O prietena mi-a trimis o vedere din Franta. Dealurile din Provence, vite de vie si casteluri incantatoare - da, imi amintesc.
Cand sotul meu si cu mine am mers in Franta, am impachetat atatea lucruri incat m-a acuzat ca vreau sa fac contrabanda si sa vind obiectele acelea. In inima mea sunt o cercetasa, si vroiam sa fiu bine pregatita.
Ca sa fiu pregatita pentru diferenta intre zonele temporale, o prietena m-a sfatuit sa nu dorm pe avion si sa ma culc la ora la care ma culc de obiciei, indiferent ce ora e in Franta. Odata ajunsa in Paris, la 10 dimineata, am cazut in pat de oboseala si am pierut o zi, dar din fericire nu si bagajul. La 10 dimineata a doua zi(1 noaptea in America) am sunat-o pe prietena mea sa ii multumesc pentru sfat.
Sfaturile pentru un hotel au provenit dint-o carte, dar hotelurile din Franta sunt ca si cele din restul lumii - scumpe si fara personal. Desigur daca as fi avut un adaptor mi-as fi putut usca parul fara ajutorul electricianului. Daca nu as fi cumparat suveniruri, nu ar fi trebuit sa il rog pe baiatul de la receptie sa imi care bagajele.
Lucrurile minuscule, ca tribusonul in forma de Turnul Eiffel, nu erau problema. Dar transportarea pernei care arata ca un croissant sau umbrele decorate cu cartofi frantuzesti imi faceau probleme - casatoriei.
Sotul meu nu credea ca Franta era locul unde trebuia sa imi fac cuparaturile de Craciun. Idee lui de suvenir era o pereche de chiloti acum gri, pe care era inscriptionat numele unui hotel cu litere mari. Daca m-ar fi lasat, as fi introdus inalbitorul in Franta ca sa le fac viata mai stralucita.
In Franta am vazut multe case ciudate, care ar fi considerate ruine in America; si mereu era un muzeu care trebuia vizitat, dar nu cu taxiul. Taximetristii din Franta ar trebui sa isi ia picioarele de pe acceleratie atat de des cat isi iau privirea de la drum.
Eu nu ar fi trebuit sa ma uit la prajituri, dar nu am putut rezista. O pauza de dimineata pentru cafea si prajituri, urmata de o pauza de dupa-amiaza cu vin si prajituri, si desigur prajituri ca desert la cina - mai am amintirile acelor prajituri pe solduri.
Da, imi amintesc de Franta. Daca ma duc din nou acolo, am sa imi trimit o vedere pe care voi scrie ‘Doreste-ti sa fii aici’.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu