Am colaborat si colaborez cu fosta Securitate

Inalt Prea Sfintiile Voastre, preoti sau politicieni (uneori si una, si alta), sint unul dintre cei aproximativ 22 de milioane de „stupid people” care au colaborat si colaboreaza cu fosta Securitate.

Vad ca unele din inaltele Dumneavoastra fete bisericesti nu sint foarte convinse de necesitatea unei spovedanii in aceasta privinta decit la modul general si sumar, nu individual si in extenso, si, desi unii dintre Dumneavoastra ati semnat chiar pactul cu Raul - mutilator de vieti si constiinte, nu ati colaborat in vreun fel cu el.

Sinteti ferm convinsi ca ceea ce ati facut a fost bine, suficienta si absenta oricarei urme de cainta din partea Dumneavoastra sint marturie vie a binelui pe care l-ati facut.

Nu ma mai mira astfel ca, asemeni Dumneavoastra, inaltele fete care formeaza „crema“ clasei politice romanesti neaga cu tarie orice colaborare cu fosta Securitate, de care, in ciuda unor angajamente scrise (desigur, tot „juraminte de credinta fata de tara“) si note informative, s-au ferit ca dracul de tamiie.

Nimeni din cei constrinsi la marturisire nu pare sa-si aduca prea bine aminte continutul acelor note ori angajamente, ci doar ca erau in „interes national“ si „total inofensive“. In schimb, stiu exact prin cite tracasari din partea fostei Securitati au trecut si - vai! - trec si astazi.

De intelectuali nu mai vorbesc: ca sint cu constiinta imaculata - impacata o dovedesc rarissimele lor confesiuni in acest sens.

Va rog sa primiti aceasta marturisire de pacat care ma apasa: nu am semnat un angajament cu fosta Securitate, dar stiu sigur ca am colaborat si colaborez cu ea. Prin simplul fapt ca m-am nascut in comunismul romanesc, in 1975, am devenit colaborator al fostei Securitati.

Am colaborat cu aceasta din frageda copilarie, cind iscam probleme acasa „scapind“ afara din ceea ce se discuta in casa: sint convins, ca si Dumneavoastra, ca a fost ceva complet inofensiv; de altfel, n-am cunostinta ca parintii mei sau altcineva sa fi suferit de pe urma acestor „scapari“.

Am mai colaborat cu aceasta indurind foamea si frigul in rate pe perioada nedeterminata, la cozi infernale, total inconstient de ceea ce se intimpla in beciurile Militiilor din Romania.

Am colaborat prin tacere si indiferenta, singura mea preocupare fiind aceea de a reusi sa iau niste oua si „adidasi“ si de a invata pe de rost ca un bun pionier tezele Tovarasului nostru mult iubit (din pacate, de prea multa lume si astazi).

In acest fel, am asigurat fosta Securitate de intregul meu sprijin, conditionat doar de succesul la cozi si de intreruperea curentului electric seara pentru a ma juca baba-oarba prin casa.

Am continuat colaborarea mea cu fosta Securitate in 15-17 decembrie 1989, cind, la fel de inconstient de crimele pe care aceasta le savirsea la Timisoara, am preferat sa particip la revolta stind la interminabilele cozi la portocale si butelii din orasul meu si, bucuros de acestea, m-am multumit sa pastrez frica si ura in mine, lasind Securitatea sa-si faca datoria fata de tara.

Am continuat aceeasi colaborare cu fosta Securitate, „participind“ la evenimentele din 20-25 decembrie, stind in fata televizorului si asteptind sa se produca de la sine minunea.

Dupa 1989, am colaborat cu fosta Securitate prin aceeasi nepasare fata de evenimentele de la revolutie si din comunism, materializata in dezinteres cras fata de istoria recenta a propriei tari si fata de demascarea si inlaturarea celor care au ocupat functii importante in comunism, unii cu propaganda, altii cu „cadrele“, altii cu militia, fiecare pe unde a putut.

Nu va ascund ca am colaborat inclusiv prin hulirea „golanilor“ care se opuneau atunci lui Iliescu&Co. Pe scurt, am colaborat cu fosta Securitate prin prostie si ignoranta.

Astazi, cind marturisesc acest mare pacat Inalt Prea Sfintiilor Voastre, va rog sa ma ajutati sa ma lepad de el! Caci continuu sa colaborez cu fosta Securitate prin acceptarea tacita a tergiversarii deconspirarii tuturor celor care au semnat pactul cu Diavolul comunist.

Si ca sa va convingeti ca este precum spun: asemeni celorlalte 22 de milioane de „stupid people“ (Silviu Brucan stia foarte bine ce spunea, era doar unul dintre cei care au contribuit la „reeducarea“ noastra, dar asta aveam sa o aflu foarte tirziu), nu doresc aceasta curatire a scenei publice de microbul securisto-comunist, nu simt nevoia unei deconspirari TOTALE si

IMEDIATE a celor care au cedat cu mai mult sau mai putin sirg presiunilor fostei Securitati. Daca as dori, daca as simti nevoia, daca m-ar durea, as intra in greva foamei pina cind ultimul dosar si ultima nota informativa ar fi facute publice (fie si numai pe Internet). In schimb, simt nevoia sa evadez.

Eventual, sa curat WC-uri in Occident: sint infinit respirabile comparativ cu arena noastra publica.

Cotidianul, 02 sep 2006