista atata.
Se pare ca exista o regula nescrisa care spune ca pe masura ce un lucru are gust mai bun, cu atat este mai mare posibilitatea sa ai intoleranta impotriva lui. Zaharul rafinat imi da dureri de stomac, dar nu pot renunta la mancarurile care contin zahar rafinat - este prea neamerican - daca nu imposibil.
Zaharul este un sfert din susra de calorii a unui american, deci cred ca nu este o coincidenta ca cei mai multi americani cantaresc prea mult.
Renuntarea la zahar inseamna si renuntarea la dextroza, fructoza si lactoza. Odata credeam ca acestia sunt doar parteneri ai unei firme juridice dar orice cuvant care se termina in ‘oza’ este o forma a zaharului. ‘Oza’ este un sufix de patru litere, scris cu trei.
Un american oarecare consuma anual 8 kg de indulcitori proveniti din porumb. Siropul de porumb bogat in fructoza se poate gasi ca ingredient in aproape orice. De fapt, industria de bauturi utilizeaza mai mult indulcitor decat industria dulciurilor.
Se pare ca in loc sa mananc, ar trebui sa pasc pentru o dieta bogata in fibre si sa mananc orz, hrisca si ovaz. Din pacate, nu erau fibre destule in fulgii de porumb imbogatiti cu vitamine - doar daca nu mancam si cutia.
Cine a pus “destept” in “ceas desteptator”?
Sunt sigura ca nu sunt singura careia nu-i place ceasul desteptator. Mi-as dori sa ma trezesc aratand atat de odihnita ca si femeile din reclame. Dar nu este asa. Ma trezesc dorindu-mi mai mult medicamente somnifere decat vitamine de dimineata. Cand ochii mi se deschid, vad cantarul din baie uitandu-se la mine cu ochiul singuratic. Spre norocul meu, el nu vorbeste, dar nu isi exprima nici empatia.
Deoarece eu si cu sotul meu ne avem birourile acasa, ati spune ca putem evita traficul in timpul orei de varf. Gresit. Traficul nostru in timpul orei de varf include baia, ziarul si telefonul. Singurul mod in care pot evita ora de varf este daca impaturesc hainele sau scot farfuriile din spalatorul de vase, dar aceasta modalitate pare un pic disperata.
Ma simt disperata si cand ma duc sa cumpar imbracaminte. Cand vanzatoarea ma intreaba ce accesorii voi purta cu hainele cumparate, ii cer ajutorul. Daca mi-as accesoriza singura hainele, as fi arestata de politia modei ca si accesoriu la o crima.
Inca nu am fost arestata, dar am primit amenzi din cauza parcarii necorespunzatoare. Deoarece in California de Sud au cazut mai putin de 10 cm de ploaie anul acesta, mi-am folosit stergatoarele de parbriz pentru depozitarea amendelor.
DIn fericire, nu am o masina de cusut sau rulota. Daca ar trebui sa imi cos hainele, nu as putea iesi din casa iar daca as avea o rulota nu as putea sa scap de gatit si curatat.
Am ajuns la varsta la care nu pot evita sa imi vopsesc parul. Daca Dumnezeu nu s-ar fi odihnit in a saptea zi, as fi blonda. Iar daca sotul meu nu s-ar fi odihnit in ziua a saptea, usa de garaj ar fi reparata.
Mi-as dori ca problemele lumii sa fie rezolvate fara arme. Cand imi cresteau baietii, nu i lasam sa aiba pistoale de jucarie. In locul lor se impuscau cu degete ascutite, dar pe masura ce s-au maturizat, au inteles ca violenta nu rezolva nimic.
Au si un caine. Ocazional uita sa ii dea lui Zachary de mancare sau sa iasa cu el la o plimbare. Ocazional il impiedicau sau ii puneau coarne de ren. In ciuda acestui fapt, el tot doarme la piciorele mele - si langa patul meu si in masina mea. Poate a trai viata de caine isi are avantajele. Cainii nu trebuie sa se trezeasca cand suna desteptatorul.
Deoarece eu si cu sotul meu ne avem birourile acasa, ati spune ca putem evita traficul in timpul orei de varf. Gresit. Traficul nostru in timpul orei de varf include baia, ziarul si telefonul. Singurul mod in care pot evita ora de varf este daca impaturesc hainele sau scot farfuriile din spalatorul de vase, dar aceasta modalitate pare un pic disperata.
Ma simt disperata si cand ma duc sa cumpar imbracaminte. Cand vanzatoarea ma intreaba ce accesorii voi purta cu hainele cumparate, ii cer ajutorul. Daca mi-as accesoriza singura hainele, as fi arestata de politia modei ca si accesoriu la o crima.
Inca nu am fost arestata, dar am primit amenzi din cauza parcarii necorespunzatoare. Deoarece in California de Sud au cazut mai putin de 10 cm de ploaie anul acesta, mi-am folosit stergatoarele de parbriz pentru depozitarea amendelor.
DIn fericire, nu am o masina de cusut sau rulota. Daca ar trebui sa imi cos hainele, nu as putea iesi din casa iar daca as avea o rulota nu as putea sa scap de gatit si curatat.
Am ajuns la varsta la care nu pot evita sa imi vopsesc parul. Daca Dumnezeu nu s-ar fi odihnit in a saptea zi, as fi blonda. Iar daca sotul meu nu s-ar fi odihnit in ziua a saptea, usa de garaj ar fi reparata.
Mi-as dori ca problemele lumii sa fie rezolvate fara arme. Cand imi cresteau baietii, nu i lasam sa aiba pistoale de jucarie. In locul lor se impuscau cu degete ascutite, dar pe masura ce s-au maturizat, au inteles ca violenta nu rezolva nimic.
Au si un caine. Ocazional uita sa ii dea lui Zachary de mancare sau sa iasa cu el la o plimbare. Ocazional il impiedicau sau ii puneau coarne de ren. In ciuda acestui fapt, el tot doarme la piciorele mele - si langa patul meu si in masina mea. Poate a trai viata de caine isi are avantajele. Cainii nu trebuie sa se trezeasca cand suna desteptatorul.
Dragoste la prima vedere
Nu trebuia sa imi caut sotul, pentru ca a venit la usa mea. O prietena voia sa-l introduca surorii mele mai in varsta. Oportunitatea mi-a batut la usa iar eu am deschis.
Oportunitatea poate exista oriunde. Nu mi-as cauta insa sot in magazinul de 3.9 lei. Cei care cumpara de aici ori vor sa faca economii, ori sunt zgarciti.
Nu mi-as cauta sot nici la spalatoria de rufe. Daca nu isi poate permite o masina de spalat, nu isi poate permite nici sa fie cu tine.
Barbatii in baruri pentru oamenii celibatari iti pot cumpara o bautura, dar chiar ti-ai dori sa te insori cu cineva care isi cauta sotie in baruri?
Locuri mai sigure sunt supermarketurile, librariile si parcurile pentru caini, dar trebuie sa fii atent oriunde mergi.
Este o sansa mare ca un barbat sa nu aiba sotie daca cauta legume, pentru ca putine femei au atata incredere in abilitatea sotului de a cumpara legume cata au in abilitatea acestuia de a cumpara un televizor. Dar sa fii sigur ca mancarea pe care o cumpara este pentru o singura persoana.
Daca vezi un candidat in librarie, ai facut progrese. Stii ca el poate citi. Daca treci incet pe langa el, poti vedea ce citeste. Aici trebuie sa ai grija. Poate este inca in scoala. Poate se asteapta sa il ajuti pana termina scoala. Nu poti judeca o carte dupa coperta ei, dar ar fi bine daca ai putea vedea cuprinsul acesteia.
Un barbat care isi petrece timp cu cainele este responsabil si ingrijitor. Doar sa fii sigura ca nu este cainele prietenei lui.
Multe prietene au incercat intalnirile oarbe. Problema este ca cei care aranjeaza intalnirea sa nu fie orbi si sa nu vada partile negative ale persoanei respective.
Apoi mai sunt si intalnirile prin internet - intalnirile oarbe ale secolului nostru. Si acestea isi au defectele. Cum poti judeca un om dupa poza lui si dupa ceea ce scrie? Oare o sa spuna ceva negativ depre el? Acum calculatorul este partea hotaratoare. In timpul intalnirilor oarbe partea hotaratoare era sa suporti primele minute cu el.
Cel mai bun mod de a-ti gasi partenerul este sa iti tii ochii deschisi. Uita te in cluburi, biserici si la organizatii voluntare. Asa nu va fi greu sa gasesti ceva in comun cu el.
Oportunitatea poate exista oriunde. Nu mi-as cauta insa sot in magazinul de 3.9 lei. Cei care cumpara de aici ori vor sa faca economii, ori sunt zgarciti.
Nu mi-as cauta sot nici la spalatoria de rufe. Daca nu isi poate permite o masina de spalat, nu isi poate permite nici sa fie cu tine.
Barbatii in baruri pentru oamenii celibatari iti pot cumpara o bautura, dar chiar ti-ai dori sa te insori cu cineva care isi cauta sotie in baruri?
Locuri mai sigure sunt supermarketurile, librariile si parcurile pentru caini, dar trebuie sa fii atent oriunde mergi.
Este o sansa mare ca un barbat sa nu aiba sotie daca cauta legume, pentru ca putine femei au atata incredere in abilitatea sotului de a cumpara legume cata au in abilitatea acestuia de a cumpara un televizor. Dar sa fii sigur ca mancarea pe care o cumpara este pentru o singura persoana.
Daca vezi un candidat in librarie, ai facut progrese. Stii ca el poate citi. Daca treci incet pe langa el, poti vedea ce citeste. Aici trebuie sa ai grija. Poate este inca in scoala. Poate se asteapta sa il ajuti pana termina scoala. Nu poti judeca o carte dupa coperta ei, dar ar fi bine daca ai putea vedea cuprinsul acesteia.
Un barbat care isi petrece timp cu cainele este responsabil si ingrijitor. Doar sa fii sigura ca nu este cainele prietenei lui.
Multe prietene au incercat intalnirile oarbe. Problema este ca cei care aranjeaza intalnirea sa nu fie orbi si sa nu vada partile negative ale persoanei respective.
Apoi mai sunt si intalnirile prin internet - intalnirile oarbe ale secolului nostru. Si acestea isi au defectele. Cum poti judeca un om dupa poza lui si dupa ceea ce scrie? Oare o sa spuna ceva negativ depre el? Acum calculatorul este partea hotaratoare. In timpul intalnirilor oarbe partea hotaratoare era sa suporti primele minute cu el.
Cel mai bun mod de a-ti gasi partenerul este sa iti tii ochii deschisi. Uita te in cluburi, biserici si la organizatii voluntare. Asa nu va fi greu sa gasesti ceva in comun cu el.
Liber ca vantul
E perioada aceea a anului - care poate fi oricand - cand vreau sa arunc totul, sa am pe cineva care sa imi preia responsabilitatile si sa ma simt libera ca vantul.
In timpul copilariei, acest lucru este cunoscut sub numele sindromul fugitul-de-acasa-si-alaturarea-la-circ. La adulti este cunoscut ca fantezie - fantezie care este sporita de reclamele agentiilor turistice.
Deoarece in sud vestul Americii nu poti zbura la clasa intai - nu sunt sectii confortabile unde primesti mancare in loc de alune - cel mai bun loc pentru mine ar fi locul care este aproapre de iesirea de siguranta, sa pot vedea bine locurile mentionate de pilot.
Realizez ca acea propozitie a fost un pic grabita. Ei, si subconstientul imi dicteaza sa ma grabesc sa zbor in libertate.
Si cu toate acestea, cea mai buna co-pasagera ar fi o maicuta - una din stewardesele lui Dumnezeu prin zborul vietii. Dar daca exista o persoana gigantica, caruia ii este si frica de zbor, pot fi sigura ca va sta langa mine.
Of, realitatea iar m-a rapit din fantezie. Zbor doar de aici pana colo inghemuita intr-un spatiu mic.
In timpul acestor zboruri ma uit cum demonstreaza stewardesele folosirea obiectelor de siguranta. Doar atunci ma sperie demonstratiile acestea cand si pilotul se uita la ele.
u
Intotdeauna aleg o revista veche de citit. Daca nu o termin de citit in timpul unui zbor, pot sa o termin doua luni mai tarziu, in camera de asteptare a medicului.
Fiind mama a doi copii, am invatat rapid in timpul vietii zburate ca un orar la baie este un lucru necesar. Am descoperit ca doar inainte de servirea bauturilor si o ora inaintea aterizarii sunt cele mai eficiente ore de a merge la baie. Daca nu, eu si alti 6-7 pasageri trebuie sa stam la coada.
Daca este un film ma uit la el - chiar si daca l-am mai vazut. Videourile facute de vecinul meu ar fi distractive cand sunt la 7000 metri deasupra pamantului. Cand sunt pe un avion niciodata nu mi se pare ca timpul trece repede.
Astept atat de mult sa aterizeze avionul incat astept si astept si doresc sa imi gasesc bagajele. Cine a spus ca nebunul se separa de banii lui trebuie sa fi fost nebun si sa-si fi impachetat portofelul printre haine.
In timpul copilariei, acest lucru este cunoscut sub numele sindromul fugitul-de-acasa-si-alaturarea-la-circ. La adulti este cunoscut ca fantezie - fantezie care este sporita de reclamele agentiilor turistice.
Deoarece in sud vestul Americii nu poti zbura la clasa intai - nu sunt sectii confortabile unde primesti mancare in loc de alune - cel mai bun loc pentru mine ar fi locul care este aproapre de iesirea de siguranta, sa pot vedea bine locurile mentionate de pilot.
Realizez ca acea propozitie a fost un pic grabita. Ei, si subconstientul imi dicteaza sa ma grabesc sa zbor in libertate.
Si cu toate acestea, cea mai buna co-pasagera ar fi o maicuta - una din stewardesele lui Dumnezeu prin zborul vietii. Dar daca exista o persoana gigantica, caruia ii este si frica de zbor, pot fi sigura ca va sta langa mine.
Of, realitatea iar m-a rapit din fantezie. Zbor doar de aici pana colo inghemuita intr-un spatiu mic.
In timpul acestor zboruri ma uit cum demonstreaza stewardesele folosirea obiectelor de siguranta. Doar atunci ma sperie demonstratiile acestea cand si pilotul se uita la ele.
u
Intotdeauna aleg o revista veche de citit. Daca nu o termin de citit in timpul unui zbor, pot sa o termin doua luni mai tarziu, in camera de asteptare a medicului.
Fiind mama a doi copii, am invatat rapid in timpul vietii zburate ca un orar la baie este un lucru necesar. Am descoperit ca doar inainte de servirea bauturilor si o ora inaintea aterizarii sunt cele mai eficiente ore de a merge la baie. Daca nu, eu si alti 6-7 pasageri trebuie sa stam la coada.
Daca este un film ma uit la el - chiar si daca l-am mai vazut. Videourile facute de vecinul meu ar fi distractive cand sunt la 7000 metri deasupra pamantului. Cand sunt pe un avion niciodata nu mi se pare ca timpul trece repede.
Astept atat de mult sa aterizeze avionul incat astept si astept si doresc sa imi gasesc bagajele. Cine a spus ca nebunul se separa de banii lui trebuie sa fi fost nebun si sa-si fi impachetat portofelul printre haine.
O lectie despre rabdare
Vieta incearca mereu sa ma invete sa am rabdare - sa astept ca apa sa fiarba, ca semaforul sa se schimbe in verde, cec-ul sa ajunga in cutia postala si ca soacra mea sa ma numeasca sotia fiului ei, in loc de nora.
Am inceput sa invat cum sa astept fara toane cand eram copil. Trebuia sa invat sa astept cu rabdare petrecerile, vacantele si trecerea time-out ului.
Acum insa ar fi mai usor sa invat arta asteptarii. Deoarece timpul trece atat de repede, nu ar trebui sa astepti atat de mult.
Casatoria este poate cea mai mare lectie in a fi rabdator. Nu stiam cum sa gatesc cand m-am casatorit. Cand sotul meu si cu mine ne-am cumparat mancare pentru prima oara, eu am cumparat o multime de mancaruri gata preparate. El a cumparat alte lucruri. Cand l-am intrebat ce vrea pentru micul dejun mi-a spus ‘Oua fierte slab, carnati crocanti si paine prajita tare’. Cand m-a intrebat daca este gata mancarea, spatula a zburat din mana mea si aproape l-a lovit. Atunci am realizat ca trebuie sa invat sa gatesc sau sa tintesc.
Copiii sunt a doua lectia, iar aceasta lectie dureaza cel putin 18 ani - ‘Nu eu am fost ci el’ ‘Da, mi-am terminat tema”Nu este corect! Prietenii mei nu trebuie sa se duca acasa atat de devreme!’.
In opinia mea, casa este cea de-a treia lectie. Stiu ca este si cea care costa cel mai mult - vopsitul, cumprararea covoarelor, obiectele casnice, mobila, scurgeri si termite. Nu conteaza cat cheltuim pe casa, intotdeauna vor aparea probleme cu ea.
Si masinile invata rabdare, dar nu la fel de mult cat condusul. In Los Angeles este un curs de trei credite, de care trebuie sa treci ca sa fii sfant. Mama Teresa nu ar fi putut conduce cu 20 km/ora in timpul orei de varf fara sa nu rosteasca numele lui Dumnezeu sau al fiului sau macar o data.
In general, cand imi tai parul, regret acest fapt. In timp ce creste prin fazele aparte, invat umilinta. Cand palariile erau la moda, erau solutiile ideale pentru zilele cu par prost. Acum optez pentru o reparatie rapida - o alta tunsoare.
Cu cat intarzii mai mult, cu atat mai multe lumini rosii prind la semafor. Dar nu mai pot! Am sa ma gandesc la luminile rosii ca si la oportunitati de a ma relaxa. In special cand vad o masina a politiei in oglinda retrovizoare.
Am inceput sa invat cum sa astept fara toane cand eram copil. Trebuia sa invat sa astept cu rabdare petrecerile, vacantele si trecerea time-out ului.
Acum insa ar fi mai usor sa invat arta asteptarii. Deoarece timpul trece atat de repede, nu ar trebui sa astepti atat de mult.
Casatoria este poate cea mai mare lectie in a fi rabdator. Nu stiam cum sa gatesc cand m-am casatorit. Cand sotul meu si cu mine ne-am cumparat mancare pentru prima oara, eu am cumparat o multime de mancaruri gata preparate. El a cumparat alte lucruri. Cand l-am intrebat ce vrea pentru micul dejun mi-a spus ‘Oua fierte slab, carnati crocanti si paine prajita tare’. Cand m-a intrebat daca este gata mancarea, spatula a zburat din mana mea si aproape l-a lovit. Atunci am realizat ca trebuie sa invat sa gatesc sau sa tintesc.
Copiii sunt a doua lectia, iar aceasta lectie dureaza cel putin 18 ani - ‘Nu eu am fost ci el’ ‘Da, mi-am terminat tema”Nu este corect! Prietenii mei nu trebuie sa se duca acasa atat de devreme!’.
In opinia mea, casa este cea de-a treia lectie. Stiu ca este si cea care costa cel mai mult - vopsitul, cumprararea covoarelor, obiectele casnice, mobila, scurgeri si termite. Nu conteaza cat cheltuim pe casa, intotdeauna vor aparea probleme cu ea.
Si masinile invata rabdare, dar nu la fel de mult cat condusul. In Los Angeles este un curs de trei credite, de care trebuie sa treci ca sa fii sfant. Mama Teresa nu ar fi putut conduce cu 20 km/ora in timpul orei de varf fara sa nu rosteasca numele lui Dumnezeu sau al fiului sau macar o data.
In general, cand imi tai parul, regret acest fapt. In timp ce creste prin fazele aparte, invat umilinta. Cand palariile erau la moda, erau solutiile ideale pentru zilele cu par prost. Acum optez pentru o reparatie rapida - o alta tunsoare.
Cu cat intarzii mai mult, cu atat mai multe lumini rosii prind la semafor. Dar nu mai pot! Am sa ma gandesc la luminile rosii ca si la oportunitati de a ma relaxa. In special cand vad o masina a politiei in oglinda retrovizoare.
Posedat de posesiile tale
Acasa este unde iti este inima. Ca si proaspat casatoriti, prima casa a inimilor noastre era un apartament de doua camere, furnizat cu mobila donata.
Ca si multi proaspat casatoriti, sotul meu si cu mine nu aveam multe obiecte personale, dar aveam mult timp unul pentru altul. Nu aveam aspirator fiindca nu era nevoie de el. Imi curatam singurul covor mic cu peria.
De atunci am avut 16 case, dar era mai usor sa ne mutam inimile decat posesiunile care erau in crestere continua. Ceea ce odata incapea in cea mai mica masina acum are nevoie de camioane cat mai mari.
Avand mai multe obiecte de aspirat, prafuit si lustruit m-a invatat ca mai putin inseamna mai mult - mai mult timp pentru mine.
Din pacate, sotului meu ii place sa pastreze orice - o predispozitie genetica. Nici tatal lui nu arunca nimic, iar mama lui avea un dulap plin cu obiecte neidentificabile, dar care erau pastrate ca poate intr-o zi va fi nevoie de ele.
Desi i-am dat sotului meu toata dragostea, cei mai frumosi ani din viata si doi baieti sanatosi, tot nu era de ajuns.
Deoarece el isi doreste mereu sa aiba spatiu, trebuia sa ii pun la dispozitie dulapurile din bucatarie - in care am tinut argintaria si farfuriile pentru servit mancare, pana le-am donat - doua rafturi pentru carti, jumatate din dulapul meu si tot garajul. Singrul loc nefolosit de el este cosul de gunoi.
Debaraua este singurul loc care inca este al meu, dar i l-as darui daca mi-ar putea curata si impaturi hainele in fiecare zi.
Spre deosebire de sotul meu, eu cred ca donand unele obiecte ma salvez de obiectele nefolosite. Moto-ul meu este ‘Nu o prafui daca nu ai nevoie de ea’.
Deoarece trebuie sa aruncam obiectele vechi sa facem spatiu pentru cei noi, daruiesc atatea lucruri incat as face multi bani daca le-as vinde. Nu le vind insa, deoarece sotul meu ar fi cel mai bun cumparator.
Desigur nu pot darui obiectele primite de la familie sau prieteni, care mi le-au daruit ca si obiecte care sa imi demonstreaze ca se gandesc la mine cand ma viziteaza. Dar nu le scot din ascunzisuri pana nu vin sa ma viziteze.
Daca faci asta, sa stii cine ti-a dat ce. Eu cred ca verisorul Walter mi-a dat lampa de lava in forma de inima.
Ca si multi proaspat casatoriti, sotul meu si cu mine nu aveam multe obiecte personale, dar aveam mult timp unul pentru altul. Nu aveam aspirator fiindca nu era nevoie de el. Imi curatam singurul covor mic cu peria.
De atunci am avut 16 case, dar era mai usor sa ne mutam inimile decat posesiunile care erau in crestere continua. Ceea ce odata incapea in cea mai mica masina acum are nevoie de camioane cat mai mari.
Avand mai multe obiecte de aspirat, prafuit si lustruit m-a invatat ca mai putin inseamna mai mult - mai mult timp pentru mine.
Din pacate, sotului meu ii place sa pastreze orice - o predispozitie genetica. Nici tatal lui nu arunca nimic, iar mama lui avea un dulap plin cu obiecte neidentificabile, dar care erau pastrate ca poate intr-o zi va fi nevoie de ele.
Desi i-am dat sotului meu toata dragostea, cei mai frumosi ani din viata si doi baieti sanatosi, tot nu era de ajuns.
Deoarece el isi doreste mereu sa aiba spatiu, trebuia sa ii pun la dispozitie dulapurile din bucatarie - in care am tinut argintaria si farfuriile pentru servit mancare, pana le-am donat - doua rafturi pentru carti, jumatate din dulapul meu si tot garajul. Singrul loc nefolosit de el este cosul de gunoi.
Debaraua este singurul loc care inca este al meu, dar i l-as darui daca mi-ar putea curata si impaturi hainele in fiecare zi.
Spre deosebire de sotul meu, eu cred ca donand unele obiecte ma salvez de obiectele nefolosite. Moto-ul meu este ‘Nu o prafui daca nu ai nevoie de ea’.
Deoarece trebuie sa aruncam obiectele vechi sa facem spatiu pentru cei noi, daruiesc atatea lucruri incat as face multi bani daca le-as vinde. Nu le vind insa, deoarece sotul meu ar fi cel mai bun cumparator.
Desigur nu pot darui obiectele primite de la familie sau prieteni, care mi le-au daruit ca si obiecte care sa imi demonstreaze ca se gandesc la mine cand ma viziteaza. Dar nu le scot din ascunzisuri pana nu vin sa ma viziteze.
Daca faci asta, sa stii cine ti-a dat ce. Eu cred ca verisorul Walter mi-a dat lampa de lava in forma de inima.
Cate obiceiuri proaste poate avea o persoana buna?
Se spune ca marturisindu-ne obiceiurile proaste devenim oameni mai buni. Prima mea marturisire este ca nu stiam sa scriu corect cuvantul obicei.
Dupa spusele savantilor specializati in comportamentul uman, avem nevoie de 3 saptamani ca sa schimbam un obiciei negativ in unul pozitiv. Eu foloseam aceasta strategie in timpul adolescentei, la capitolul intalniri.
Desi sotul meu a fost ultima schimbare de baieti, m-a influentat in mod negativ. El este cel care intarzie de obiciei. Eu imi gasesc ceva de facut pana ajunge, apoi si el gaseste ceva de facut pana ma asteapta sa termin ceea ce am inceput.
Si asta pana cand unul dintre noi ii aminteste celuilalt motivul pentru care ne-am intalnit in primul rand. Dar este greu de a-i da dreptate celuilalt, deoarece amandoi vrem sa avem dreptate. De ce nu? Tara noastra a fost fondata pe baza unor drepturi.
Stiu ca circularea cu viteza nu este un lucru bun, dar masina mi-a fost fabricata in 1969. Ma simt fericita cand pot sa ma tin dupa masinile care merg cu 110 km/ora. Numai atunci conduc pe banda rapida.
Vorba urata nu face parte din problemele mele dar am auzit conversatii unde cuvantul-F este folosit ca adjectiv adverb, verb si substantiv. Am vrut sa-i intreb daca vorbesc asa si in fata parintilor, dar poate ar folosi o variatie a cuvantului-F si in cazul meu.
