Oamenii-cheie din economie sint altii fata de acum 10 ani. Toti lucreaza in mediul privat, unii sint straini si nu au notorietate foarte mare. Schimbarile economice din Romania le-au dat puterea pe mina.
Acum zece ani, puterea economica a Romaniei era concentrata in miinile membrilor Guvernului si ale conducatorilor societatilor de stat. In mediul privat dominau “investitorii” care aveau legaturi puternice cu oamenii politici, reusita in afaceri fiind de multe ori o chestiune de influenta si de relatii mai mult decit de pricepere. Citeva evenimente importante au schimbat insa balanta puterii.
Aceleasi fotolii, alti oameni
Unul dintre ele a fost privatizarea in masa. Chiar daca unele transferuri de proprietate au fost dubioase, faptul ca marea parte a economiei a trecut in mina unor companii occidentale a facut ca fotoliile care iradiau putere si inainte sa fie ocupate de straini. Este cazul companiilor Petrom si Dacia.
Prima controleaza combustibilul inflatiei, adica orice modificare a tarifelor ne afecteaza pe toti pentru ca se regaseste corespunzator in scumpirea produselor de baza. A doua este principalul motor al exporturilor romanesti si hraneste sute de mii de oameni din industrie, furnizori, angajati si dealeri.
Stapinii banilor
“Normalizarea” economiei a facut ca investitiile straine sa creasca, bancile si bursa sa devina instrumente “corecte” de finantare sau economisire, ceea ce a condus la cresterea rolului decidentilor din acest domeniu.
Aici vorbim despre seful celei mai mari banci din Romania, despre cei care pot da peste cap bursa, despre reprezentantii fondurilor de investitii sau cu capital de risc. Acestia sint oameni care influenteaza viata cetatenilor in toate statele occidentale, pentru ca prin deciziile lor au o influenta mare asupra inflatiei, a cursului de schimb, a cotatiilor bursiere sau a dobinzii. Iti umbla direct la portofel, te pot saraci sau imbogati.
Constructii si capsunari
A treia categorie de oameni-cheie este rezultatul unei tari care se apropie de UE si in care economia incepe sa se miste cum trebuie. Avem capsunari, insa avem si cel mai important transportator al acestora si al sacoselor lor cu bani. Fara el, mii de familii, bugetul acestora, si chiar deficitul contului curent al Romaniei ar avea de suferit.
Avem o crestere fara precedent a pietei constructiilor, avem si producatorii de ciment, suspectati de Consiliul Concurentei ca s-ar fi inteles asupra pretului. Orice variatie de pret inseamna case si birouri mai scumpe.
Decizii cu efect puternic
Putem spune ca, daca intr-o zi toti acestia o iau razna dintr-un motiv sau altul, Romania risca sa se blocheze. Pentru ca ei controleaza preturile la unele produse de baza, dau tonul la dobinzi si la evolutia bursei sau sint “supapa” pentru cei care lucreaza in strainatate. Si, mai mult decit atit, pot dicta miscarile concurentei.
Totul poate deveni un mare bulgare de decizii care se rostogoleste pina in casa fiecarui roman, afectindu-l in bine sau in rau. Putina lume ii cunoaste, desi atit de multa lume depinde de ei. Ei sint puternicii discreti ai Romaniei. (Alina Stanciu)
Benzina, bursa, dobinzi, bani cu sacosa, ciment
Wolfgang de la OMV, stapin peste preturi
Wolfgang Ruttenstorfer este presedintele consiliului de administratie al OMV, compania care detine pachetul majoritar al celei mai importante societati petroliere din Romania, Petrom, care este, totodata, si cea mai mare firma romaneasca. Dupa achizitia Petrom, in 2004, austriacul de 56 de ani este cea mai importanta figura din cea mai mare companie petroliera din Europa Centrala si de Est.
Ruttenstorfer munceste din anul 1976 la OMV, iar activitatea sa aici a fost intrerupta doar in perioada 1997-2000, cind a fost adjunct al ministrului austriac de Finante.
Petrom domina o piata concurentiala doar in aparenta, din moment ce, atunci cind compania detinuta de OMV “umbla" la preturile carburantilor, principalii concurenti se grabesc sa o imite. Extrapolind, Ruttenstorfer este persoana care poate decide pretul la pompele tuturor benzinariilor din Romania.
Daca miine dimineata austriacul decide, de capul lui, o scumpire cu 1.000 de lei vechi a litrului de benzina si de motorina doar din dorinta unei cresteri a profitului, Petrom va cistiga, doar intr-o zi, 3,2 miliarde de lei vechi in plus. Iar intr-o luna statiile Petrom ar scoate din buzunarele romanilor, in plus, 96 de miliarde de lei vechi.
Cum in Romania sint inregistrate 3,5 milioane de autovehicule, putem spune, in mare, ca un posesor de autoturism ar plati, in plus, intr-o luna, 106.000 de lei vechi.
Ruttenstorfer poate face asta fara sa aiba nevoie de avizul vreunei entitati din Romania (OMV doar informeaza Guvernul inainte de scumpiri). Iar o astfel de scumpire se va resimti in pretul tuturor marfurilor vindute in Romania.
El spune ca nu are insa in cap asa ceva. “In Romania aveti preturi la carburanti ceva mai mici decit in Europa. Am dus si vom duce o politica prudenta", spune, abil, seful OMV, cunoscut pentru capacitatea sa de a evita orice raspunsuri clare: “Nu exista intrebari grele, exista raspunsuri diplomatice".
Nicolae Danila: 9 miliarde de euro si 5 milioane de clienti
Presedintele executiv al Bancii Comerciale Romane este omul care are pe mina mai mult decit simbolic un sfert din totalul activelor bancare din Romania, circa 39 de miliarde de lei noi sau peste 9 miliarde de euro.
BCR este, in continuare, principalul jucator pe piata bancara, cotele de piata - 25,4% la active, 26,4% la creditele neguvernamentale si 28,6% la depozite clienti - confirmind consolidarea pozitiei sale de lider si formator de piata. Nu doar banii a peste 5 milioane de clienti depind de seful de la BCR.
Aceasta pozitie ii asigura presedintelui BCR un loc garantat in topul celor ale caror decizii pot misca piete. Sef al BCR si inainte de privatizarea bancii, Nicolae Danila (foto) este practic si persoana prin intermediul careia Banca Nationala a Romaniei a transmis efectiv pietei bancare efecte ale deciziilor sale de politica monetara.
In calitatea sa de decident in politica bancii, acesta poate influenta semnificativ mersul dobinzilor pe piata bancara din Romania, bancile concurente pindind orice miscare a liderului. Practic, orice decizie ar valida, in domeniul cresterii dobinzilor la depozite sau al lansarii pe piata de noi produse, de exemplu, efectul in rindul competitorilor este garantat.
Questiaux da tonul in constructii
Phillippe Questiaux (foto) este de patru ani presedinte director general al Lafarge Ciment, cel mai mare producator de ciment si lider pe piata autohtona, cu o cota de piata estimata de companie la 32,5-33%. Desi vorbeste numai in franceza sau in spaniola, toata piata romaneasca il intelege.
Si asta pentru ca deciziile lui il poate face pe investitorul in imobiliare sa piarda bani, iar pe cumparator sa-si revizuiasca bugetul, desi, conform estimarilor constructorilor, cimentul reprezinta numai in jur de 10% din costul total al unei cladiri.
De obicei, efectele se vad imediat si in masurile concurentei, fapt suspectat si de Consiliul Concurentei, care a pus problema existentei unui cartel in aceasta industrie.
Mai concret, daca Questiaux decide sa scumpeasca miine cimentul cu 10%, atunci pretul unei case de marime medie, construita pe cont propriu, poate creste cu aproximativ 550 de euro.
Omul cu actiunile
Petre Pavel Szel (foto), 61 de ani, este presedinte-director general la SAI Muntenia Invest, societate care administreaza activele societatii SIF Muntenia. Orice vorba a sa este intoarsa pe toate fetele de catre brokeri si investitorii de pe bursa. De regula, deciziile pe care le ia influenteaza actiunile unei companii listate la BVB.
“Avem opt milioane de actionari mici, inca 200 de mii care detin cite 1.000 de actiuni si 100-200 de actionari mari", spune Petre Pavel Szel. Poate intr-o zi cind ati vindut cuponul primit in timpul guvernului Vacaroiu, pretul actiunilor a scazut cu citiva lei sau a crescut tocmai datorita unei decizii luate de o societate de investitii financiare.
Otelul lui Hans Ludwig Rosenstock
In lipsa unui director general al Mittal Steel Galati (precedentul a fost pensionat), neamtul de 45 de ani este cel care raspunde de activitatea celui mai mare producator de otel din Romania, din functia de director de operatiuni.
De ce este puternic Rosenstock (foto): pentru ca are de platit salariile a 14.000 de oameni care traiesc intr-o zona ce depinde aproape exclusiv de combinatul siderurgic si, mai ales, pentru ca furnalele de la Galati asigura 70% din necesarul de otel al Romaniei.
Cei de la Mittal Steel nu spun care sint clientii lor in Romania, dar este clar ca, pentru anumite industrii, otelul este indispensabil cum este pentru noi curentul electric.
Ce s-ar intimpla daca, spre exemplu, din varii motive, combinatul de la Galati ar sista livrarile de tabla pentru o saptamina catre Dacia Pitesti, care produce cel putin 800 de masini pe zi? Intirzieri, clienti nemultumiti, plati de daune plus cheltuieli suplimentare pentru ca uzina de la Pitesti sa-si gaseasca alt furnizor.
Rosenstock trebuie sa aiba grija ca asta sa nu se intimple. “Trebuie sa transform aceasta organizatie intr-una orientata catre consumator si sa fac bani. Clientii sint singurii care iti dau bani", spunea, in primavara, Rosenstock.
Integral in Cotidianul
Cotidianul, Alina Stanciu, 16 oct 2006
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu