Probleme cu obiceiurile?

Te speli pe fata inainte sa te speli pe dinti, pui laptele in cafea inaintea zaharului, citesi glumele din ziare inainte de sport?

Cand cineva ne da mana, o strangem. Cand cineva stranuta, ii zicem ‘Sanatate’. Cand cineva este in spatele nostru, ii tinem usa.

Managerii de supermarketuri stiu ca suntem creaturi ale obicieurilor si de accea schimba din cand in cand aspectul magazinului. Daca trecem pe langa obiecte noi, poate le vom cumpara. Aceeasi folozofie se aplica si pentru cupoane. Firmele fac cupoane sa ne faca sa incercam ceva nou.

Pe de alta parte, canalele de televizor profita de faptul ca suntem creaturi ale obicieurilor. Ne fac sa ne uitam la emisiuni mai putin polpulare, cu ajutorul celor mai populare, si se bazeaza pe noi ca nu vom schimba canalul.

Din pacate, obicieiurile nu se pot gasi in toate partile vietii. Ne aplecam sa luam o moneda norocoasa, dar nu si sa luam hainele murdare. Vorbi, cu straini in vacanta, dar nu si in lift.

Raspundem automat semnelor de pe strada, dar numai pe strada. Semnul ‘Cedeaza trecerea’ nu funcioneaza in baie si nici semnul ‘Trafic unidirectional’ nu functioneaza la mine in birou.

Psihologii spun ca este nevoie de 3 saptamani ca sa spargi un obiciei, dar el trebuie inlocuit cu un act pozitiv. Daca incerci sa nu mai spui cuvinte urate, incearca sa fluieri atunci cand ai folosi o profanitate. Daca nu functioneaza, ei naiba - ai incercat.

Daca familia mea ar incerca sa puna lucrurile inapoi de unde le-au luat si sa stinga lumina cand ies dintr-o camera, eu as putea sa uit de obicieiul de a-i certa pentru aceste lucruri.

Dar se pare ca era nevoie de mai mult de trei saptamani sa imi invat fii sa spuna ‘Multumesc’ si ‘Va rog frumos’. Deoarece sunt baieti, nu i-am invatat expresia ‘M-am ratacit’.

Dictionarul spune ca ‘dependenta’ este sinonim cu ‘obiciei’. Nu sunt de acord. A pune aceleasi numere la loterie este un obiciei. A pune pariu de prea multe ori este dependenta.

Cand vine vorba de loterii - obiciei sau dependenta - nu sunt sigura unde intra prietenul meu. Deoarece numerele lui nu au castigat niciodata, le lasa copiilor in testamentul lui.

Da, suntem cu totii creaturile obicieurilor. Din pacate, nu este obicieul meu sa imi amintesc unde mi-am pus cheile.