Medicii spun ca este sanatos sa bei putin alcool in fiecare zi - ca oamenii care beau cate putin au mai putine probleme cu inima si scade riscul de a face atac de cord. Aceasta ma face sa ma simt mai bine cand beau Martini. Si chiar ar trebui sa ma simt bine deoarece bautura mea alcoolica contine o leguma verde.
Era alegerea mea sa-mi ajut o prietena sa devina mai organizata. I-am sugerat sa isi scrie o lista in fiecare dimineta pe care sa includa ceea ce are de facut in ziua respectiva, dar am creat un monstru. Ea ii contribuie o anumita durata fiecarui lucru de pe lista. Daca stranuta, ramane in urma. Daca ramane in urma, devine trista. Daca devine trista, buna mea intentie ii transforma ziua intr-una oribilia.
Incerc sa fiu o persoana mai buna. Nu fumez si nu beau cafea. Am incercat sa reduc din stres si sa dorm mai mult. Dar cu toate acestea, vreau numai sa am mai multe obicieuri bune, nu sa devin maicuta.
Dupa spusele savantilor specializati in comportamentul uman, avem nevoie de 3 saptamani ca sa schimbam un obiciei negativ in unul pozitiv. Eu foloseam aceasta strategie in timpul adolescentei, la capitolul intalniri.
Desi sotul meu a fost ultima schimbare de baieti, m-a influentat in mod negativ. El este cel care intarzie de obiciei. Eu imi gasesc ceva de facut pana ajunge, apoi si el gaseste ceva de facut pana ma asteapta sa termin ceea ce am inceput.
Si asta pana cand unul dintre noi ii aminteste celuilalt motivul pentru care ne-am intalnit in primul rand. Dar este greu de a-i da dreptate celuilalt, deoarece amandoi vrem sa avem dreptate. De ce nu? Tara noastra a fost fondata pe baza unor drepturi.
Stiu ca circularea cu viteza nu este un lucru bun, dar masina mi-a fost fabricata in 1969. Ma simt fericita cand pot sa ma tin dupa masinile care merg cu 110 km/ora. Numai atunci conduc pe banda rapida.
Vorba urata nu face parte din problemele mele dar am auzit conversatii unde cuvantul-F este folosit ca adjectiv adverb, verb si substantiv. Am vrut sa-i intreb daca vorbesc asa si in fata parintilor, dar poate ar folosi o variatie a cuvantului-F si in cazul meu.
Medicii spun ca este sanatos sa bei putin alcool in fiecare zi - ca oamenii care beau cate putin au mai putine probleme cu inima si scade riscul de a face atac de cord. Aceasta ma face sa ma simt mai bine cand beau Martini. Si chiar ar trebui sa ma simt bine deoarece bautura mea alcoolica contine o leguma verde.
Era alegerea mea sa-mi ajut o prietena sa devina mai organizata. I-am sugerat sa isi scrie o lista in fiecare dimineta pe care sa includa ceea ce are de facut in ziua respectiva, dar am creat un monstru. Ea ii contribuie o anumita durata fiecarui lucru de pe lista. Daca stranuta, ramane in urma. Daca ramane in urma, devine trista. Daca devine trista, buna mea intentie ii transforma ziua intr-una oribilia.
Incerc sa fiu o persoana mai buna. Nu fumez si nu beau cafea. Am incercat sa reduc din stres si sa dorm mai mult. Dar cu toate acestea, vreau numai sa am mai multe obicieuri bune, nu sa devin maicuta.
Ce meserii nu ai face?
‘Meserii pe care nu le-ar face americanii’ se poate vedea la televizor in ultima vreme. Si chiar sunt meserii pe care nu le-as face.
N-as spala geamurile cladirilor inalte. Frica mea de inaltime este mai mare decat dorinta de a ma uita prin geamuri.
Iar la extrema cealalalta, nu as fi nici oceanografa - cea care exploreaza adancurile intr-un submarin mic. Sunt si claustrofoba. Chiar daca nu as fi, nici atunci nu as putea deveni oceanografa. De cand am vazut ‘Jaws’ sunt bantuita de melodia filmului. De fiecare data cand vad un val, imi aminteste de inotatoarele rechinilor.
Am o lista a meseriilor pe care nu le-as face. Nu as fi architect sau medic. Ambele meserii au nevoie de precizie. Prefer acele meserii care nu necesita prea multa precizie.
Dar totusi, nu as fi avocat incercand sa demonstrez adevarul, un preot ca sa ii dau definitie adevarului sau politican ca sa evit adevarul.
Apoi am lista meseriilor la care nu m-as pricepe: sunt inveterata, deci nu as fi jurata buna. As fi nerationala in privinta vinovatiei.
Fiind o vegetariana, nu as fi bucatareasa buna. Nu as avea clienti.
Pe aceeasi lista se numara si a fi artista. O panza alba, bucati de metal sudate, cutii - de unde as sti cand am terminat?
Dupa spusele lui Shakespeare, suntem actori cu totii. Cateodata trebuia sa pretind ca sunt fericita, indiferenta, increzatoare sau curajoasa. Dar nu as fi actrita buna pentru ca incerc sa nu joc roluri, ci sa fiu eu insumi.
Nu as fi buna nici ca sofer. Nu ma pot orienta. Ar fi o cauza pierduta.
Sunt o cauza pierduta cand ceva trebuie reparat, dar acest lucru m-a facut buna la utilizarea paginilor aurii. Sunt buna si la rezervari. Sotul meu atribuie acest lucru faptului ca am stramosi indieni.
Sincera sa fiu, cred ca as putea fi un sot bun. Fac tot ce face un barbat liberal - si in plus vorbesc si despre sentimente.
De exemplu, cred ca fiind mama si sotie am fost bucatareasa, sofer, menajera, asistenta, directoare de recreatii si secretara, cat si o femeie din suburbii in timpul serii. Deoarece nu m-au platit pentru niciuna din cele mentionate mai sus, imi incep propria caritate, una care incepe de acasa.
N-as spala geamurile cladirilor inalte. Frica mea de inaltime este mai mare decat dorinta de a ma uita prin geamuri.
Iar la extrema cealalalta, nu as fi nici oceanografa - cea care exploreaza adancurile intr-un submarin mic. Sunt si claustrofoba. Chiar daca nu as fi, nici atunci nu as putea deveni oceanografa. De cand am vazut ‘Jaws’ sunt bantuita de melodia filmului. De fiecare data cand vad un val, imi aminteste de inotatoarele rechinilor.
Am o lista a meseriilor pe care nu le-as face. Nu as fi architect sau medic. Ambele meserii au nevoie de precizie. Prefer acele meserii care nu necesita prea multa precizie.
Dar totusi, nu as fi avocat incercand sa demonstrez adevarul, un preot ca sa ii dau definitie adevarului sau politican ca sa evit adevarul.
Apoi am lista meseriilor la care nu m-as pricepe: sunt inveterata, deci nu as fi jurata buna. As fi nerationala in privinta vinovatiei.
Fiind o vegetariana, nu as fi bucatareasa buna. Nu as avea clienti.
Pe aceeasi lista se numara si a fi artista. O panza alba, bucati de metal sudate, cutii - de unde as sti cand am terminat?
Dupa spusele lui Shakespeare, suntem actori cu totii. Cateodata trebuia sa pretind ca sunt fericita, indiferenta, increzatoare sau curajoasa. Dar nu as fi actrita buna pentru ca incerc sa nu joc roluri, ci sa fiu eu insumi.
Nu as fi buna nici ca sofer. Nu ma pot orienta. Ar fi o cauza pierduta.
Sunt o cauza pierduta cand ceva trebuie reparat, dar acest lucru m-a facut buna la utilizarea paginilor aurii. Sunt buna si la rezervari. Sotul meu atribuie acest lucru faptului ca am stramosi indieni.
Sincera sa fiu, cred ca as putea fi un sot bun. Fac tot ce face un barbat liberal - si in plus vorbesc si despre sentimente.
De exemplu, cred ca fiind mama si sotie am fost bucatareasa, sofer, menajera, asistenta, directoare de recreatii si secretara, cat si o femeie din suburbii in timpul serii. Deoarece nu m-au platit pentru niciuna din cele mentionate mai sus, imi incep propria caritate, una care incepe de acasa.
Crezi tot ce vezi la TV?
Ecranul cu plasma a vietii a iesit din raza focala. Sotul meu si cu mine intarziasem la o petrecere. Desi gazda ne-a dat indicatii despre cum sa-i gasim casa, ne-am ratacit. Spre marea mea mirare, sotul meu s-a dus la o benzinarie si a cerut indicatii.
Unde a ajuns lumea acesta cand un medic cu degete patate de nicotina imi da sfaturi despre viata sanatoasa, iar mediul angajat pentru ziua de nastere a sorei mele ma intreaba ce vreau sa stiu? Chiar si cand o vad la televizor, nu imi vine sa cred ca politicienii jura pe Biblie ca se vor tine de cuvant. Si am fost atenta, chiar era o Biblie si nu o carte cu bancuri.
Cateodata adevarul este mai ciudat decat fictiunea. Nepotul meu isi cumprara prima masina. Fara a pune vreo intrebare s-a indragostit de o decapotabila rosie. Nici nu a ridicat capota sa vada daca macar are motor sau nu. Sora mea a spus ca sunt banii pe care i-a facut el, deci este decizia lui - sau ar fi fost daca vanzatorul de masini folosite nu l-ar fi convins sa cumpere o masina mai ieftina.
Saptamana trecuta m-am indragostit de o pereche de sandale la pret special. Din pacate, nu erau de marimea mea. De obiciei incercam sa imi strecor picioarele intr-o pereche cu un numar mai mic, dar nu, mi-am spus ca doar pantofii de sticla meritau sa imi strecor picioarele in ele.
Recent, Dr. Phil a avut un program la televizor despre relatiile serioase. O femeie si-a cunoscut sufletul-pereche pe internet, dar atat Dr. Phil cat si cu mine ne-am gandit ca a te insura cu un barbat in inchisoare era deja prea mult pentru o relatie serioasa. Poate ar fi mai bine sa ne intalnim cu baieti in baruri, nu dupa gratii.
Ca si cuplul modern pe care il formam cu sotul meu, ne ducem la acelasi coafor. Deoarece el se uita la mine mai mult decat o fac eu, l-am rugat sa imi aleaga o nuanta mai blonda - una care nu arata spalata. M-am uitat in oglinda o jumatate de ora mai tarziu si am realizat ca look-ul spalat era unul natural.
Ceea ce nu mi s-a parut un lucru natural este cand o blonda a parasit coaforul si a trecut pe langa un santier. Nu am auzit nici un fluierat. Eram eu surda sau cladirea era construita intr-o alee oarba?
Unde a ajuns lumea acesta cand un medic cu degete patate de nicotina imi da sfaturi despre viata sanatoasa, iar mediul angajat pentru ziua de nastere a sorei mele ma intreaba ce vreau sa stiu? Chiar si cand o vad la televizor, nu imi vine sa cred ca politicienii jura pe Biblie ca se vor tine de cuvant. Si am fost atenta, chiar era o Biblie si nu o carte cu bancuri.
Cateodata adevarul este mai ciudat decat fictiunea. Nepotul meu isi cumprara prima masina. Fara a pune vreo intrebare s-a indragostit de o decapotabila rosie. Nici nu a ridicat capota sa vada daca macar are motor sau nu. Sora mea a spus ca sunt banii pe care i-a facut el, deci este decizia lui - sau ar fi fost daca vanzatorul de masini folosite nu l-ar fi convins sa cumpere o masina mai ieftina.
Saptamana trecuta m-am indragostit de o pereche de sandale la pret special. Din pacate, nu erau de marimea mea. De obiciei incercam sa imi strecor picioarele intr-o pereche cu un numar mai mic, dar nu, mi-am spus ca doar pantofii de sticla meritau sa imi strecor picioarele in ele.
Recent, Dr. Phil a avut un program la televizor despre relatiile serioase. O femeie si-a cunoscut sufletul-pereche pe internet, dar atat Dr. Phil cat si cu mine ne-am gandit ca a te insura cu un barbat in inchisoare era deja prea mult pentru o relatie serioasa. Poate ar fi mai bine sa ne intalnim cu baieti in baruri, nu dupa gratii.
Ca si cuplul modern pe care il formam cu sotul meu, ne ducem la acelasi coafor. Deoarece el se uita la mine mai mult decat o fac eu, l-am rugat sa imi aleaga o nuanta mai blonda - una care nu arata spalata. M-am uitat in oglinda o jumatate de ora mai tarziu si am realizat ca look-ul spalat era unul natural.
Ceea ce nu mi s-a parut un lucru natural este cand o blonda a parasit coaforul si a trecut pe langa un santier. Nu am auzit nici un fluierat. Eram eu surda sau cladirea era construita intr-o alee oarba?
Dadaca - specie pe cale de disparitie
Sunt norocoasa - lucrez acasa. Ma duc la servici in 30 de secunde si este mult mai putin probabil sa vars cafeaua pe mine. Dar stand acasa toata ziua si lucrand in acest timp ma oboseste si am nevoie de o dadaca din cand in cand. Dar unde au disparut toate?
