Ca si copil, am crezut ca bunica era un pic stranie doarece se plangea ca timpul trece foarte repede. Repede? Era ca si o eternitate pana la ora prajiturilor. Asta a fost atunci. Acum timul trece atat de repede, incat simt ca vantul ma arde.
Trebuie sa imi fac prioritati. Trebuie sa invat sa spun nu, deoarece nimeni nu o va spune in locul meu. Trebuie sa incetez sa imi fac griji despre lucruri care poate nici nu se vor intampla - sa nu ma gandesc la cel mai rau scenariu, sa ma gandesc cum sa-l rezolv si apoi sa o dau uitarii.
O prietena isi uita grijile scriindu-le pe bucati de hartie. Le pune apoi intr-o cutiuta speciala pe care o numeste ‘Cutia Postala a lui Dumnezeu’, iar apoi uita de ele.
Cafeaua instanta, poza in doua ore, haine curatate in aceeasi zi, toate aceste lucruri ne hranesc nevoia de a face lucrurile cat mai rapid. Calculatoarele, e-mail-urile si celularele ne fac si mai rapizi. In ciuda acestor lucruri, nu avem timp sa facem nimic.
In ciuda plangerilor bunicii, timpul trecea mai lent in generatia ei. Activitatile zilnice durau mai mult - gatitul, posta, calatoriile. Probabil aveau si timp sa viseze cu ochii deschisi.
Daca vrei sa vezi unde fuge timpul, te poti uita la cat ai progresat in cariera, cati copii ai crescut - cat se vede din radacina parului tau. Sau te poti uita la facturile cartilor de credit, imprumuturilor de masina si a taxei de ipoteca. Dar macar acestea lasa semne pe hartie.
Timpul trece repede cand te distrezi, iar calatoria de intoarcere dintr-o excursie pare mai rapida decat cea inspre destinatia excursiei.
Poti incerca sa incetinesti timpul, dar eu am gasit numai doua cai. Una consta dintr-o vizita la dentist, iar cealta, o vizita de la soacra. Ambele sunt prea dureroase. A functionat tinutul unui borcan cu cimbru in mana - dar doar atunci cand gateam.
Ne petrecem o treime din viata in pat - dar nu neaparat dormind. Sotul meu sta in pat si isi face griji ca nu poate dormi. Deoarece majoritatea infarcturilor se intampla in pat, trezeste-te devreme de dimineata. Vrei sa incetinesti timpul, nu sa-l opresti definitiv.
Eventual trebuie sa muscam momeala - dar nu prea tare - si sa nu ne mai petrecem timpul facandu-ne griji despre cat de repede se scurge acesta. Timpul m-a facut ceea ce sunt azi; iar daca as putea evita oglinzile, imi place cine sunt. Dar in ciuda acestor lucruri, nu stiu cum sa ma opresc si sa miros trandafirii pe care nu am avut timp sa-i plantez.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu