* cum afli dacă ceea ce scrii este calitativ
nu trebuie decât să te interesezi unde există astfel de comunităţi, fie online, fie flesh and blood (and bones, of course), prin oraşul tău. sunt foarte multe locuri unde există cenacluri şi tot felul de evenimente, dar atenţie şi la ce oameni sunt implicaţi prin ele – am rămas şocat de numărul mare al “impostorilor” literari, oameni cu n cărţi publicate, premii, membri ai USR şamd, dar de fapt oameni care în viaţa lor n-au făcut mare lucru, s-au învârtit după literatură pentru faimă şi titluri.
în literatură există multă prefecătorie literară, dar sunt sigur că îţi poţi da seama singur de asta. sunt oameni în vârstă, care în mod normal ar avea experienţa să te îndrume, dar de fapt promovează non-valori de ceva timp, şi un tip de 20-30 de ani te-ar putea ajuta mult mai mult în această privinţă. vezi şi tu care sunt scriitorii apreciaţi, profilului tău (nu te duce cu poezie la un prozator sau invers, s-ar putea să nu iasă combinaţia… sau s-ar putea să fie chiar reuşită, dar sunt cazuri rare). iar când zic apreciere, dau premiile şi multe alte prostii de genul ăsta la o parte, e vorba de calitatea cărţilor pe care acel individ le-a publicat.
deviez puţin de la subiect, ca să subliniez că nu contează cât publici, ci ce publici. pentru că a publica nu îţi atestă automat şi faptul că acele lucrări sunt de valoare. mă doare capul când văd cât căcat se poate scoate pe bandă rulantă de la anumite edituri. căcat, repet – nu mă feresc de cuvântul ăsta.
există chiar mulţi “autori” care îşi plătesc singuri lucrările – fapt ce-ar trebui să-ţi dea de gândit. când un autor dă bani să fie publicat, dacă nu este vorba de un proiect în care el chiar crede şi vrea să-l separe de edituri, de multe ori este vorba de valoarea slabă a textelor lui. probabil a fost refuzat şi de edituri mai mici, care-şi permit să publice cărţi slabe, iar dacă nici de filtrul ăsta n-au trecut… poate fi deja ceva penibil – din păcate, nu-s cazuri puţine. şi eu unul n-am văzut ceva de valoare publicat aşa. dacă eşti bun, te ia o editură, mi-e foarte clar aspectul acesta. probabil sunt excepţii, ca la fiecare regulă, aştept cu nerăbdare să le văd.
o altă regulă nescrisă ar fi: citeşti cărţi slabe, scrii slab. îl consideri pe Coelho, Dan Brown şi alte scule de genul ăsta, care vând mult (dar cam atât) mari valori literare? nu-ţi zic că nu vei fi publicat (ba chiar ai mai multe şanse, ironic sau nu), dar lasă-te de meserie. îţi place literatura pe bune, cu oo, cum îmi place mie să-i zic, vei scrie cu oo sau cel puţin vei încerca, ai o şansa să fii autentic şi să şi spui ceva.
şi mai trec în vedere faptul că pentru mulţi care-şi dau cu părerea despre scris, literatura s-a terminat la anii 50-60. suntem aproape de 2010, iar literatura e ceva viu, se modifică în permanenţă, e importat să ştii istoria ei, dar la fel de important e să ştii ce se scrie acum. după ’90, după 2000, caută şi vei găsi (nu mă refer numai la literatură autohtonă, deşi e bine s-o ai şi p-asta în vizor).