Se pare ca au devenit o specie pe cale de disparitie. Vulturii plesuvi sunt pe cale de disparitie, dar incep sa cred ca sunt chei din cauza frustrarii de a nu gasi o dadaca.
In trecut, ele puteau fi ademenite intr-o casa cu ajutorul televizorului color. Deoarece dadacele moderne cred ca televizorul era mereu color, ele trebuie ademenite prin alte metode.
O telecomanda pentru un televizor cu plasma - cu ecran mare - ar fi buna. Asa ea ar putea schimba canalul fara sa intrerupa convorbirile la telefon - dar un videotelefon ar fi un lucru si mai bun.
Schimbarea bucatariei in McDonalds ar fi atat o momeala buna cat si asigurare ca va si hrani copiii. Ar fi si o cale de comunicare cu lumea exterioara.
Un McDonalds in casa ar fi un lucru bun, dar accesul la internet pe calculatorul meu este o necesitate. Cum altcumva si-ar putea convinge o dadaca parintii ca isi face temele?
In final, ii platesc mai mult decat ar plati concurenta - vecinii. Desi nu exista dovezi stiintifice, cred ca ceilalti ar fi suparati pe mine daca si-ar da seama de ceea ce fac.
Ca si oricare specie pe cale de disparitie, dadacele sunt numerotate - cu numere de telefoane. Ma uit la supermarketuri dupa numerele de telefon a dadacelor si cateodata schimb numere de telefon cu alti parinti frustrati.
Pana acum nu am fost atat de disperata incat sa imi tradez strategia de a gasi o dadaca. Cand o familie noua se muta in cartier - oriunde intr-o raza de 8 km - eu sunt prima care le ureaza bun venit, totodata afland daca au copii care pot lucra ca si babysitteri.
Pentru mine nu exista lucru mai incantator decat sa aud acele cuvinte ‘Da, pot sa vin’. Daca nu poate veni devreme sau nu poate sta pana tarziu, imi schimb planurile.
Cand se anuleaza un zbor, iti gasesti alt avion. Cand esti abandonata de o dadaca, stai acasa si te uiti cum trec copiii de varsta la care au nevoie de aceasta specie rara.
Se pare ca au devenit o specie pe cale de disparitie. Vulturii plesuvi sunt pe cale de disparitie, dar incep sa cred ca sunt chei din cauza frustrarii de a nu gasi o dadaca.
In trecut, ele puteau fi ademenite intr-o casa cu ajutorul televizorului color. Deoarece dadacele moderne cred ca televizorul era mereu color, ele trebuie ademenite prin alte metode.
O telecomanda pentru un televizor cu plasma - cu ecran mare - ar fi buna. Asa ea ar putea schimba canalul fara sa intrerupa convorbirile la telefon - dar un videotelefon ar fi un lucru si mai bun.
Schimbarea bucatariei in McDonalds ar fi atat o momeala buna cat si asigurare ca va si hrani copiii. Ar fi si o cale de comunicare cu lumea exterioara.
Un McDonalds in casa ar fi un lucru bun, dar accesul la internet pe calculatorul meu este o necesitate. Cum altcumva si-ar putea convinge o dadaca parintii ca isi face temele?
In final, ii platesc mai mult decat ar plati concurenta - vecinii. Desi nu exista dovezi stiintifice, cred ca ceilalti ar fi suparati pe mine daca si-ar da seama de ceea ce fac.
Ca si oricare specie pe cale de disparitie, dadacele sunt numerotate - cu numere de telefoane. Ma uit la supermarketuri dupa numerele de telefon a dadacelor si cateodata schimb numere de telefon cu alti parinti frustrati.
Pana acum nu am fost atat de disperata incat sa imi tradez strategia de a gasi o dadaca. Cand o familie noua se muta in cartier - oriunde intr-o raza de 8 km - eu sunt prima care le ureaza bun venit, totodata afland daca au copii care pot lucra ca si babysitteri.
Pentru mine nu exista lucru mai incantator decat sa aud acele cuvinte ‘Da, pot sa vin’. Daca nu poate veni devreme sau nu poate sta pana tarziu, imi schimb planurile.
Cand se anuleaza un zbor, iti gasesti alt avion. Cand esti abandonata de o dadaca, stai acasa si te uiti cum trec copiii de varsta la care au nevoie de aceasta specie rara.
E terapeutica autoterapia?
Daca traiti in California de Sud si nu mergeti la psiholog, inca nu ati realizat ca aveti probleme. Eu sunt in terapie - autoterapie. Programarile coincid cu programul meu, mi-o pot permite si am o varietate de terapii pe care pot sa mi le ofer.
Prima e terapia cu ziarul. Numar lista cu decese si realizez ca este mai bine sa fi pe deal decat sub el.
Plimbarea pe malul oceanului este o terapie minunat de recomfortanta. Da, duc nisip in casa, dar daca viata iti da nisip, fa un castel de nisip.
Este terapeutica sunarea unei prietene. Bine, cateodata trebuie sa sun mai multe, dar ascultand problemele lor, mi le pot pune pe ale mele in perspectiva.
Meditatia este o terapie populara. Pentru mine meditatia este un eufemism al dormitului, dar dupa o siesta viata arata mai bine.
Si golful este o terapie buna. Eu nu joc golf, dar ma uit la el la televizor. Pasul lent si incet al jocului ma incetineste si pe mine. Timp de trei ore, altcineva este atent la minge.
Bunica avea o filozofie foarte terapeutica ‘Nu imprumuta problemele’ - nu iti face griji pentru ceva care poate nici nu se va intampla. Daca se intampla, repar-o. Daca nu poate fi reparata, nu este o problema, ci realitatea. Accept-o.
Un martini rece este terapie in pahar, dar este si mai eficient daca altcineva mi-l face. A ma simti rasfatata este mai important decat maslina.
Daca nu vad rosu in cartea de cecuri, este un lucru foarte terapeutic. Desigur, daca soacra mea ar castiga o croaziera in jurul lumii, ar merge la fel de bine. A vedea poza Tatei Timpului pe un carton de lapte ar avea si ea acelasi efect.
Din pacate, un masaj nu functioneaza pentru mine. Nu pot sa ma relaxez deoarece aud minutele trecand in capul meu. Nu pot sa fac nici o baie relaxanta. Nu pot sa nu ma gandesc la faptul ca vana va trebui curatata.
Numararea binecuvantarilor este un lucru mai eficient. Daca imi trebuie mult timp sa adorm, am mai mult timp pentru a fi recunoscatoare, iar a fi recunoscatoare este o terapie efectiva.
Dar nu sunt sigura ca sotul meu este fericit cu noua forma de autoterapie pe care am adoptat-o. I-am spus ca nu mai gatesc. Desi am simtit deodata o greutate mare luata de pe umeri, el nu a spus nimic. Cred ca se gandeste daca este valabil si pentru cazul acesta juramantul de catorie ‘la bine si la rau’.
Prima e terapia cu ziarul. Numar lista cu decese si realizez ca este mai bine sa fi pe deal decat sub el.
Plimbarea pe malul oceanului este o terapie minunat de recomfortanta. Da, duc nisip in casa, dar daca viata iti da nisip, fa un castel de nisip.
Este terapeutica sunarea unei prietene. Bine, cateodata trebuie sa sun mai multe, dar ascultand problemele lor, mi le pot pune pe ale mele in perspectiva.
Meditatia este o terapie populara. Pentru mine meditatia este un eufemism al dormitului, dar dupa o siesta viata arata mai bine.
Si golful este o terapie buna. Eu nu joc golf, dar ma uit la el la televizor. Pasul lent si incet al jocului ma incetineste si pe mine. Timp de trei ore, altcineva este atent la minge.
Bunica avea o filozofie foarte terapeutica ‘Nu imprumuta problemele’ - nu iti face griji pentru ceva care poate nici nu se va intampla. Daca se intampla, repar-o. Daca nu poate fi reparata, nu este o problema, ci realitatea. Accept-o.
Un martini rece este terapie in pahar, dar este si mai eficient daca altcineva mi-l face. A ma simti rasfatata este mai important decat maslina.
Daca nu vad rosu in cartea de cecuri, este un lucru foarte terapeutic. Desigur, daca soacra mea ar castiga o croaziera in jurul lumii, ar merge la fel de bine. A vedea poza Tatei Timpului pe un carton de lapte ar avea si ea acelasi efect.
Din pacate, un masaj nu functioneaza pentru mine. Nu pot sa ma relaxez deoarece aud minutele trecand in capul meu. Nu pot sa fac nici o baie relaxanta. Nu pot sa nu ma gandesc la faptul ca vana va trebui curatata.
Numararea binecuvantarilor este un lucru mai eficient. Daca imi trebuie mult timp sa adorm, am mai mult timp pentru a fi recunoscatoare, iar a fi recunoscatoare este o terapie efectiva.
Dar nu sunt sigura ca sotul meu este fericit cu noua forma de autoterapie pe care am adoptat-o. I-am spus ca nu mai gatesc. Desi am simtit deodata o greutate mare luata de pe umeri, el nu a spus nimic. Cred ca se gandeste daca este valabil si pentru cazul acesta juramantul de catorie ‘la bine si la rau’.
Racoare la soare
Vara inseamna sport pentru barbati, iar pentru femei inseamna problema cu copiii si costumele lor de baie.
Acum o generatie, vara insemna ca femeile isi acopereau mobila de culoare inchisa cu material de culoare deschisa. Nu fac problema din asta, mobila mea este acoperita de picaturi de inghetata.
Dupa spusele unor psihologi, care nu au lucruri mai bune de facut, popularitatea inghetatei este ridicata din cauza ca adultii doresc sa isi retraiasca o parte a copilariei. Acesta este un lucru ridicol. Copilaria mea nu a murit niciodata.
Copilaria mi-a evoluat odata cu inghetata. Am invatat sa numar banii cumparand inghetata. Am invatat relatia intre litri si grame in sectia pentru inghetata a magazinului. Am primit inghetata ca recompensa pentru note bune, precum si daca m-am comportat bine in timpul drumurilor lungi facute cu masina.
Am devenit adult impreuna cu inghetata. Am mers cu prietenii de la facultate la o inghetata intre cursuri. Am vrut inghetata in locul tortului la nunta. Le-am cumparat inghetata fiilor mei cand au fost bolnavi sau s-au lovit la genunchi.
Inghetata si cu mine avem o istorie lunga impreuna, iar recent am devenit naturali. Eu nu mai folosesc spray pentru par, ceea ce imi economiseste bani. Ea nu mai folseste coloranti artificiali, ceea ce iar contribuie la economii.
Atat inghetata cat si eu am fost influentate de moda. Am purtat fuste lungi, fuste scurte, fuste drepte sau fuste incretite. Din pacate, inghetata nu mai are fusta. Fusta era inghetata in exces lasata pe con. Astazi fustele sunt rotunjite, lasand globurile de inghetate dezbracate.
Desi majoritatea entuziastilor verii prefera conurile si nu paharele, paharele satisfac anumite nevoi. Saptamana trecuta am auzit cum un tata incerca sa-i explice fiului mic cum sa linga un con de inghetata. Tata suna a fizician nuclear incercand sa explice meltdown-ul. Apoi a devenit evident ca acel copil nu avea sa termine inghetata.
Vreau sa imbatranesc odata cu inghetata, dar aromele vechi primesc nume noi. Totusi, sub un nume sau altul, tot inghetata ramane, dar va fi o zi fierbinte in iad cand voi cere un ‘Perrier Sorbet’.
Acum o generatie, vara insemna ca femeile isi acopereau mobila de culoare inchisa cu material de culoare deschisa. Nu fac problema din asta, mobila mea este acoperita de picaturi de inghetata.
Dupa spusele unor psihologi, care nu au lucruri mai bune de facut, popularitatea inghetatei este ridicata din cauza ca adultii doresc sa isi retraiasca o parte a copilariei. Acesta este un lucru ridicol. Copilaria mea nu a murit niciodata.
Copilaria mi-a evoluat odata cu inghetata. Am invatat sa numar banii cumparand inghetata. Am invatat relatia intre litri si grame in sectia pentru inghetata a magazinului. Am primit inghetata ca recompensa pentru note bune, precum si daca m-am comportat bine in timpul drumurilor lungi facute cu masina.
Am devenit adult impreuna cu inghetata. Am mers cu prietenii de la facultate la o inghetata intre cursuri. Am vrut inghetata in locul tortului la nunta. Le-am cumparat inghetata fiilor mei cand au fost bolnavi sau s-au lovit la genunchi.
Inghetata si cu mine avem o istorie lunga impreuna, iar recent am devenit naturali. Eu nu mai folosesc spray pentru par, ceea ce imi economiseste bani. Ea nu mai folseste coloranti artificiali, ceea ce iar contribuie la economii.
Atat inghetata cat si eu am fost influentate de moda. Am purtat fuste lungi, fuste scurte, fuste drepte sau fuste incretite. Din pacate, inghetata nu mai are fusta. Fusta era inghetata in exces lasata pe con. Astazi fustele sunt rotunjite, lasand globurile de inghetate dezbracate.
Desi majoritatea entuziastilor verii prefera conurile si nu paharele, paharele satisfac anumite nevoi. Saptamana trecuta am auzit cum un tata incerca sa-i explice fiului mic cum sa linga un con de inghetata. Tata suna a fizician nuclear incercand sa explice meltdown-ul. Apoi a devenit evident ca acel copil nu avea sa termine inghetata.
