Acasa este unde iti este inima. Ca si proaspat casatoriti, prima casa a inimilor noastre era un apartament de doua camere, furnizat cu mobila donata.
Ca si multi proaspat casatoriti, sotul meu si cu mine nu aveam multe obiecte personale, dar aveam mult timp unul pentru altul. Nu aveam aspirator fiindca nu era nevoie de el. Imi curatam singurul covor mic cu peria.
De atunci am avut 16 case, dar era mai usor sa ne mutam inimile decat posesiunile care erau in crestere continua. Ceea ce odata incapea in cea mai mica masina acum are nevoie de camioane cat mai mari.
Avand mai multe obiecte de aspirat, prafuit si lustruit m-a invatat ca mai putin inseamna mai mult - mai mult timp pentru mine.
Din pacate, sotului meu ii place sa pastreze orice - o predispozitie genetica. Nici tatal lui nu arunca nimic, iar mama lui avea un dulap plin cu obiecte neidentificabile, dar care erau pastrate ca poate intr-o zi va fi nevoie de ele.
Desi i-am dat sotului meu toata dragostea, cei mai frumosi ani din viata si doi baieti sanatosi, tot nu era de ajuns.
Deoarece el isi doreste mereu sa aiba spatiu, trebuia sa ii pun la dispozitie dulapurile din bucatarie - in care am tinut argintaria si farfuriile pentru servit mancare, pana le-am donat - doua rafturi pentru carti, jumatate din dulapul meu si tot garajul. Singrul loc nefolosit de el este cosul de gunoi.
Debaraua este singurul loc care inca este al meu, dar i l-as darui daca mi-ar putea curata si impaturi hainele in fiecare zi.
Spre deosebire de sotul meu, eu cred ca donand unele obiecte ma salvez de obiectele nefolosite. Moto-ul meu este ‘Nu o prafui daca nu ai nevoie de ea’.
Deoarece trebuie sa aruncam obiectele vechi sa facem spatiu pentru cei noi, daruiesc atatea lucruri incat as face multi bani daca le-as vinde. Nu le vind insa, deoarece sotul meu ar fi cel mai bun cumparator.
Desigur nu pot darui obiectele primite de la familie sau prieteni, care mi le-au daruit ca si obiecte care sa imi demonstreaze ca se gandesc la mine cand ma viziteaza. Dar nu le scot din ascunzisuri pana nu vin sa ma viziteze.
Daca faci asta, sa stii cine ti-a dat ce. Eu cred ca verisorul Walter mi-a dat lampa de lava in forma de inima.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu