Nunta Cenusaresei

Statul roman se asteapta sa obtina un pret bun pe vanzarea pachetului majoritar de actiuni al Casei de Economii si Consemnatiuni. Iar luna septembrie ar trebui sa aduca numele petitorului care va castiga „mana“ Cenusaresei sistemului bancar din tara noastra.

In ultima etapa din cursa pentru privatizarea Casei de Economii si Consemnatiuni (CEC), s-au calificat doua banci dupa ce, initial, opt grupuri financiare internationale isi anuntasera intentiile de a participa la privatizarea CEC. Iar cele doua institutii ramase in cursa, desi au un nume important la nivel international, detin o cota redusa din piata bancara romaneasca.

Astfel, National Bank of Greece, actionar majoritar la Banca Romaneasca, este a 12 institutie din Romania dupa totalul activelor, iar OTP Bank (fosta Robank) se claseaza pe locul 19. Pentru ambele institutii, achizitionarea CEC ar insemna promovarea in topul primelor cinci banci.

In plus, Casa de Economii si Consemnatiuni va mai aduce si alte avantaje castigatorului cursei pentru privatizare. Astfel, trebuie tinut cont de faptul ca CEC este ultima mare banca ce se vinde in Romania. Reteaua de sucursale a CEC depaseste 1.400 de unitati, fiind singura banca prezenta in multe localitati mici.

Chiar daca multe dintre aceste unitati vor trebui restructurate, faptul ca CEC este prezent la nivelul intregii tari este un atu de necontestat, dezvoltarea unei retele teritoriale de asemenea dimensiuni putand fi realizata pe parcursul mai multor ani.

Spre exemplu, bancile deja prezente in Romania si care au anuntat planuri de extindere organica intentioneaza sa inaugureze circa 100 de unitati pe parcursul a doi ani.

In plus, diverse studii privind situatia Casei de Economii si Consemnatiuni subliniaza faptul ca actuala retea teritoriala, precum si baza de clienti a institutiei de credit sunt inca subexploatate, in principal din lipsa unor produse adecvate segmentului de retail. Iar afirmatia este sustinuta de recentele evolutii ale CEC.

Dupa ce banca a reusit, in 2005, sa treaca de la pierdere la profit, anul acesta institutia si-a majorat castigul, venind cu produse tipice pentru segmentul persoanelor fizice, cum ar fi creditele de consum sau cardurile de credit.

Atractia pe care o reprezinta castigarea pachetului majoritar al CEC este sustinuta si de subdezvoltarea pietei bancare din tara noastra. O comparatie cu celelalte state din Uniune Europeana dezvaluie faptul ca Romania este tara cu cea mai redusa intermediere financiara. La finele anului trecut, volumul total al creditelor acordate reprezenta numai 22% din produsul intern brut.

In schimb, nivelul mediu din Europa Centrala si de Est este de 33%, iar in zona euro urca la 115% din PIB. Chiar si in Bulgaria intermedierea financiara este mai dezvoltata, creditele reprezentand 43% din produsul intern brut.

De aceea, gradul redus de bancarizare a populatiei, alaturi de ritmurile inalte de crestere a soldului creditelor si de reteaua extinsa a CEC, reprezinta atractiile principale pentru achizitionarea pachetului majoritar de actiuni. Este si motivul pentru care Guvernul spera sa obtina un pret bun pentru vanzarea CEC, nu numai privind la recordul obtinut in cazul Bancii Comerciale Romane.

Expansiuni agresive ale celor doi competitori
Dupa ce opt grupuri internationale intentionau sa se inscrie in cursa pentru CEC, National Bank of Greece si OTP Bank au ajuns in finala. Ambele banci au abordat o strategie agresiva de dezvoltare, alocand fonduri semnificative pentru achizitionarea unor banci din diverse tari. Astfel, National Bank of Greece a platit circa 2,3 miliarde de euro pentru banca turceasca Finansbank.

In plus, NBG a mai cumparat o institutie de credit si in Serbia, contra sumei de 410 milioane de euro. Iar OTP Bank a cheltuit peste un miliard de euro pentru diverse institutii de credit din Serbia, Ucraina, Rusia si Muntenegru. Spre exemplu, OTP Bank a preluat sucursala Raiffeisen din Ucraina, contra sumei de 650 milioane de euro.

Aceasta tranzactie chiar a determinat multi analisti sa plaseze Raiffeisen Bank ca favorita in cursa pentru CEC, luand in calcul fondurile pe care le avea la dispozitie, comparativ cu celelalte doua grupuri.

Mai mult chiar, reprezentantii OPT Bank au anuntat ca, in cazul in care vor castiga cursa pentru privatizarea CEC, vor recurge la o majorare a capitalului social pentru a strange banii necesari.

Strategia agresiva de extindere a OTP Bank a transformat grupul dintr-unul care acapareaza alte institutii intr-o potentiala tinta de achizitie. Erste Bank, care s-a retras din cursa pentru CEC dupa ce a castigat pachetul majoritar al BCR, a publicat un raport in care plaseaza institutia maghiara in varful topului companiilor ale caror actiuni ar merita cumparate.

Avantajele privatizarii CEC
Bancile aflate in proprietatea statului sunt cele mai ineficiente din punctul de vedere al profitabilitatii. Este una dintre concluziile unui studiu realizat de Institutul pentru Cercetarea Economiilor in Tranzitie, din cadrul bancii centrale a Finlandei, care a analizat influenta privatizarilor asupra sistemului bancar din diverse state.

Strategia de vanzare a bancilor detinute de stat unor investitori strategici, dupa eliminarea pierderilor din bilant, este benefica pentru piata bancara prin faptul ca, de cele mai multe ori, banca privatizata este mai activa decat cele care au pornit ca greenfield.

Totodata, studiul subliniaza faptul ca momentul privatizarii este unul dintre aspectele importante ale impactului asupra sistemului bancar. Cu cat o banca este vanduta mai devreme, cu atat eficienta institutiei este mai ridicata.

Motivul decalajului dintre momentul vanzarii si cel in care banca incepe sa devina mai eficienta tine de investitiile solicitate pentru a aduce respectiva banca la un nivel comparabil cu alte institutii de credit.

Pretul corect al CEC
Progresul tehnologic, procesele de liberalizare si de reglementare a pietelor financiare, diversificarea instrumentelor si oportunitatilor de economisire si investitie au determinat intensificarea competitiei globale in sectorul financiar. Acest lucru a facut necesara consolidarea companiilor care activeaza in industria de servicii financiare.

Scopul consolidarii a fost acela de a avea costuri unitare mai mici si o masa critica semnificativa in distribuirea anumitor produse financiare.

In Europa, introducerea monedei unice europene a accelerat integrarea pietelor financiare nationale, ceea ce a determinat intensificarea competitiei si a solicitat mai imperios modificari structurale la nivelul sistemului bancar european.

Procesul de integrare financiara europeana la nivelul pietelor monetare si la cel al pietelor pentru produsele adresate companiilor si altor solicitanti de imprumuturi de volum mare este practic realizat. In schimb, integrarea pietelor de retail pentru produse financiare nu a putut fi incarealizata, din cauza existentei unor bariere de naturaculturala, lingvisticasau politica.

Barierele politice sunt legate atat de nivelul de impozitare, cat si de nivelul de reglementare nationalaa acestor piete.

In vederea realizarii integrarii pietelor financiare la toate nivelurile, Comisia Europeana a adoptat peste 42 de masuri care privesc legislatia referitoare la companii, modul de evaluare a activelor, procese de convergentaa reglementarilor nationale, in conditiile in care in sistemul bancar vor trebui aplicate prevederile acordului BASEL II.

Toate actiunile Comisiei sunt inscrise in realizarea prevederilor „Financial Service Action Plan“ si ale „Green Paper of Financial Services Policy 2005-2010“.

In contextul deciziilor Comisiei Europene in directia realizarii pietei unice europene, in cadrul sistemului bancar se poarta o batalie pentru intaietate, respectiv pentru ocuparea unei pozitii cat mai bune in cadrul sectorului bancar european integrat.

Batalia dusa „cu toate armele din dotare“ contrapune pozitiile franceze si italiene de aparare a sistemelor lor bancare, respectiv de lupta impotriva preluarilor bancilor franceze sau italiene de catre investitori din alte tari. Franta si Italia sustin consolidarea interna a sistemului bancar, prin fuziuni si achizitii.

In acest sens, se inregistreaza, in Franta, achizitia Paribas de catre Banque Nationale du Paris (BNP), Credit Lyonaisse de catre Credit Agricole si amenintarea cu interventia autoritatilor de reglementare in cazul in care banca franceza Societe Generale va face obiectul unei oferte de preluare extrafranceza, aparuta in contextul ofertei de preluare ostilaa BNP.

Franta si Italia isi apara bancile nationale
Spre deosebire de Franta, unde opozitia fata de preluare intruneste un consens cvasigeneral (a se vedea faptul ca Citibank a fost nevoita sa-si inchida divizia de retail din Franta in cursul anului 2006, ca urmare a slabelor performate inregistrate), in Italia exista o anumita pozitie critica fata de protejarea pietei interne.

Dar, in Italia, sistemul bancar este mai putin consolidat decat cel francez, astfel ca forta acestuia de a se opune preluarilor de catre societati bancare straine este mult mai mica. Principala linie de aparare a venit din partea Bancii Centrale a Italiei, atunci cand, de exemplu, guvernatorul bancii centrale a incercat sase opuna preluarii Bancii Nationale del Lavorno de catre ABN Amro Bank.

Din punctul de vedere al fortei sistemelor bancare europene, masurate prin numarul bancilor prezente in primele zece banci internationale, Marea Britanie este pe primul loc, cu patru-cinci banci prezente in diverse topuri internationale (Barclays, HSBC Holdings, HBOS, Royal Bank of Scotland), urmatade Franta, cu douabanci de top 10 (Banque Nationale du Paris si Credit Agricole).

Germania este reprezentata in toate topurile de catre Deutsche Bank, Belgia de catre Fortis, iar Spania de catre Santander Central Hispano Group.

Alte banci din Italia (Unicredit, Intesa, San Paolo IMI), Franta (Societee Generale, Groupe Caisse d'?pargne), Germania (Commerzbank, Landesbank Baden-W?rttemberg, Bayerische Landesbank), Belgia (Dexia Group, KBC), Olanda (ABN Amro, Rabobank si ING Group) sunt prezente in Top 50 dupa active, venituri sau fonduri proprii.

Intensificarea competitiei in Europa si lipsa unei integrari reale a pietelor de retail bancar din regiune au facut ca deschiderea Europei Centrale si de Est sa consituie o noua oportunitate pentru grupurile bancare europene, prin deschiderea unor piete neconsolidate si in care variantele pe care le au consumatorii la sistemele bancare se afla inca intr-un stadiu incipient.

Totusi, nici unul dintre grupurile bancare din Top 10 mondial si doar unul din Top 10 european (Societe Generale) ocupa pozitii importante in sectorul bancar din Europa Centrala.

Astfel, cel mai mare investitor in sectorul bancar din zona Europei Centrale si de Est este Unicredit, dupa preluarea HVB Bank, urmat de Erste Bank (Austria), KBC (Belgia), Raiffeisen (Austria), Societe Generale (Franta), OTP Bank (Ungaria) si Intesa (Italia).

Nici in zona Europei de Sud-Est nu exista un grup bancar international prezent in Top 10 mondial si exista doar unul din Top 10 european (Societe Generale).

Cei mai mari investirori in sectorul bancar al Europei de Sud-Est sunt Unicredit, care cu preluarea HVB isi consolideazapozitia, Raiffeisen (Austria), Intesa (Italia), Hypo Alpe-Adria Bank (Austria), Erste Bank (Austria), Societe Generale (Franta), OTP Bank (Ungaria), National Bank of Greece (Grecia), ING Group (Olanda).

Pana de curand, bancile romanesti nu au intrat in atentia marilor grupuri bancare internationale din Top 10 mondial si nici chiar european.

Privatizarea BCR a atras cateva mari grupuri bancare: Fortis (Top 10 mondial), Banco Comercial Portugues, National Bank of Greece, Banca Intesa, Deutsche Bank (Top 10 mondial), Erste Bank, Dexia (Top 10 european), KBC, BNP Paribas (Top 10 mondial si european) si ABN Amro.