Vreau sa imbatranesc odata cu inghetata, dar aromele vechi primesc nume noi. Totusi, sub un nume sau altul, tot inghetata ramane, dar va fi o zi fierbinte in iad cand voi cere un ‘Perrier Sorbet’.
Sportul meu
Sunt hotarata sa ma apuc de un sport, numai nu pot sa ma decid la ce sporturi as fi buna.
Desi parintii mei jucau golf, nu am mostenit talentul lor. Sa ating mingea, sa imi transfer greutatea cand o lovesc, sa imi tin capul jos - nu as putea fi atenta la minge facand toate astea.
Bunica m-a tinut pe cai toata vara - pana mi-a intepat o albina calul. Acesta s-a ridicat in doua picioare - am cazut - si m-a lovit in cap. Cand mi-am revenit, m-am decis sa nu ma mai ating de cai.
Stiu ca ar trebui sa continui sa calaresti dupa ce ai cazut, dar eu nu m-am intors nici pe pista de hochei. Hocheiul pe iarba nu este un joc social. Ultima data cand m-am jucat era in liceu. Atunci m-au numit aripa dreapta pentru ultima oara.
Oceanul fiind gradina mea, ati zice ca inotul ar trebui sa fie sportul meu. Poate ar fi daca nu as fi vazut filmul ‘Jaws’ - daca nu as auzi melodia din film de fiecare data cand intru in apa, daca nu ar arata fiecare val ca si inotatoarea unui rechin, daca nu s-ar zari rechini odata la cateva luni.
Se joaca volei pe plaja noastra. Orasul ne da fileul. Avem nevoie doar de minge si de tinerete.
Desi am experienta in alergat - dupa unele lucruri - fugitul ca sport imi solicita prea mult corpul. Ma obosesc mult prea repede.
Bicicletele sunt populare. Din pacate, am prostul obiciei de a inchide ochii cand trec pe langa o masina mare, deci nu vad mersul pe bicilete ca fiind sportul meu.
M-am gandit sa fac din tenis sportul meu. Imi plac imbracamintele purtate. Si bowlingul pe iarba are imbracaminte frumoase, dar numai pierderile m-au invatat ca nici acesta nu poate fi sportul meu.
Dorind sa joc ceva mai bine, m-am dus la un sport bar pentru inspiratie. M-a ajutat doar daca bautul berii, cuvintele obscene si bataile se pot spune a fi sporturi.
Prietenii care navigheaza au incercat sa ma ajute, dar termilologia este prea complexa si vasta. Chiar si panzele au nume diferite.
Am ajuns la concluzia ca sunt o spectatoare innascuta. Am ochi buni, pot sa strig tare, deoarece sunt mama, am coordonare destula ca sa pot aplauda si sunt in conditie fizica buna ca sa fac valul. A fi spectatoare este sportul pentru mine!
Desi parintii mei jucau golf, nu am mostenit talentul lor. Sa ating mingea, sa imi transfer greutatea cand o lovesc, sa imi tin capul jos - nu as putea fi atenta la minge facand toate astea.
Bunica m-a tinut pe cai toata vara - pana mi-a intepat o albina calul. Acesta s-a ridicat in doua picioare - am cazut - si m-a lovit in cap. Cand mi-am revenit, m-am decis sa nu ma mai ating de cai.
Stiu ca ar trebui sa continui sa calaresti dupa ce ai cazut, dar eu nu m-am intors nici pe pista de hochei. Hocheiul pe iarba nu este un joc social. Ultima data cand m-am jucat era in liceu. Atunci m-au numit aripa dreapta pentru ultima oara.
Oceanul fiind gradina mea, ati zice ca inotul ar trebui sa fie sportul meu. Poate ar fi daca nu as fi vazut filmul ‘Jaws’ - daca nu as auzi melodia din film de fiecare data cand intru in apa, daca nu ar arata fiecare val ca si inotatoarea unui rechin, daca nu s-ar zari rechini odata la cateva luni.
Se joaca volei pe plaja noastra. Orasul ne da fileul. Avem nevoie doar de minge si de tinerete.
Desi am experienta in alergat - dupa unele lucruri - fugitul ca sport imi solicita prea mult corpul. Ma obosesc mult prea repede.
Bicicletele sunt populare. Din pacate, am prostul obiciei de a inchide ochii cand trec pe langa o masina mare, deci nu vad mersul pe bicilete ca fiind sportul meu.
M-am gandit sa fac din tenis sportul meu. Imi plac imbracamintele purtate. Si bowlingul pe iarba are imbracaminte frumoase, dar numai pierderile m-au invatat ca nici acesta nu poate fi sportul meu.
Dorind sa joc ceva mai bine, m-am dus la un sport bar pentru inspiratie. M-a ajutat doar daca bautul berii, cuvintele obscene si bataile se pot spune a fi sporturi.
Prietenii care navigheaza au incercat sa ma ajute, dar termilologia este prea complexa si vasta. Chiar si panzele au nume diferite.
Am ajuns la concluzia ca sunt o spectatoare innascuta. Am ochi buni, pot sa strig tare, deoarece sunt mama, am coordonare destula ca sa pot aplauda si sunt in conditie fizica buna ca sa fac valul. A fi spectatoare este sportul pentru mine!
Zile problematice
Joia trecuta era una din acele zile cand ar fi trebuit sa raman in pat. Ziua a inceput cu familia si munca in echilibru, dar seara nu am avut echilibrul ca sa-mi pun pasta de dinti pe periuta.
Cand mi-am tras cearceaful deasupra capului in acee noapte - da, a ajuns si noaptea in cele din urma - am fost fericita ca maine va incepe o noua zi. Am fost fericita pentru ca nu stiam ce va aduce.
Apoi am rostit o mica rugaciune, dorind ca ziua de maine sa fie mai putin solicitanta. Da, mai putin solicitanta este un eufemism - dar fiecare zi este un cadou si nu am vrut sa fiu nerecunoscatoare in timpul rugaciunii.
Sotul meu are o poezie din copilarie ‘Azi voi fi fericita, azi nu voi fi rea. Azi va fi cea mai buna zi din viata mea.’
Din pacate, nu este atat de optimist cand plecam intr-un weekend romantic. Cred ca daca ar fi recitat poezia atat de rar, ar fi uitat-o deja.
De fapt, ultima data cand a recitat o poezie, fiul meu si-a amintit brusc ca are nevoie de doua duzine de fursecuri pentru petrecerea din acea zi, doi barbati in pantofi plini cu noroi au venit sa ne curete covoarele si cand au plecat, pisica a vomitat bucatele de par uriase.
Din cauza acestor zile nu vreau sa stiu ce va aduce viitorul. Nu m-as uita in sfera de cristal nici daca as avea una.
Nu citesc horoscopul. Dupa ce am ajutat un prieten sa isi vanda obiectele nefolosite, am citit ca este o zi proasta sa iau decizii grabite.
Daca as fi citit horoscopul inainte sa il ajut, verisorul Walter nu ar fi aflat ca incercam sa vand ceasul din plastic in forma de acvariu pe care mi l-a daruit.
Chiar si fursecurile cu biletele mi-au degradat curiozitatea in privinta viitorului. Anul trecut un biletel mi-a spus ca am sa cunosc pe cineva. Cateva zile mai tarziu am cunoscut pe cineva in parcarea sueprmarket-ului, cand mi-am deschis masina zgariind-o pe a ei.
Nu am mancat un fursec cu biletel de atunci. Am decis ca lucrurile scrise pe biletele nu se vor adeveri daca nu mananc fursecul.
Cel mai bine functionez daca traiesc o singura zi deodata. Bunica avea dreptate, sa te ingrijorezi pentru viitor este ca si cand ai imprumuta probleme - si nu stiu unde le pot returna.
Cand mi-am tras cearceaful deasupra capului in acee noapte - da, a ajuns si noaptea in cele din urma - am fost fericita ca maine va incepe o noua zi. Am fost fericita pentru ca nu stiam ce va aduce.
Apoi am rostit o mica rugaciune, dorind ca ziua de maine sa fie mai putin solicitanta. Da, mai putin solicitanta este un eufemism - dar fiecare zi este un cadou si nu am vrut sa fiu nerecunoscatoare in timpul rugaciunii.
Sotul meu are o poezie din copilarie ‘Azi voi fi fericita, azi nu voi fi rea. Azi va fi cea mai buna zi din viata mea.’
Din pacate, nu este atat de optimist cand plecam intr-un weekend romantic. Cred ca daca ar fi recitat poezia atat de rar, ar fi uitat-o deja.
De fapt, ultima data cand a recitat o poezie, fiul meu si-a amintit brusc ca are nevoie de doua duzine de fursecuri pentru petrecerea din acea zi, doi barbati in pantofi plini cu noroi au venit sa ne curete covoarele si cand au plecat, pisica a vomitat bucatele de par uriase.
Din cauza acestor zile nu vreau sa stiu ce va aduce viitorul. Nu m-as uita in sfera de cristal nici daca as avea una.
Nu citesc horoscopul. Dupa ce am ajutat un prieten sa isi vanda obiectele nefolosite, am citit ca este o zi proasta sa iau decizii grabite.
Daca as fi citit horoscopul inainte sa il ajut, verisorul Walter nu ar fi aflat ca incercam sa vand ceasul din plastic in forma de acvariu pe care mi l-a daruit.
Chiar si fursecurile cu biletele mi-au degradat curiozitatea in privinta viitorului. Anul trecut un biletel mi-a spus ca am sa cunosc pe cineva. Cateva zile mai tarziu am cunoscut pe cineva in parcarea sueprmarket-ului, cand mi-am deschis masina zgariind-o pe a ei.
Nu am mancat un fursec cu biletel de atunci. Am decis ca lucrurile scrise pe biletele nu se vor adeveri daca nu mananc fursecul.
Cel mai bine functionez daca traiesc o singura zi deodata. Bunica avea dreptate, sa te ingrijorezi pentru viitor este ca si cand ai imprumuta probleme - si nu stiu unde le pot returna.
Te simti mai intelept?
Zicala ‘Mai batran dar mai intelept’ nu se poate aplica pe mine. Cand tata si-a cautat de lucru, a spus ca are multi bani si nu va avea nevoie de bani pentru interesuri speciale. Trebie sa fie o diferenta intre a vrea si a avea nevoie de ceva.
Cand incercam sa fac bani pentru un interes special de-al meu, nu ma asteptam la o donatie din partea fiecarei persoane intrebate, dar m-am asteptat ca cei care au spus ca vor dona sa o si faca. Eram surprinsa cat de putin valoreaza cuvantul unor persoane.
Compania de cablu ne spune despre cuvantul lor ca valoreaza 20 de dolari. Barbatul de la cablu poate ajunge oricand in urmatoarele 20 de ore. Imaginea tot nu este clara, dar macar suntem mai bogati cu 20 de dolari.
Stiam ca daca ceva suna prea bine ca sa fie adevarat, atunci probabil nici nu este; dar nu stiam daca aceeasi regula se aplica si pentru mancarurile care au gust prea bun. Si se aplica, prajitura mea preferata nefiind dietetica.
Silver Sand nu era calul cel mai rapid din intrecere, de fapt, cei mai multi cai erau mai rapizi. Traiesc pe plaja si as face pariuri cu inima, nu cu capul. Deoarece fac acest lucru foarte des, am antrenament bun pentru a pierde.
Nu imi place sa pierd insa cand vine vorba de pantofi. Port 38 la picior, iar daca picioarele nu imi intra intr-un pantof de 38, nu cumpar un 39. Pot sa imi creasca picioarele, dar vanitatea imi creste si mai mult.
Nu mai cred in strigoi si balauri, dar daca cineva mi-ar da directii si mi-ar spune ‘ Nu o poti rata’, as fi condamnata. M-as pierde cu siguranta.
Bunica ar spune ‘Este banal ca nasul de pe fata’. Dar nu este asa daca nu imi gasesc ochelarii, si este greu sa mi-i gasesc fara ochelari. Credeam ca am rezolvat problema cumparand ochelari pentru fiecare camera, dar cine fura sosetele din dulap face acelasi lucru si cu ochelarii.
‘Nu crede tot ceea ce citesti’ sunt alte cuvinte care ar trebui tinute minte, si se aplica atat pentru ziare cat si pentru reclame. Mi-as dori sa fi fost adevarat si pentru factura cartii de credit si pentru cantarul din baie.
Apa nu fierbe niciodata cand te uiti, dar eu tot ma uit. Un ospatar spune ‘Nu atinge! Farfuria e fierbinte!’ dar eu tot ating. Medicul spune ca nu doare, dar nu il cred. Daca este adevarat ca devii mai intelept pe masura ce imbatranesti, eu inca nu am imbatranit.
Cand incercam sa fac bani pentru un interes special de-al meu, nu ma asteptam la o donatie din partea fiecarei persoane intrebate, dar m-am asteptat ca cei care au spus ca vor dona sa o si faca. Eram surprinsa cat de putin valoreaza cuvantul unor persoane.
Compania de cablu ne spune despre cuvantul lor ca valoreaza 20 de dolari. Barbatul de la cablu poate ajunge oricand in urmatoarele 20 de ore. Imaginea tot nu este clara, dar macar suntem mai bogati cu 20 de dolari.
Stiam ca daca ceva suna prea bine ca sa fie adevarat, atunci probabil nici nu este; dar nu stiam daca aceeasi regula se aplica si pentru mancarurile care au gust prea bun. Si se aplica, prajitura mea preferata nefiind dietetica.
Silver Sand nu era calul cel mai rapid din intrecere, de fapt, cei mai multi cai erau mai rapizi. Traiesc pe plaja si as face pariuri cu inima, nu cu capul. Deoarece fac acest lucru foarte des, am antrenament bun pentru a pierde.
Nu imi place sa pierd insa cand vine vorba de pantofi. Port 38 la picior, iar daca picioarele nu imi intra intr-un pantof de 38, nu cumpar un 39. Pot sa imi creasca picioarele, dar vanitatea imi creste si mai mult.
Nu mai cred in strigoi si balauri, dar daca cineva mi-ar da directii si mi-ar spune ‘ Nu o poti rata’, as fi condamnata. M-as pierde cu siguranta.
Bunica ar spune ‘Este banal ca nasul de pe fata’. Dar nu este asa daca nu imi gasesc ochelarii, si este greu sa mi-i gasesc fara ochelari. Credeam ca am rezolvat problema cumparand ochelari pentru fiecare camera, dar cine fura sosetele din dulap face acelasi lucru si cu ochelarii.
‘Nu crede tot ceea ce citesti’ sunt alte cuvinte care ar trebui tinute minte, si se aplica atat pentru ziare cat si pentru reclame. Mi-as dori sa fi fost adevarat si pentru factura cartii de credit si pentru cantarul din baie.
Apa nu fierbe niciodata cand te uiti, dar eu tot ma uit. Un ospatar spune ‘Nu atinge! Farfuria e fierbinte!’ dar eu tot ating. Medicul spune ca nu doare, dar nu il cred. Daca este adevarat ca devii mai intelept pe masura ce imbatranesti, eu inca nu am imbatranit.
Eu nu stiam, dar tu?
Poate este deoarece sunt blonda, sau poate pentru ca nu ies destul. Cel care ne impacheteaza alimentele cumparate lipeste o eticheta cu mesajul ‘Multumim ca ati cumparat de la noi’ pe una din pungile noastre. Credeam ca este din politete. Cine s-ar fi gandit ca era un cod pentru produsele cumparate - nu furate.
V-ati gandit de ce se pun flori in baile mai pretentioase? Pentru ca acestea iti comunica un mesaj subliminal sa lasi totul in ordine.
Semnatura medicilor este nelizibila, dar incepe si se termina cu linii tintite in sus. In feng shui acesta este semnul prosperitatii.
Dupa metode feng shui, clopotele de vant aduc noroc. Credeam ca sunt doar pentru a enerva vecinii.
Platirea a 3 dolari pentru 4 litri de benzina este un lucru enervant. Dar spre norocul meu, casa pentru saraci nu este departe - in special dupa platirea taxelor.
2/3 din facturi sunt pregatite de profesionisti. Aceiasi oameni sunt cu 30% mai stresati in timpul facturarilor.
Cei intervievati sunt cei stresati in timpul interviu-urilor. Nu stiu ca angajatorul decide in primele 10 minute - desi interviev-urile pentru personal dureaza circa 55 minute si cele pentru management circa 86.
Daca intervievatii stau in picioare in timpul interviu-ului, stau mai departe cu 30 de cm de angajatori. 30 de cm este distanta de care are nevoie o persoana pentru spatiu personal. Acesta ineseamna oare ca doi oameni stand picior la picior sunt la 60 de cm distanta unul de altul?
Nu pot sa spun cine este democrat si cine este republican daca nu ma uit la insignele partidurilor. Din pacate, elefantul nu isi aminteste de promisiunile facute si magarul este…magar.
Poate imi creste fundul pentru ca stiu asta, dar ciocolata neagra scade tensiunea si lupta impotriva bolilor - daca nu beau lapte. Laptele vacilor poate contine pesticide.
Mieii pot fi clonati, dar nu exista leac pentru raceala. Putem primi informatii de pe Marte, dar telefoanele mobile tot nu au semnal peste tot. Cand cresteam, mi s-a spus ca masinile vor zbura. Mai intai voi vedea porcii zburand.
Recent mi s-a spus despre culoarea alba ca este cea mai populara la masinile de lux, iar culoarea argintie este cea mai populara pentru masinile de sport. In limba masinilor, argintiu inseamna cool si alb inseamna exigent. Cine stia ca a fi exigent inseamna a fi greu de satisfacut?
In sfarsit exista ceva ce ii place verisorului Walter. Isi poate avea poza pe un timbru. Am crezut ca mai degraba ii voi vedea poza in oficiul postal. Cine stia?
V-ati gandit de ce se pun flori in baile mai pretentioase? Pentru ca acestea iti comunica un mesaj subliminal sa lasi totul in ordine.
Semnatura medicilor este nelizibila, dar incepe si se termina cu linii tintite in sus. In feng shui acesta este semnul prosperitatii.
Dupa metode feng shui, clopotele de vant aduc noroc. Credeam ca sunt doar pentru a enerva vecinii.
Platirea a 3 dolari pentru 4 litri de benzina este un lucru enervant. Dar spre norocul meu, casa pentru saraci nu este departe - in special dupa platirea taxelor.
2/3 din facturi sunt pregatite de profesionisti. Aceiasi oameni sunt cu 30% mai stresati in timpul facturarilor.
Cei intervievati sunt cei stresati in timpul interviu-urilor. Nu stiu ca angajatorul decide in primele 10 minute - desi interviev-urile pentru personal dureaza circa 55 minute si cele pentru management circa 86.
Daca intervievatii stau in picioare in timpul interviu-ului, stau mai departe cu 30 de cm de angajatori. 30 de cm este distanta de care are nevoie o persoana pentru spatiu personal. Acesta ineseamna oare ca doi oameni stand picior la picior sunt la 60 de cm distanta unul de altul?
Nu pot sa spun cine este democrat si cine este republican daca nu ma uit la insignele partidurilor. Din pacate, elefantul nu isi aminteste de promisiunile facute si magarul este…magar.
Poate imi creste fundul pentru ca stiu asta, dar ciocolata neagra scade tensiunea si lupta impotriva bolilor - daca nu beau lapte. Laptele vacilor poate contine pesticide.
Mieii pot fi clonati, dar nu exista leac pentru raceala. Putem primi informatii de pe Marte, dar telefoanele mobile tot nu au semnal peste tot. Cand cresteam, mi s-a spus ca masinile vor zbura. Mai intai voi vedea porcii zburand.
Recent mi s-a spus despre culoarea alba ca este cea mai populara la masinile de lux, iar culoarea argintie este cea mai populara pentru masinile de sport. In limba masinilor, argintiu inseamna cool si alb inseamna exigent. Cine stia ca a fi exigent inseamna a fi greu de satisfacut?
In sfarsit exista ceva ce ii place verisorului Walter. Isi poate avea poza pe un timbru. Am crezut ca mai degraba ii voi vedea poza in oficiul postal. Cine stia?
Calatorii cu avionul
Ca si copil, calatoritul cu avionul era emotionant, dar intre atunci si acum s-a transformat in banalitate si apoi in pacoste.
Desigur, daca iti vine greu sa cunosti oameni, avioanele sunt pentru tine. Scaunele apropiate iti dau sansa de a te apropia de alti 2 oameni din randul tau, cat si de 3 oameni atat in fata ta cat si in spatele tau.
Calcatul in picioare cand incerci sa iti parasesti locul, varsatul bauturilor cand te misti sau caderea obiectelor din compartimentul de sus sunt bune oportunitati sa-i cunosti pe acesti oameni.
Si poti spera ca asculta cu totii indicatiile stewardeselor in privinta sigurantei - desi nu inteleg de ce trebuie explicate vestele de siguranta cand zbori intre Los Angeles si Las Vegas.
Castile, insa, sunt o necesitate - pot fi ele inchiriate sau cumparate. Chiar daca nu asculti muzica sau nu te uiti la film sa iti petreci timpul, daca porti castile este ca si cum ai purta semnul ‘Nu ma deranjati’.
Cumparaturile in timpul zborului ajuta si ele la trecerea timpului. Stiu ca l-a ajutat pe tatal meu, deoarece fiul meu a primit un avion cadou, si stiu ca l-a ajutat pe unchiul meu, deoarece am primit un set de facut vin. Daca barbatii fac cumparaturi din propria initiativa atunci cand sunt la o altitudine de 8 km, magazinele ar trebui sa trimite cataloage la statiile spatiale.
Mancatul ajuta la trecerea timpului. Tin minte cand puteam alege intre diferite mancaruri. Apoi erau cutiile de picnic. Acum trebuie sa iti duci propria mancare, sau sa o cumperi la preturi similare celor din cinema.
Te poti imporspata in baie, dar cred ca sunt singura care citeste semul care le cere pasagerilor sa lase baia curata pentru pasagerul urmator. Astfel, trebuie sa curat dupa pasagerul anterior, ca cel care urmeaza sa nu creada ca eu am facut mizeria.
Ca sa putem evita haosul din cauza bagajelor, sotul meu spune sa impachetam totul in bagaje pe care le putem lua cu noi. Am putea face acel lucru daca ne-am duce in Paradis.
Nu conteaza unde mergi, companiile aeriene se mandresc daca ai ajuns la timp. Cand eram adolescenta, ma mandream cand aratam bine intr-un pulovar. Timpul de sosire al avionului este la fel de adevarat ca si orice minciuna.
Desigur, daca iti vine greu sa cunosti oameni, avioanele sunt pentru tine. Scaunele apropiate iti dau sansa de a te apropia de alti 2 oameni din randul tau, cat si de 3 oameni atat in fata ta cat si in spatele tau.
Calcatul in picioare cand incerci sa iti parasesti locul, varsatul bauturilor cand te misti sau caderea obiectelor din compartimentul de sus sunt bune oportunitati sa-i cunosti pe acesti oameni.
Si poti spera ca asculta cu totii indicatiile stewardeselor in privinta sigurantei - desi nu inteleg de ce trebuie explicate vestele de siguranta cand zbori intre Los Angeles si Las Vegas.
Castile, insa, sunt o necesitate - pot fi ele inchiriate sau cumparate. Chiar daca nu asculti muzica sau nu te uiti la film sa iti petreci timpul, daca porti castile este ca si cum ai purta semnul ‘Nu ma deranjati’.
Cumparaturile in timpul zborului ajuta si ele la trecerea timpului. Stiu ca l-a ajutat pe tatal meu, deoarece fiul meu a primit un avion cadou, si stiu ca l-a ajutat pe unchiul meu, deoarece am primit un set de facut vin. Daca barbatii fac cumparaturi din propria initiativa atunci cand sunt la o altitudine de 8 km, magazinele ar trebui sa trimite cataloage la statiile spatiale.
Mancatul ajuta la trecerea timpului. Tin minte cand puteam alege intre diferite mancaruri. Apoi erau cutiile de picnic. Acum trebuie sa iti duci propria mancare, sau sa o cumperi la preturi similare celor din cinema.
Te poti imporspata in baie, dar cred ca sunt singura care citeste semul care le cere pasagerilor sa lase baia curata pentru pasagerul urmator. Astfel, trebuie sa curat dupa pasagerul anterior, ca cel care urmeaza sa nu creada ca eu am facut mizeria.
Ca sa putem evita haosul din cauza bagajelor, sotul meu spune sa impachetam totul in bagaje pe care le putem lua cu noi. Am putea face acel lucru daca ne-am duce in Paradis.
Nu conteaza unde mergi, companiile aeriene se mandresc daca ai ajuns la timp. Cand eram adolescenta, ma mandream cand aratam bine intr-un pulovar. Timpul de sosire al avionului este la fel de adevarat ca si orice minciuna.
Cat noroc ai!
Se spune ca daca gasesti un banut, esti norocoasa. Eu trebuie sa fiu si mai norocoasa. Am gasit un leu intreg si am avut noroc toata ziua - in special cand nu mi-am ranit spatele aplecandu-ma sa-i iau. Nu a trebuit sa stau la semafor, am gasit loc in parcare, iar masina politiei a trecut pe langa mine.
Daca sotul meu ar fi gasit leul, nu ar fi trebuit sa marturiseasca ca ne-am ratacit ‘putin’ si sa intrebe indicatii. Desigur, daca el ar fi gasit leul, nu ar fi uitat de aniversarea noastra si nu ar fi trebuit sa se duca la bijutier simtindu-se vinovat.
In ciuda acestora, el spune ca ii aduc noroc. Asta inseamna ca am noroc pe care pot sa i-l aduc. Daca nu as avea noroc, cum i l-as putea aduce lui?
Un trifoi cu patru frunzulite este un obiect norocos. La fel si potcoava pusa pe perete. Si piciorul de iepure este un obiect care aduce noroc - mai putin pentru iepure, care evident nu a avut noroc.
Cerealele Lucky Charms insa aduc noroc numai dentistului. Prajiturile cu biletele avertizeaza ocazional, dar acesta este un lucru normal; iar daca imi trece prin minte sa consult horoscopul pentru preziceri norocoase in viitor, trebuie sa ma prepar pentru horrorscopuri.
Gasirea unei urne cu aur la capatul curcubeului ar fi un lucru mai norocos decat daca as castiga la loterie, dar cum gasesc capatul unui fenomen de refractie, reflexie si dispersie a luminii in ploaie sau ceata?