1. atelierele literare online
există o sumedenie (multe chiar inutile) de astfel de proiecte online, cu acces gratuit, în care poţi publica din textele tale ca să afli nişte păreri (şi aici sunt subiectiv, unele te pot ajuta, altele nu, unele contează, altele pot fi laude din partea unor oameni de care vorbeam mai sus). însă, mai important, poţi fi remarcat aici. dau câteva exemple, total aleatoriu, nu fac un top, doar câteva observaţii.
atelierele slabe calitativ
poezii.biz
hermenia.com
roliteratura.ro
bocancul-literar.ro
poezie.ro
reteaualiterara.ning.com
multă lume se va supăra că am băgat proiectele lor în categoria asta (cunosc majoritatea administratorilor, unii chiar îmi sunt prieteni, sau cel puţin aşa îmi place să cred), dar şi articolul ăsta este unul subiectiv, bazat pe gusturile mele pretenţioase şi pe experienţa mele cu oameni din aceste comunităţi.
din această categorie n-aş recomanda decât poezie.ro şi reteaualiterara.ning.com, sunt singurele locuri unde, în afară de o mulţime de oameni înscrişi care cred că fac literatură, există şi oameni care au ceva de zis, oameni competenţi. dacă poezie.ro este un loc cu mult public, care imediat te aduce în faţa unui număr mare de cititori, reteaualiterara.ning.com este mult mai dezvoltată (are scriitori chiar buni) şi poate fi un drum scrut, în cazul în care vei fi observat de cine trebuie, spre “succes”. dacă eşti la început, te-ai putea înscrie pe amândouă. eu unul, chiar şi acum, mai postez din când în când pe reţea, mai mult anunţuri, nu texte, nu-mi place să le mai fac publice, mai ales pentru păreri, părerile le aflu direct de la oamenii care mă interesează şi le mulţumesc că-mi dau în cap când trebuie (caută-ţi şi tu dădătorii în cap, e foarte important).
ateliere cu pretenţii în privinţa calităţii textelor
aceste proiecte aduc, spre deosebire de celelalte, foarte puţin trafic, dar odată acceptat în aceste comunităţi (aici ai nişte etape de înscriere) cred că deschizi cu adevărat ochii în “lume”. aici rişti să nu ai publicul numeros, care ştiu că ţi-ar plăcea (cui naiba nu-i place să fie citit?), dar… oamenii de aici au cu adevărat pretenţii (care de cele mai multe ori sunt bune) cu privire la literatură.
până nu demult şi Hyperliteratura intra în acest top, dar a devenit un director de feed-uri culturale, poţi intra şi găsi link-uri spre tot felul de bloguri personale sau proiecte interesante din acest domeniu.
fereşte-te totuşi de găştile literare, o să observi de unul singur că există prietenii între diverşi oameni, dar nu caracterul lor te interesează pe tine, ci să afli dacă ai ceva de spus sau nu (nu de aici am pornit?).
odată înscris în unul sau mai multe proiecte de acest gen, şi odată cu trecerea timpului, vei observa că apar comentarii, iar aici e treaba ta dacă vei ţine sau nu cont de ele, oricum ai de învăţat. eu unul am pornit în literatură online şi mai cunosc n cazuri. aceste ateliere sunt adevărate promotoare pentru tinerii scriitori (şi nu la vârstă mă refer).
2. evenimente culturale (Bucureşti)
în Bucureşti sunt destule astfel de iniţiative, unde te poţi duce să cunoşti lume, să citeşti, să vezi ce citesc alţii şamd. din păcate, legat de alte oraşe, nu mă pricep pentru că n-am avut mare contact. ştiu chestii vagi legate de Timişoara, unde am văzut că se întâmplă lucruri mişto (cenaclul Pavel Dan de exemplu), dar pe unde am călătorit prin ţărişoara asta, n-am găsit orăsel fără cenacluri. caută-le.
primul pe care-l remarc ar fi Poeticile Cotidianului, organizate de Răzvan Ţupa. când am călcat prima data pe-acolo, acum câţiva ani, nici nu ştiam despre ce-i vorba, acum sunt un “client” fidel, iar Răvan mi-e un foarte bun prieten. evenimentul e săptămânal în clubA (în general, din octombrie până-n mai). iar dacă tot vrei să trimiţi texte, este un loc unde poţi “pasa” nişte printuri şi în acelaşi timp sta la bere pentru discuţii următoare. nu este un cenaclu, nu trebuie să faci nimic, doar să te bagi în seamă, dacă vrei asta.
pentru mai multe informaţii poţi urmări blogul lui Răzvan, poetica.rocultura.ro
recent am auzit de Cenaclul Recitiri, dar n-am auzit de scriitori pe-aici, ci de bloggeri. ceea ce nu-i neapărat rău, nu ştiu însă cum stă treaba cu calitatea şi valorificarea ei, de multe ori când e vorba de online am dubii, pentru că lipsesc oamenii specializaţi (dar am văzut recomandări venind de la oameni interesanţi, a căror părere pentru mine contează, ar fi Dragoş C. Butuzea şi Adrian Ciubotaru). cu siguranţă voi călca pe-acolo, în viitorul apropiat. “…în fiecare miercuri, de la orele 16:00, Absintherie Sixtina (Strada Covaci, nr. 6, etaj. 1).”
pentru mai multe informaţii poţi urmări recitiri.ro
Euridice, cenaclul lui Mincu. ultima oară când am trecut pe-acolo era la BMB (Biblioteca Metropolitană Buc.) şi era bilunar (miercurea, de la 18:00). este un cenaclu restrâns, dar it’s the real shit. eu citesc acolo cum am ocazia pentru că ştiu că primesc cele mai bune păreri (nu de bine, ci bune). Marin Mincu conduce cenaclul, îşi mai fac apariţia scriitori precum Valeriu Mircea Popa Mihail Gălăţanu şi alţii, chiar nu-mi vin acum. din punctul meu de vedere, n-ai voie să publici, dacă n-ai citit cel puţin o dată acolo. n-am însă ce link să vă las pentru informaţii, căutaţi voi sau mergeţi direct la sursă, cu ocazia asta mai călcaţi şi-ntr-o bibliotecă.
tot recent, am auzit (şi-am şi fost la prima ediţie, am stat doar la început, pentru c-am fost cam dezamăgit…) de Institutul Blecher, un cenaclu organizat de Claudiu Komartin. este duminica, bilunar, în Dharma Bar (vizavi de clubA, chiar lângă Argentin). e de urmărit pe viitor, sună bine, citeşte mereu un scriitor consacrat împreună cu unul debutant (şi aici îţi poţi face apariţia). parteneri, Reţeaua literară, că tot ziceam mai sus (se leagă deja, nu?) şi, nu prea înţeleg de ce, şi mai completez cu din păcate, Roliteratura.
pentru mai multe informaţii vezi blogul lui Claudiu, unanotimpinberceni.blogspot.com
şi pe blogul oficial, institutulblecher.blogspot.com
am mai auzit de un cenaclu ţinut la Muzeul Literaturii de Daniel Cristea-Enache, dar nu ştiu dacă mai e viu. vă puteţi interesa, la muzeu se întâmplă tot felul de lucruri interesante. îl trec cu vederea (dar îl precizez) pentru c-am fost de câteva ori în trecut şi mi s-a părut unul dintre cele mai slabe evenimente de acest gen. are un titlu foarte inspirat, copywriterii să-şi dea cu părerea, Cenaclul de la Muzeu. come on…
să nu uit de Bookblog.ro şi ale lor Schimb de cărţi şi, din când în când, superbele Booktalks (le zic superbe pentru că le consider unele dintre cele mai reuşite evenimente culturale de la noi).
mai multe informaţii pe bookblog.ro şi pe schimbdecarti.ro
mai sunt de asemenea lecturi publice prin oraş, evenimente cu una-două ediţii, tot ce trebuie să faci este să te interesezi de ele şi să îţi faci apariţia.
cred că atelierele online şi cenaclurile şi restul pe care le-am menţionat aici pot fi un bun început. succesuri!
sursa: andreiruse.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu