Brandul Romania, o iluzie comica

Majoritatea discursurilor sunt o serie de lamentatii comice: De ce Romania nu are un brand de tara, adica o identitate care s-o diferentieze de alte tari? De ce nu suntem in stare sa construim patriei noastre o astfel de carte de vizita asa incat niciodata vreun ametit de solist strain sa nu mai strige in concertele de la Bucuresti: “Hello, Budapest!” Corul lamentatiilor a fost

intrerupt la inceputul anului 2005, cand s-a constituit un comitet de lucru ce avea drept obiectiv pregatirea lansarii proiectului “Branding Romania”. Grupul urma sa lucreze “pro bono” cu Agentia pentru Strategii Guvernamentale (ASG), titularul si finantatorul proiectului.

Din acel grup au facut parte cateva “branduri in viata”, Horia-Roman Patapievici, Theodor Stolojan, Mihai Ghyka (pe atunci director de marketing la Interbrew), dar si ziaristi si specialisti in comunicare. Grupul s-a reunit de vreo trei ori, dar niciodata in formula completa.

Dupa demisia lui Valeriu Turcan, presedintele de atunci al ASG, “grupul de branduri” s-a dizolvat, si proiectul parea abandonat. Noua conducere a agentiei a resuscitat ideea in aceasta vara.

Comica a fost situatia in care functionarii ASG au constatat ca, la cererea de oferte pe care au lansat-o pe piata publicitatii pentru a alege un consultant care sa-i ajute sa faca “Brandul Romania”, nu s-a prezentat nicio firma. Probabil ca agentiile specializate de branding sau de publicitate erau in vacanta.

Ciudat este ca ASG nu a dat publicitatii lista firmelor pe care le-a invitat si nici bugetul pe care-l are la dispozitie. Oamenii de publicitate care au vazut cele trei pagini ale “cererii de oferte” si-au pus mainile in cap: “Niste p’afaristi!”

Esecul initiativei ASG are cateva explicatii. In primul rand, in lumea oamenilor de comunicare s-a “impamantenit” neincrederea in capacitatea functionarilor de stat de a conduce un asemenea proiect. Oamenii de la stat si cei de la privat au vorbit intotdeauna limbi diferite cand a fost vorba de proiecte de comunicare finantate din bani publici.

Primii s-au grabit sa bifeze o activitate, ceilalti au urmarit sa ciupeasca niste bani. Toate campaniile de promovare a imaginii Romaniei in strainatate de pana acum au fost niste esecuri. In al doilea rand, un asemenea proiect, din experienta altor tari, dureaza vreo cinci-sase ani.

Cine garanteaza agentiilor care ar castiga dreptul sa construiasca brandul Romaniei ca guvernul rezultat in urma alegerilor din 2008 (ca sa nu mai luam in calcul si anticipatele) nu va avea alta viziune despre “Branding Romania” sau nu va renunta la proiect? Pana una alta, romanii traiesc (bine?) si fara brandul de tara, si corul lamentatiilor continua.

“Toate campaniile de promovare a imaginii Romaniei in strainatate au fost niste esecuri.”

Capital, Petre Barbu, 31 aug 2006