Iar privatizarea CEC a fost de interes, in special, pentru grupuri bancare aflate in Top 10 european (Dexia Bank) sau printre principalii investitori in regiunea Europei Centrale si de Sud-Est (Erste Bank, National Bank of Greece, OTP Bank, Raiffeisen Bank, Societe Generale).

Atat in procesul de privatizare a BCR, cat si in privatizarea CEC, au castigat licitatiile, pana in prezent, grupuri bancare regionale dedicate Europei Centrale si de Est: Erste Bank la BCR, respectiv OTP Bank si NBG, la CEC.

Asadar, nici unul dintre marile grupuri bancare mondiale sau europene nu a reusit sa castige o pozitie importanta in zona, pentru ca nu a dorit sa plateasca o prima consistenta peste valoarea reala a activelor licitate.

In acelasi timp, conducatorii marilor grupuri bancare stiu ca, daca vor dori sa detina o prezenta importanta in zona, vor putea face, la momentul oportun, o oferta de preluare consistenta a unora dintre grupurile importante din regiune (Unicredit, Societe Generale, Erste Bank, Raiffeisen, OTP Bank, National Bank of Greece etc.) sau din esalonul doi al regiunii, cum ar fi, de exemplu, EFG Eurobank, Emporiki Bank etc.).

Diferenta dintre CEC-ul romånesc si cel maghiar
Trebuie subliniata diferenta dintre pozitia CEC si cea a OTP Bank, fosta Casade Economii din Ungaria.

Astfel, in timp ce OTP Bank a fost privatizata prin intermediul bursei de la Budapesta, nu are un actionar majoritar, ci mai multi actionari semnificativi (din care 85% sunt investitori straini) si este deja unul dintre primele zece grupuri bancare regionale, CEC a fost considerat multa vreme un fel de furnizor de lichiditati atat pentru statul roman, cat si pentru sistemul bancar din Romania.

Practic, CEC nu s-a dezvoltat ca o banca, ci a fost, mai degraba, un colector de cash de la populatie, pe care l-a plasat fie pe piata monetara, fie in certificate de trezorerie. In plus, CEC este asociat scandalului financiar legat de prabusirea Fondului National de Investitii, fapt ce va antrena, cu siguranta, o raspundere materiala din partea companiei sau a statului roman.

Managementul CEC si strategia de dezvoltare au fost defectuoase, desi principalul actionar este Ministerul Finantelor unde, de-a lungul timpului, au ocupat fololiul de ministru sau pe cel de secretar de stat cativa dintre economistii considerati de mass-media ca fiind printre cei mai buni din Romania.

In aceste conditii, cota de piata a CEC a scazut incontinuu, iar performantele financiare au fost intotdeauna cu mult sub media sistemului bancar din Romania (de panala 150 ori mai mici decat media realizatade bancile din Romania, in ultimii patru-cinci ani). De fapt, principalul atu al CEC este reteaua de unitati bancare, cea mai mare din Romånia.

Decizia de privatizare a CEC a fost luata sub presiunea oganismelor financiare internationale. Nu trebuie uitat faptul ca restructurarea sistemului bancar a costat bugetul Romaniei si pe contribuabili cateva miliarde de euro.

Nici pana astazi cei care au devalizat bancile romanesti nu au fost identificati si pedepsiti, ci, din contra, unii dintre ei au au facut o bunaafacere, rascumparandu-si creditele la 10% din valoarea acestora.

Trei argumente pentru privatizarea CEC
Contestarea deciziei de privatizare a CEC venit din partea „mediului de afaceri“, in numele unui nationalism economic care nu tine cont de performanta, ci numai de necesitatea ca diverse grupuri economice sau sectoare de activitate safie sprijinite de stat prin intermediul unei banci cu capital de stat.

Contestatarii nu au in vedere faptul ca Banca Agricolaa fost folosita exact in acelasi scop si a ajuns la faliment. Vanzarea CEC catre un investitor strategic sta sub semnul intrebarii si din cauza dorintei autoritatilor romane de a obtine, pentru pachetul de control, o sumade cel putin 700 milioane euro, ceea ce inseamna o evaluare a bancii la un miliard de euro.

O idee care se vehiculeaza tot mai des este de a amana privatizarea in vederea restructurarii CEC si, in felul acesta, a cresterii valorii. In acest scenariu, vanzarea ar urma sa aiba loc peste doi sau trei ani.

Costul restructurarii CEC este estimat a fi intre 200 si 300 milioane euro, bani ce urmeaza sa fie investiti de catre statul roman, pentru ca din profitul CEC de pana acum nu se poate sustine o investitie de asemenea nivel. Profitul CEC a fost de numai 1,1 milioane euro in anul 2005 si de 5,5 milioane euro in prima jumatate a anului 2006.

1. Aceasta propunere nu tine cont de trei aspecte. In primul rand, nu era luat in seama costul de oportunitate al sumelor investite, respectiv impactul neinvestirii acestei sume in infrastructura, educatie etc.

Acest tip de strategie are cateva minusuri importante, legate de faptul ca procesul de restructurare a CEC a inceput prea tarziu, iar institutia nu dispune de resursele umane (poate cu exceptia noii echipe de conducere) si de know how necesare pentru aceasta transformare. Acest lucru limiteaza mult viteza schimbarii.

In plus, procesul de transformare a CEC este mare consumator de timp, avand in vedere ca, abia de curand, CEC a inceput sa sape piata cu produse bancare apropiate de cele ale concurentei.

Dezavantajul procesului de restructurare condus de stat este ca mijloacele financiare ale CEC sunt mici, iar specialistii trimisi sa realizeze acest lucru au o experienta relativ redusa in comparatie cu resursele umane de care dispun concurentii. In acest context, existariscul ca institutia controlatade stat sa piarda batalia, iar valoarea de piata sa nu creasca semnificativ. Ceea ce ar insemna ca s-ar irosi timp si bani.

2.Al doilea aspect care trebuie luat in considerare este momentul vanzarii, respectiv contextul de piata. In prezent, asistam la o anumita competitie pentru bancile romanesti, datorita faptului ca tara noastra va deveni membru al Uniunii Europene.

Acest lucru ii determina pe principalii jucatori din piata bancara regionala si europeana sa ia in considerare piata romaneasca, a doua ca marime si potential din Europa de Est, dupa cea poloneza. In plus, in Romania, nivelul de intermediere financiara este mult mai mic decat in Uniunea Europeana.

Din acest punct de vedere, putem sesiza inca de pe acum reorientarea grupurilor bancare europene si internationale fie catre grupurile bancare regionale, fie catre achizitia de banci private mici, prin intermediul unor banci din strainatate in care detin participatii semnificative.

In primul caz, trebuie mentionata oferta de preluare a Emporiki Bank de catre Credit Agricole (Top 10 mondial si european), deschiderea discutiilor pentru fuziunea dintre Banca Intesa (care a ofertat pentru BCR) si San Paolo IMI (prezentain Romania dupapreluarea West Bank).

Unii dintre principalii actionari ai Intesa sunt Credit Agricole si Santander Central Hispano Group, douabanci din Top 10 mondial si european.

In al doilea caz, trebuie mentionata achizitia bancii Daewoo Bank de catre CR Firenze, unde actionarii principali sunt BNP Paribas si San Paolo IMI, si chiar procesul de achizitie a Romexterra Bank de catre Bayerische Landesbank (locul 43 mondial si a saptea bancadin Germania) prin intermediul bancii maghiare MKB.

3.Al treilea aspect de care nu tin cont autoritatile romane este legat de impactul competitiei si al tehnologiei asupra modului de abordare a pietei bancare de retail. Astfel, au aparut unele abordari noi ale pietei, spre exemplu self-banking, promovat de ING Bank.

Apar agentii si companii de brokeraj de credite, fapt ce are ca efect atat eliminarea necesitatii unei structuri fixe dezvoltate si costisitoare, cat si reducerea costurilor de dezvoltare si operare. Acest lucru va permite reducerea costurilor, cresterea flexibilitatii si a capacitatii competitive la scaraeuropeanasi globala.

In plus, CEC are un concurent redutabil de existenta caruia pare a fi prea putin ingrijorat. In ultimii ani, Posta Romana se dezvolta ca furnizor de servicii financiare multiple si ca intermediar intre banci si populatie.

Reteaua Postei Romane are peste 6.500 de unitati, dintre care multe sunt informatizate, astfel incat din punctul de vedere al costurilor este mult mai eficient, pentru unitatile bancare, sa distribuie produse standardizate prin intermediul postei decat sa-si construisca o retea complexa.

Posta Romana, prin reteaua sa, prin serviciile financiare complexe oferite poate fi mult mai competitiva decat CEC. In felul acesta, reteaua foarte extinsa a CEC se poate transforma din avantaj intr-un dezavantaj.

Competitorii pot plati o prima strategica
Tinand cont de toate cele trei aspecte mentionate, privatizarea CEC trebuie sa aiba loc acum, intr-un moment in care unele societati bancare internationale mai au inca nevoie de CEC, pentru cresterea rapidaa cotei de piata, ca sa faca fata competitiei din ce in ce mai intense din partea grupurilor bancare regionale si intrarii pe piata a grupurilor bancare europene si internationale.
In acest moment, asistam la o intensificare a luptei bancilor prentru economiile populatiei, in scopul obtinerii de resurse pentru acoperirea solicitarilor de credite din sectorul de retail. In acest context, companiile inscrise in cursa pentru CEC ar putea plati o prima strategica.

Marimea acestei prime depinde atat de impactul pe care-l are achizitia asupra pozitiei pe piata, cat si de forta lor financiara.

Situatia initiala
Banca Active total Cota de
2005 (mld. euro) piata2005
Banca ComercialaRomåna 8,964 25,7%
Banca Romånapentru Dezvoltare 5,229 15,0%
HVB BANK ROMANIA SA
+ Banca Ion }iriac + Unicredit Romånia 3,129 9,0%
Raiffeisen Bank SA 3,044 8,7%
BancPost SA 1,555 4,5%
CEC 1,525 4,4%
Banca Transilvania SA 1,338 3,8%
Alpha Bank Romånia SA 1,328 3,8%
Citibank ROMANIA SA 0,679 1,9%
Banca Carpatica SA 0,251 0,7%
Alte banci comerciale 5,197 14,9%
Sucursale ale bancilor straine 2,611 7,5%
Total sistem bancar 34,851 100,0%

Scenariul 1 - NBG cumparator
Banca Active total Cotade
2005 (mld. euro) piata2005
Banca ComercialaRomåna 8,964 25,7%
Banca Romånapentru Dezvoltare 5,229 15,0%
HVB Bank Romånia
+ Banca Ion }iriac+Unicredit Romånia 3,129 9,0%
Raiffeisen Bank 3,044 8,7%
Banca Romåneasca+ CEC 2,141 6,1%
BancPost 1,555 4,5%
Banca Transilvania 1,338 3,8%
Alpha Bank Romånia 1,328 3,8%
Citibank Romånia 0,679 1,9%
Banca Carpatica 0,251 0,,7%
Alte banci comerciale 4,581 175,5%
Sucursale ale bancilor straine 2,611 7,5%
Total sistem bancar 34,851 100,0%

Scenariul 2 - OTP cumparator
Banca Active total Cota de
2005 (mld. euro) piata2005
Banca ComercialaRomåna 8,964 25,7%
Banca Romånapentru Dezvoltare 5,229 15,0%
HVB Bank Romånia
+ Banca Ion }iriac+Unicredit Romånia 3,129 9,0%
Raiffeisen Bank 3,044 8,7%
OTP + CEC 1,744 5,0%
BancPost SA 1,555 4,5%
Banca Transilvania 1,338 3,8%
Alpha Bank Romånia 1,328 3,8%
Citibank Romånia 0,679 1,9%
Banca Carpatica SA 0,251 0,7%
Alte banci Comerciale 4,978 190,7%
Sucursale ale bancilor straine 2,611 7,5%
Total sistem bancar 34,851 100,0%

Bilant, 04 sep 2006