Dupa feng shui, daca agat un clopotel in fata usii, norocul va intra in casa mea, dar daca agat unul in spatele casei, norocul va pleca. Poate daca agat un clopotel in fata casei, verisorul Walter va pleca prin usa din spate.
Dupa feng shui, obiectele puse in pereche aduc noroc in casatorie. Cred ca cel mai important ar fi ca sotul meu si cu mine sa ramanem o pereche.
Daca vezi o stea cazatoare, iti aduce noroc, dar mi-ar aduce noroc daca l-as vedea pe Michael Jackson? Cand vine vorba de stele, pot sa ii pun o dorinta primei stele pe care o vad noaptea - si asta am si facut. L-am vazut pe Ray Liota la o actiune caritabila si i-am pus o dorina lui.
Daca sotul meu ar fi gasit leul, nu ar fi trebuit sa marturiseasca ca ne-am ratacit ‘putin’ si sa intrebe indicatii. Desigur, daca el ar fi gasit leul, nu ar fi uitat de aniversarea noastra si nu ar fi trebuit sa se duca la bijutier simtindu-se vinovat.
In ciuda acestora, el spune ca ii aduc noroc. Asta inseamna ca am noroc pe care pot sa i-l aduc. Daca nu as avea noroc, cum i l-as putea aduce lui?
Un trifoi cu patru frunzulite este un obiect norocos. La fel si potcoava pusa pe perete. Si piciorul de iepure este un obiect care aduce noroc - mai putin pentru iepure, care evident nu a avut noroc.
Cerealele Lucky Charms insa aduc noroc numai dentistului. Prajiturile cu biletele avertizeaza ocazional, dar acesta este un lucru normal; iar daca imi trece prin minte sa consult horoscopul pentru preziceri norocoase in viitor, trebuie sa ma prepar pentru horrorscopuri.
Gasirea unei urne cu aur la capatul curcubeului ar fi un lucru mai norocos decat daca as castiga la loterie, dar cum gasesc capatul unui fenomen de refractie, reflexie si dispersie a luminii in ploaie sau ceata?
Dupa feng shui, daca agat un clopotel in fata usii, norocul va intra in casa mea, dar daca agat unul in spatele casei, norocul va pleca. Poate daca agat un clopotel in fata casei, verisorul Walter va pleca prin usa din spate.
Dupa feng shui, obiectele puse in pereche aduc noroc in casatorie. Cred ca cel mai important ar fi ca sotul meu si cu mine sa ramanem o pereche.
Daca vezi o stea cazatoare, iti aduce noroc, dar mi-ar aduce noroc daca l-as vedea pe Michael Jackson? Cand vine vorba de stele, pot sa ii pun o dorinta primei stele pe care o vad noaptea - si asta am si facut. L-am vazut pe Ray Liota la o actiune caritabila si i-am pus o dorina lui.
Ce ai face daca ai fi stapanul lumii?
Nimeni nu m-a intrebat, dar daca as stapani lumea, primele lucruri pe care le-as face ar fi sa rezolv problemele de pace, sanatate si saracie. Apoi as rezolva problemele din viata de zi cu zi.
In aria politicii, unde trebuie sa fi atent unde pasesti, nasurile politicienilor s-ar lungi cand ar minti, iar noi am vota persoana mai buna, nu cea mai putin ofensiva.
Ceea ce imi aminteste, rotile caruciorului de la supermarketuri nu s-ar mai bloca intr-o directie si nici cei care voteaza. Cei care au 18 ani, cei care se lupta si voteaza pentru dreptul de a vota, ar fi destul de batrani sa bea bauturi alcoolice, deoarece atat votul cat si armata sunt experiente insobrietoare.
Deoarece condusul ar trebui sa fie efectuat doar sobru, initialele CSI (conduc sub influenta) ar fi pe placutele de inmatriculare a celor care conduc beti. Daca tot vorbim de soferi, cei peste o anumita varsta nu ar trebui lasati sa conduca, la fel ca si cei sub o anumita inaltime. Ar trebui sa vezi peste volan ca sa poti conduce.
Iar cand ai vedea un loc de parcare, toate ar fi de aceeasi marime. Nu ar trebui sa incerci sa te strecori cu masina de familie intr-un loc pentru o masina mica.
Scrisul medicilor nu ar mai fi ilizibil. Nu ar mai fi etichetele cu ‘Nu rupeti eticheta’ pe saltele. Nu ar mai fi taxe.
Replica ‘Nici o problema’ ar fi scoasa din dictionare, deoarece exista o problema. Iar problema cuvantului ‘zise’ in loc de ‘a spus’ ar fi rezolvata inainte ca limba sa moara.
Scociul si invelisul de plastic nu s-ar mai lipi de ele insisi, iar oamenii ar face ceea ce promit. Daca spun ca vor sa se lase de fumat, i-as ajuta. Fumatul ar ingrasa. Acesta ar reduce drastic fumatul in randul adolescentilor.
Daca vorbim de adolescenti, pantalonii care vin mai jos de talie ar trebui purtati cu bretele, iar sepcile s-ar putea purta invers doar daca si capul ar fi invers. Ganditul inainte este motoul meu.
Diamantele din inelele de logodna ar fi mai mari pe masura ce inainteaza casatoria. Celularele nu ar mai functiona in restaurante. Posta ar functiona deoarece Mos Craciun ne-ar aduce posta. Iar in ultimul rand, weekendul de trei zile ar promova reputatia zilei de Luni - sau ar transorma-o intr-o zi mai putin inchisa.
In aria politicii, unde trebuie sa fi atent unde pasesti, nasurile politicienilor s-ar lungi cand ar minti, iar noi am vota persoana mai buna, nu cea mai putin ofensiva.
Ceea ce imi aminteste, rotile caruciorului de la supermarketuri nu s-ar mai bloca intr-o directie si nici cei care voteaza. Cei care au 18 ani, cei care se lupta si voteaza pentru dreptul de a vota, ar fi destul de batrani sa bea bauturi alcoolice, deoarece atat votul cat si armata sunt experiente insobrietoare.
Deoarece condusul ar trebui sa fie efectuat doar sobru, initialele CSI (conduc sub influenta) ar fi pe placutele de inmatriculare a celor care conduc beti. Daca tot vorbim de soferi, cei peste o anumita varsta nu ar trebui lasati sa conduca, la fel ca si cei sub o anumita inaltime. Ar trebui sa vezi peste volan ca sa poti conduce.
Iar cand ai vedea un loc de parcare, toate ar fi de aceeasi marime. Nu ar trebui sa incerci sa te strecori cu masina de familie intr-un loc pentru o masina mica.
Scrisul medicilor nu ar mai fi ilizibil. Nu ar mai fi etichetele cu ‘Nu rupeti eticheta’ pe saltele. Nu ar mai fi taxe.
Replica ‘Nici o problema’ ar fi scoasa din dictionare, deoarece exista o problema. Iar problema cuvantului ‘zise’ in loc de ‘a spus’ ar fi rezolvata inainte ca limba sa moara.
Scociul si invelisul de plastic nu s-ar mai lipi de ele insisi, iar oamenii ar face ceea ce promit. Daca spun ca vor sa se lase de fumat, i-as ajuta. Fumatul ar ingrasa. Acesta ar reduce drastic fumatul in randul adolescentilor.
Daca vorbim de adolescenti, pantalonii care vin mai jos de talie ar trebui purtati cu bretele, iar sepcile s-ar putea purta invers doar daca si capul ar fi invers. Ganditul inainte este motoul meu.
Diamantele din inelele de logodna ar fi mai mari pe masura ce inainteaza casatoria. Celularele nu ar mai functiona in restaurante. Posta ar functiona deoarece Mos Craciun ne-ar aduce posta. Iar in ultimul rand, weekendul de trei zile ar promova reputatia zilei de Luni - sau ar transorma-o intr-o zi mai putin inchisa.
E un semn bun?
Semnele sunt pretutindeni - pe stada, semne de circulatie, semne de munca. Exista strazi numite dupla flori, copaci si state, si este desigur Strada Principala - desi cei din oras s-au mutat in suburbii.
Semnele de circulatie care erau rosii, acum aunt galbene, deoarece galbenul se observa mai usor - asta daca nu incerci sa ii explici politistului de ce nu te-ai oprit.
Semnele de munca ar trebui sa fie lizibile si usoare de inteles. Cand vezi un semn McDonalds sau Macy’s, stii la ce sa te astepti, dar nu te astepta sa vezi oceanul Pacific cand te cazezi la motelul Ocean View.
Unii oameni poarta semne. Nu, nu ma refer la placutele de reclame si la semnele marcilor de haine. Era un timp cand daca vedeai eticheta, insemna ca porti hainele pe dos.
Si masinile poarta semne. Placutele de inmatriculare de la dealerii de masini uzate spun ca proprietarul era prea avar sa isi cumpere propria placuta. Pictogramele de pe bara de protectie iti spun pentru cine sa votezi, unde sa te duci un vacanta sau de ce este copilul tau mai destept decat al meu.
Ele mai spun si ca soferii sunt optimisti, deoarece cred ca acestea se iau jos usor. Si cei care pun semne pe banci sunt optimisti, deoarece cred ca oamenii nu vor sta pe reclamele lor.
Unele semne sunt sigure : nori negri inseamna ploaie, umbra inseamna ca nu este soare, iar mugurii de pe copac inseamna ca a sosit primavara - daca nu cumva esti in gradina de bere.
Unele semne au semnificatii personale. Daca gasesti un ban, inseamna ca esti norocos. Daca te nasti in anul porcului ,inseamna ca vrei pace - mai multi politicieni ar fi trebulit sa se nasca in anul porcului. Daca pielea are mai putina elasticitate decat hainele, inseamna inevitabilul.
Tensiunea, pulsul si temperatura corpului sunt semne vitale. Fara ele am muri. O durere de masea este semnul faptului ca trebuie sa te duci la un dentist, durerea de spate inseamna ca nu ar fi trebuit sa ridici acea cutie, iar durerea de cap este semnul ca ai copii.
Dar nu toate semnele sunt usoare de citit. Un copil care spune ca este bolnav ar putea fi semnul unui test la matematica.
Dar cu toate astea, semnele ne ajuta. De fapt, mana poate face multe semne - buna, la revedere, pace, bine - si da, un semn care nu este deloc pozitiv.
Semnele de circulatie care erau rosii, acum aunt galbene, deoarece galbenul se observa mai usor - asta daca nu incerci sa ii explici politistului de ce nu te-ai oprit.
Semnele de munca ar trebui sa fie lizibile si usoare de inteles. Cand vezi un semn McDonalds sau Macy’s, stii la ce sa te astepti, dar nu te astepta sa vezi oceanul Pacific cand te cazezi la motelul Ocean View.
Unii oameni poarta semne. Nu, nu ma refer la placutele de reclame si la semnele marcilor de haine. Era un timp cand daca vedeai eticheta, insemna ca porti hainele pe dos.
Si masinile poarta semne. Placutele de inmatriculare de la dealerii de masini uzate spun ca proprietarul era prea avar sa isi cumpere propria placuta. Pictogramele de pe bara de protectie iti spun pentru cine sa votezi, unde sa te duci un vacanta sau de ce este copilul tau mai destept decat al meu.
Ele mai spun si ca soferii sunt optimisti, deoarece cred ca acestea se iau jos usor. Si cei care pun semne pe banci sunt optimisti, deoarece cred ca oamenii nu vor sta pe reclamele lor.
Unele semne sunt sigure : nori negri inseamna ploaie, umbra inseamna ca nu este soare, iar mugurii de pe copac inseamna ca a sosit primavara - daca nu cumva esti in gradina de bere.
Unele semne au semnificatii personale. Daca gasesti un ban, inseamna ca esti norocos. Daca te nasti in anul porcului ,inseamna ca vrei pace - mai multi politicieni ar fi trebulit sa se nasca in anul porcului. Daca pielea are mai putina elasticitate decat hainele, inseamna inevitabilul.
Tensiunea, pulsul si temperatura corpului sunt semne vitale. Fara ele am muri. O durere de masea este semnul faptului ca trebuie sa te duci la un dentist, durerea de spate inseamna ca nu ar fi trebuit sa ridici acea cutie, iar durerea de cap este semnul ca ai copii.
Dar nu toate semnele sunt usoare de citit. Un copil care spune ca este bolnav ar putea fi semnul unui test la matematica.
Dar cu toate astea, semnele ne ajuta. De fapt, mana poate face multe semne - buna, la revedere, pace, bine - si da, un semn care nu este deloc pozitiv.
Feng Shui aplicat
Cand i-am spus sotului meu ca incep sa fac yoga, a crezut gresit ca imi va da atat corpului, cat si opiniilor, mai multa flexibilitate.
Cand i-am zis ca ma duc la acupunctura, nu a inteles motivul. Nu credea ca un ac intre doua oase din antebrat te vindeca de greata, dar chiar o face. Ma simt mult mai bine pe vapoare, avioane si cand ascult promisiunile politicienilor.
Deoarece chinezii au avut dreptate in privinta acupuncturii, m-am decis ca trebuie sa aiba dreptate si in privinta feng shui-ului, si mi-am aranjat casa dupa acesta.
