A fost odata ca niciodata, dar nu cu prea mult timp in urma, ca sotul meu credea ca aveam prea multe carti de credit - in special pentru magazinele de imbracaminte. El credea ca avand atatea carti de credit ar putea discredita creditul nostru.
Plateam cu cartea de credit la saloanele de infrumusetare, biletele la cinema si pranzurile cu prietenii care parea sa coste mai mult decat pranzurile de acasa. Sotul meu imi spunea ca singurul lucru pe care nu il pot cumpara cu credit este fericirea.
La inceputul casatoriei noastre, la care ma refer ca I. Cr. - Inainte de credit - plateam totul cu bani sau cecuri. Scadeam pretul achizitiilor din cartea de cecuri si era astfel usor sa ne vedem starea financiara. Insa, in ciuda ingrijorarii sotului meu, nu am cumparat niciodata un pix rosu.
Acum nu am decat o singura carte de credit, iar sotul meu ma incurajeaza sa o folosesc. Pentru fiecare dolar cheltuit primim kilometrii gratuit sau bilete de avion.
Sotul meu umbla la cartea lui de credit atat de repede cat Billy the Kid umbla la pistolul lui, si transforma plasticul in kilometrii atat de hotarat cum Midas transforma orice atingea in aur; iar kilometrii si-i aduna cu atata grija cum Ghengis Khan isi aduna horda.
El plateste orice cu ajutorul cardului. Daca nu exista un pret minim la care se poate folosi acesta, el va plati si achizitiile sub 1 dolar folosind cardul. Ocazional ma gandesc daca oare vanzatorii speculeaza ca inca o folosire a cardului ne va lasa fara casa, dar cand zburam la clasa 1. si bem sampanie in timp ce mergem in excursii, incep sa nu-mi mai fac griji.
Acum cateva excursii mi s-a furat geanta si pana mi-am primit noul card m-am simtit ca un prizonier. O voce imi spunea intruna ‘ Nu pleca de acasa fara el’.
Unii oameni pleaca de acasa prea des. Se comporta ca Theodore Roosevelt si alearga prin magazine urland ‘Platesc cu cartea de credit!’. Eu nu fac acest lucru - cred ca imi folosesc cartea de credit cu iscusinta - des, dar cu iscusinta.
Cand ma uit la colectia bonurilor din luna respectiva nu gasesc niciodata o greseala. Ei, poate sosetele Big Bird pentru verisoul Walter erau o greseala, dar greseala in preturi nu am gasit niciodata.
Da, cred ca folsirea cartii de credit este atat profitabila cat si convenabila - pana ce am citit ca o carte Diner’s Club Card din anii ‘50 valoreaza mai mult de 100 de dolari. Cartile de credit ale zilelor trecute au devenit obiecte de colectie in zilele de azi. Acum eu imi colectez gandurile. Poate ar trebui totusi sa am mai multe carti de credit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu