Romanca, 26 de ani, succese in presa spaniola. Dar nu ca manechin, ci jurnalist

Spania. Noul El Dorado pentru romanii satui de Romania si de salarii de 5 milioane de lei. Imaginea celor care pleaca in aceasta tara a devenit deja un cliseu: femei si barbati obositi, stau la cozi infernale in fata agentiilor care le cauta un loc de munca si apoi in fata ambasadei pentru viza.

La intoarcerea in tara, aceeasi oameni obositi parca mai disperati si mai epuizati care se plang de tratamentul inuman la care au fost supusi de patronii spanioli. Intr-un cuvant, le spunem capsunari.

Si totusi, ca sa zicem asa, capsunarii nu sunt numai capsunari. Uneori, ei culeg nu capsuni, ci stiri. “Pe noi, cei care traim in afara Romaniei, daca ne poate deranja ceva foarte mult, sunt articolele despre capsunari aparute in presa romaneasca”. Cea care spune toate acestea se numeste Diana Dragoi, are 26 de ani si e jurnalist de limba spaniola, in Spania.

“Suntem o comunitate mare de romani in Spania, si multi dintre noi isi exercita meseria pe care au invatat-o in tara sau chiar si-au dezvoltat propria afacere.”, explica ea. “Sunt foarte multi romani care si-au deschis baruri, restaurante, brutarii, discoteci, lanturi de magazine.”

Diana lucreaza la un ziar spaniol din Alcala de Henares, “Diario de Alcala”, si este un exemplu clar ca imigrant nu este intotdeauna egal cu spalator de vase. Nu si-a dorit neaparat sa aiba statutul de imigrant. Numai ca parintii ei erau plecati de ceva timp in Spania, iar Diana alternativa nu avea.

Asa ca, si-a luat licenta la facultatea de Jurnalism, si-a strans bagajele si a plecat.

Ce-a gasit Diana in buricul Spaniei

Cand a ajuns in Spania nu stia limba, dar intr-o luna de zile a reusit sa se faca inteleasa. S-a acomodat usor. Pe de o parte era familia, pe de alta, nu e o diferenta culturala mare intre cele doua nationalitati. “Imaginea generala a spaniolilor fata de noi, romanii este una destul de proasta si este legata de doua cuvinte: hotie si prostitutie.

Intr-adevar, au venit foarte multi romani cu astfel de preocupari din Italia sau Franta, si asta pentru ca legile impotriva infractionalitatii sunt foarte permisive in Spania.” Totusi, spaniolii nu sunt influentati foarte mult ca esti de nationalitate romana: “Pornesc de la ideea ca fiecare padure isi are uscaturile ei.”

Pentru inceput a lucrat intr-un bar,. Nici nu trebuia sa stapanesti foarte bine limba, dar puteai sa ti-o perfectionezi. Mai apoi a fost contabil la o firma de constructii. Nu avea pregatire pentru asa ceva, dar totul se invata. Intre timp, pornita cu prejudecati din Romania, a cautat sa isi echivaleze studiile, ca sa-si faca meseria de junralist.

“Examenul de echivalare a fost surpinzator, foarte usor. Am avut in bibliografie 2 carti, iar comisia care m-a ascultat mi-a spus sa zic ce vreau. M-am blocat. Pe ei nu ii intereseaza sa scrii 40 de pagini, considera ca le ajunge o intrebare si un raspuns ca sa isi dea seama daca stapanesti sau nu limba si meseria.

De fapt acum am o diploma in plus care iti foloseste atat de mult in obtinerea unui job la un ziar sau intr-o televiziune cat iti foloseste si in Romania.” Adica nu foate mult.

Jobul de la ziar

De aceea, nu si-a facut prea mari sperante ca se va angaja la un ziar spaniol, dar a vrut sa incerce. Si-a trimis Cv-ul pe mai multe siteuri si intr-o zi telefonul a sunat. A fost chemata la interviu de cei de la ziarul local, “Diario de Alcala”. Nu a trebuit sa dea nici o proba jurnalistica ci doar sa demonstreze ca vorbeste cat de cat bine spaniola. Impresionati de entuziasmul si de dorinta ei de a invata au angajat-o imediat.

Cum e sa lucrezi la un ziar local, in Spania? “Eu ma ocup de trei orasele din district. Nu scriu neaparat despre comunitatea romaneasca, dau informatii locale.

De cate ori prind ocazia sa relatez despre un roman, o fac cu placere caci macar apar si materiale pozitive despre noi, nu numai lucruri negative.” Diario de Alcala e cel mai important ziar local al comunitatii autonome Madrid, regiune situata in centrul Spaniei.

“E ca un fel de Monitorul de Alba. Ca acoperire, are in vedere orasul Alcala cu 200.000 de locuitori si inca alte sapte-opt orasele din jur, cu inca sapte mii de locuitori fiecare.”

Bancurile colegilor

Programul Dianei a devenit unul putin flexibil, 10, 12 ore de munca pe zi, in care trebuie sa stranga subiecte, sa redacteze si sa macheteze. E platita decent pentru un roman, dar putin pentru un spaniol: 800 de euro pe luna. Am spune ca e ok, dar chiria pentru un apartament e cel putin 600 de euro. In redactia ziarului s-a integrat repede.

Colegii sunt ca peste tot, unii indatoritori sa o mai ajute cu problemele gramaticale, altii hatrii. “Chiar daca nu stiau ca sunt romanca si-au dat seama imediat dupa accent. Spaniolii nu mi se par deloc xenofobi. Doar un singur coleg mai face glume cu mine si imi mai aduce in fiecare zi stiri de genul “10 romani au fost prinsi la furat”.

Si inevitabil vine intrebarea: Dar in rest, nu am avut nici o problema. Tratament preferential nu am avut nici in bine nici in rau.”

Planurile Dianei

Diana isi petrece o parte din vacante in Romania, acum alaturi de prietenul ei spaniol, caruia vrea sa ii arate cat mai multe locuri din tara. A ajuns la concluzia ca nu ii ajunge nici o luna de zile pentru a-i prezenta asa cum se cuvine Romania. Planurile sunt legate insa de Spania. Are de gand sa propuna sefilor de la Diario de Alcala o pagina saptamanala in limba romana.

Ca sa nu fie stiri doar cu infractori romani.”In acest ziar exista deja o pagina in poloneza, desi comunitatea lor e foarte mica. La inceput, intr-adevar, erau foarte multi polonezi. Cam cati romani sunt acum in Alcala. Dar dupa ce a intrat Polonia in UE, s-au intors acasa.

Pagina o fac trei polonezi foarte ambitiosi care au jurat ca si daca ar fi ultimii oameni de aceasta nationalitate din Spania, tot ar scoate undeva aceasta pagina.”

La revistele romanesti scoase de fundatii, Diana nu e prea incantatata sa colaboreze, pentru ca in opinia ei sunt mult prea politizate. Nici siteurile facute de romani nu o atrag, pentru ca le considera prost facute. Avazut insa cateva facute de imigrantii romani din Franta si Canada, care i-au placut, asa ca are in vedere si realizarea unui site. “Mi-e dor sa scriu romaneste.

Inevitabil iti iesi din mana, ajungi sa gandesti in spaniola. Si ceea ce e mai grav, sa visezi in spaniola.”

HotNews.ro, Carmen Catana, 31 aug 2006