Ventrilocul de succes

Dupa ce a fost la cateva ore, studentul poate crede ca are talente nemaipomenite in arta ventrilochismului, iar aceste talente au nevoie doar de cultivare pentru a se transorma in sursa amuzamentului si a profitului. Ca si in muzica, unde este nevoie de timp ca sa putem invata sa jucam pe un instrument muzical, si in ventrilochism este nevoie de anumite exercitii pentru cultura si productia vocii, iar asceste exercitii trebuie facute constiincios inainte ca ventrilocul sa poata pasi in fata publicului.

Trebuie sa invatati cum sa folositi gura si limba pentru a avea rezultate, cum sa vorbiti interior fara a va misca buzele apropiate si cum sa faceti ca fiecare sunet sa aiba un ton si caracter anume.

Ventrilocul de succes trebuie sa arate cool, sa aiba incredere in sine si sa se prezinte ca un actor. Pentru el vocile nu sunt o iluzie si isi poate judeca propriul succes doar prin efectul pe care il are asupra publicului. Desi spun ca nu este o iluzie, nu este chiar asa; chiar daca ventrilocul stie ca el insusi creeaza sunetele, daca este suficient de indemanatic, i se va parea ca este izolat de sunetele pe care le produce. Daca vorbeste ‘cu un on pe acoperis’ si face acest lucru perfect, vocea i se pare si lui de a apartine altcuiva.

Cu cat este mai separat de public ventrilocul, cu atat va fi mai buna performanta acestuia, dar este de remarcat ca spectatorul poate sta la o distanta mica de ventriloc si sa nu fie deziluzionat. In timpul unui spectacol la un carnaval din Masonic Temple, Boston, acum cativa ani, am avut ca scena doar o platforma ridicata la o jumatate de metru de podea. Spectatorii stateau atat de aproape incat ii puteam atinge si am simtit ca sub acele conditii nu voi avea succes. Dar si asa, o domnisioara care statea in primul rand si nu isi lua ochii de pe fata mea m-a asigurat dupa spectacol ca iluzia ‘omului de sub podea’ a fost perfecta, iar vocea nu parea sa provina de la mine. Aceasta poate suna egoist, dar va comunic incidentul pentru a va arata perfectiunea care poate fi obtinuta, si pentru incurajarea celor care doresc sa invete arta ventrilochismului.

Spre deosebire de magician, caruia ii trebuie ca obiectele folosite sa fie preparate intr-un mod special, ventrilocul isi poate folosi vocea oricand. Poate evoca spiritele atat unei capite de fan cat si a unor porti de magazin inchise sau a unui canal deschis, astfel uimind publicul cu nimic mai mult decat vocea lui.

Un spectacol de jumatate de ora, atat cu ajutorul unor obiecte mechanice, care conduc un dialog amuzant sau canta impreuna cu aristul, cat si convorbirile cu oameni invizibili sau imitatiile unor instrumente muzicale - cu metode care vor fi explicate mai tarziu, vor deveni lucruri agreate si acceptate, departe de monotonia inregistrarilor si a muzicii instrumentale pe care o joaca unii oamei ai divertismentului.