Un clopotel in fata casei aduce noroc; unul in spate il duce afara. Nu aveam un clopotel, deci mi-am mutat clopotelul de vant la usa din fata. Credeam ca va funciona, deoarece clopotele de vant in sine aduc noroc.
Florile uscate sunt o decoratie buna, dar deoarece sunt moarte, sunt un feng shui negativ. Afara cu ele.
Am scos plantele din dormitor, deoarece energia lor afecteaza somnul. Din cauza ca plantele ajuta in camera persoanelor bolnave, le-am pus in biroul sotului meu. Nu era bolnav, dar nu se simtea bine din cauza feng shui-ului.
Nu vroiam ca energiile negative sa imi distruga casatoria, deci am pus mult feng shui in camera noastra.
Fara ajutorul sotului meu, am mutat patul. Dormitul cu picioarele in fata usii este pozitia mortii. In timpul juramintelor de casatorie am promis ca numai moartea ne va desparti, dar nu vroiam sa fiu despartita din cauza patului.
Deoarece orice sugestie a apei din camera favoreaza neintelegeri, am pus tabloul cu ocean in camera de zi.
O oglinda in dormitor cauzeaza o a treia persoana sa distruga o relatie buna. Desi soacra mea traieste in celalalta parte a tarii, am pus oglinda in hol.
Apoi, deoarece perechile promoveaza romantismul, am pus o poza cu mine si sotul meu pe ambele parti ale patului. Speram ca o pereche de perechi va dubla romantismul dintre noi.
De fapt, nefolosirea feng shui-ului in casa a promovat romantismul. In casa noua am lasat feng shui-ul in mainile Mamei Naturi. Apa este o sursa de energie pozitiva si am oceanul ca gradina.
Cand i-am zis ca ma duc la acupunctura, nu a inteles motivul. Nu credea ca un ac intre doua oase din antebrat te vindeca de greata, dar chiar o face. Ma simt mult mai bine pe vapoare, avioane si cand ascult promisiunile politicienilor.
Deoarece chinezii au avut dreptate in privinta acupuncturii, m-am decis ca trebuie sa aiba dreptate si in privinta feng shui-ului, si mi-am aranjat casa dupa acesta.
Un clopotel in fata casei aduce noroc; unul in spate il duce afara. Nu aveam un clopotel, deci mi-am mutat clopotelul de vant la usa din fata. Credeam ca va funciona, deoarece clopotele de vant in sine aduc noroc.
Florile uscate sunt o decoratie buna, dar deoarece sunt moarte, sunt un feng shui negativ. Afara cu ele.
Am scos plantele din dormitor, deoarece energia lor afecteaza somnul. Din cauza ca plantele ajuta in camera persoanelor bolnave, le-am pus in biroul sotului meu. Nu era bolnav, dar nu se simtea bine din cauza feng shui-ului.
Nu vroiam ca energiile negative sa imi distruga casatoria, deci am pus mult feng shui in camera noastra.
Fara ajutorul sotului meu, am mutat patul. Dormitul cu picioarele in fata usii este pozitia mortii. In timpul juramintelor de casatorie am promis ca numai moartea ne va desparti, dar nu vroiam sa fiu despartita din cauza patului.
Deoarece orice sugestie a apei din camera favoreaza neintelegeri, am pus tabloul cu ocean in camera de zi.
O oglinda in dormitor cauzeaza o a treia persoana sa distruga o relatie buna. Desi soacra mea traieste in celalalta parte a tarii, am pus oglinda in hol.
Apoi, deoarece perechile promoveaza romantismul, am pus o poza cu mine si sotul meu pe ambele parti ale patului. Speram ca o pereche de perechi va dubla romantismul dintre noi.
De fapt, nefolosirea feng shui-ului in casa a promovat romantismul. In casa noua am lasat feng shui-ul in mainile Mamei Naturi. Apa este o sursa de energie pozitiva si am oceanul ca gradina.
Groaza de tabara
Pentru sotul si fiul meu mai in varsta, tabara este un loc izolat intre munti pitoresti. Este revigoratoare, aerul este proaspat, iar paraul este plin de peste. Mancarea are gust bun deoarece este facuta afara, cu prietenii, in jurul focului. Pentru mine este altceva. Nu m-as astepta la acea experienta decat daca as merge in tabara cu ursul Smokey.
Cand aveam 6 sau 7 ani, mi-am dorit un cort de ziua mea. Il mai tin in minte - un cort galben de 4 persoane, care era pus intre garaj si leagan. Mi-am rugat parintii sa ma lase sa dorm in el in prima noapte cand l-am primit, dar nu am dormit. Ma gandeam la paianjeni si alte ganganii, posibil otravitoare. Mama m-a salvat, aducandu-ma inauntru. Cortul a fost donat unui scop caritabil.
De atunci experientele mele cu tabara au fost in interiorul casei. Era iarna cand aproape inghetasem impreuna cu sotul meu intr-o cabana in munti. Prietenii care dormeau sub noi ne-au asigurat ca va fi mai cald sus, deoarece caldura se ridica, dar aveau o patura electrica - nu era caldura sa se ridice.
Apoi mai era intamplarea cand mergeam prin California de Nord. Deoarece aveam cainele cu noi, a trebuit sa stam intr-un motel mai modest. Dupa ce ne-am instalat in cadrul ‘rustic’, am realizat ca ceea ce am crezut ca este un model pe perete era de fapt un gandac strivit.
M-am saturat de insecte atat de mult in timp ce calatoream prin Africa rurala, incat nu mai suportam sa nu spun nimic. Barbatul care ne cara valizele in ‘cabana’ a incercat sa rezolve problema lasand o soparla uriasa in camera.
In Mexic, nu insectele ma deranjau, ci racul care s-a urcat prin canalizare in vana.
Prietenii mi-au sugerat ca o rulota mi-ar rezolva problemele. Nu. O rulota este o casa pe patru picioare. Mi-as aduce problemele casnice cu mine.
Nu am crezut ca tabara era un lucru fara probleme numai dupa ce copiii erau suficient de mari ca sa mearga singuri, iar eu si cu sotul meu sa putem calatori. Baietii au inceput cu tabara de zi, iar apoi au evoluat inspre tabere mai lungi. Fiul meu mai in varsta a devenit consultant de tabere. Fiul meu mai mic insa nu. Eu m-am simtit responsabila in mod genetic ca nu ii placea tabara.
Cand aveam 6 sau 7 ani, mi-am dorit un cort de ziua mea. Il mai tin in minte - un cort galben de 4 persoane, care era pus intre garaj si leagan. Mi-am rugat parintii sa ma lase sa dorm in el in prima noapte cand l-am primit, dar nu am dormit. Ma gandeam la paianjeni si alte ganganii, posibil otravitoare. Mama m-a salvat, aducandu-ma inauntru. Cortul a fost donat unui scop caritabil.
De atunci experientele mele cu tabara au fost in interiorul casei. Era iarna cand aproape inghetasem impreuna cu sotul meu intr-o cabana in munti. Prietenii care dormeau sub noi ne-au asigurat ca va fi mai cald sus, deoarece caldura se ridica, dar aveau o patura electrica - nu era caldura sa se ridice.
Apoi mai era intamplarea cand mergeam prin California de Nord. Deoarece aveam cainele cu noi, a trebuit sa stam intr-un motel mai modest. Dupa ce ne-am instalat in cadrul ‘rustic’, am realizat ca ceea ce am crezut ca este un model pe perete era de fapt un gandac strivit.
M-am saturat de insecte atat de mult in timp ce calatoream prin Africa rurala, incat nu mai suportam sa nu spun nimic. Barbatul care ne cara valizele in ‘cabana’ a incercat sa rezolve problema lasand o soparla uriasa in camera.
In Mexic, nu insectele ma deranjau, ci racul care s-a urcat prin canalizare in vana.
Prietenii mi-au sugerat ca o rulota mi-ar rezolva problemele. Nu. O rulota este o casa pe patru picioare. Mi-as aduce problemele casnice cu mine.
Nu am crezut ca tabara era un lucru fara probleme numai dupa ce copiii erau suficient de mari ca sa mearga singuri, iar eu si cu sotul meu sa putem calatori. Baietii au inceput cu tabara de zi, iar apoi au evoluat inspre tabere mai lungi. Fiul meu mai in varsta a devenit consultant de tabere. Fiul meu mai mic insa nu. Eu m-am simtit responsabila in mod genetic ca nu ii placea tabara.
Nu ai fi mai degraba in Philadelphia?
W.C. Fields spunea ‘Cu toate acestea, as fi mai degraba in Philadelphia.’Acesta este lucrul sugerat de el in mod sarcastic in epitaful lui.
Mai degraba as fi in Philadephia decat sa ma duc in fiecare an la medic pentru examinari. Testele nu ma deranjeaza, dar fiind o personalitate de tip A, totusi vreau sa invat pentru ele. A pune cat mai multe intrebari medicului in 15 minute este ca si un joc contracronometru, dar nici asta nu ma deranjeaza. Totusi, prima monetarie este in Philadelphia, si mai degraba as fi acolo si m-as gandi la conditia monetara decat sa astept rezultatele la teste.
Cand ma duc la dentist, nu ma deranjeaza ca imi umple gura cu vata inainte sa intrebe despre familia mea. Vorba lui ‘S-ar putea sa doara putin’ nu ma deranjeaza - desi definim diferit cuvantul ‘putin’. Dar as fi mai degraba in Philadelphia decat in camera de asteptare. Faptul ca William Penn vrea sa creeze un oras numit Philadelphia si ca Benjamin Franklin a demonstrat ca fulgerul este electricitate statica sunt stiri conform revistelor din sala de asteptare a dentistului.
As fi mai degraba in Philadelphia, uitandu-ma la crapatura din Clopotele Libertatii decat sa vad cum se repara crapaturile din tavanul bucatariei. Nu praful, lipsa de singuratate sau haosul ma deranjeaza, ci faptul ca nu se termina niciodata reparatiile in casa. Iar daca ea este reparata, mobila incepe sa arate veche, vopseaua mata sau covorul purtat.
Daca ar trebui sa aleg intre a fi in Philadelphia sau sa fac bani pentru excursia de clasa a 5-a in tabara de stiinta, as fi in Sala Independentei acum.
As fi mai degrapa in Philadelphia decat sa ma prefac ca imi place un cadou. Cred ca George Washington nu trebuia sa spuna ca ii place steagul lui Betsy Ross. Pun pariu ca el nu se simtea ca trebuie sa spune ‘Nu-i asa ca acesta este un cadou special?’ sau ‘Nu am mai vazut una ca acesta’ sau ‘Nu pot sa cred ca tu ai facut asta’.
Ma prefac ca imi place lampa de plastic in forma de acvariu pentru ca nu vreau sa il ranesc pe verisorul Walter. Diplomatia mea este sa fiu diplomatica. Se pare ca piatra funerara a lui W.C. Fields a fost diplomatica. Scrie doar numele lui si anii 1880-1946. Nu scrie ca s-a nascut in Philadelphia.
Mai degraba as fi in Philadephia decat sa ma duc in fiecare an la medic pentru examinari. Testele nu ma deranjeaza, dar fiind o personalitate de tip A, totusi vreau sa invat pentru ele. A pune cat mai multe intrebari medicului in 15 minute este ca si un joc contracronometru, dar nici asta nu ma deranjeaza. Totusi, prima monetarie este in Philadelphia, si mai degraba as fi acolo si m-as gandi la conditia monetara decat sa astept rezultatele la teste.
Cand ma duc la dentist, nu ma deranjeaza ca imi umple gura cu vata inainte sa intrebe despre familia mea. Vorba lui ‘S-ar putea sa doara putin’ nu ma deranjeaza - desi definim diferit cuvantul ‘putin’. Dar as fi mai degraba in Philadelphia decat in camera de asteptare. Faptul ca William Penn vrea sa creeze un oras numit Philadelphia si ca Benjamin Franklin a demonstrat ca fulgerul este electricitate statica sunt stiri conform revistelor din sala de asteptare a dentistului.
As fi mai degraba in Philadelphia, uitandu-ma la crapatura din Clopotele Libertatii decat sa vad cum se repara crapaturile din tavanul bucatariei. Nu praful, lipsa de singuratate sau haosul ma deranjeaza, ci faptul ca nu se termina niciodata reparatiile in casa. Iar daca ea este reparata, mobila incepe sa arate veche, vopseaua mata sau covorul purtat.
Daca ar trebui sa aleg intre a fi in Philadelphia sau sa fac bani pentru excursia de clasa a 5-a in tabara de stiinta, as fi in Sala Independentei acum.
As fi mai degrapa in Philadelphia decat sa ma prefac ca imi place un cadou. Cred ca George Washington nu trebuia sa spuna ca ii place steagul lui Betsy Ross. Pun pariu ca el nu se simtea ca trebuie sa spune ‘Nu-i asa ca acesta este un cadou special?’ sau ‘Nu am mai vazut una ca acesta’ sau ‘Nu pot sa cred ca tu ai facut asta’.
Ma prefac ca imi place lampa de plastic in forma de acvariu pentru ca nu vreau sa il ranesc pe verisorul Walter. Diplomatia mea este sa fiu diplomatica. Se pare ca piatra funerara a lui W.C. Fields a fost diplomatica. Scrie doar numele lui si anii 1880-1946. Nu scrie ca s-a nascut in Philadelphia.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)