Astfel, acesta ar urma sa creasca de la 600 de lei in prezent la 1100 de lei in 2015, si cum salariile viitoare ale bugetarilor sunt legate de salariul minim, acesta devine extrem de important in discutiile dintre guvern-sindicate-patronate.
Cu putin timp in urma, mi-am exprimat opinia ca salariul minim nu reprezinta altceva decat o interventie a guvernului in economie, nivelul acestuia fiind determinat nu de piata libera, ci de interesele de moment ale politicienilor.
Raman la aceeasi parere, insa de data aceasta, am sa incerc sa demonstrez ca autoritatile de la Bucuresti gresesc grav cand leaga salariile bugetarilor de salariul minim, care la randul sau este stabilit in mod artificial.
Atunci cand realizeaza orice proiectie economica, Guvernul se bazeaza pe datele Comisiei Nationale de Prognoza, organism cunoscut pentru „acuratetea” prognozelor pe care le ofera.
In acest an, salariul minim brut este de 600 de lei iar cel mediu va fi de 1693 (conform CNP), ceea ce inseamna ca salariul minim va reprezenta 35.4% din cel mediu.
Conform guvernului, pana in 2015, salariul minim va creste la 1100 de lei, in timp ce CNP prognozeaza un salariu mediu de 2358, ceea ce duce raportul dintre salarii la 46.6%. Si care este problema, se vor intreba unii?
Problema este ca guvernul va stabili printr-o lege evolutia salariului minim, insa nu poate stabili prin lege evolutia salariului mediu, care depinde de evolutia economiei. Cu alte cuvinte, se obliga sa faca anumite cheltuieli pe baza unor venituri incerte.
Ce se va intampla daca economia va merge mai prost decat a prognozat CNP? Sindicatele vor cere respectarea legii, adica majorarea salariului asa cum a fost convenita initial, cu toate consecintele ce decurg de aici.
Ce se va intampla daca economia va merge mai bine decat a prognozat CNP? Din moment ce „sunt bani”, la presiunea sindicatelor, politicienii vor creste salariul minim mai repede decat este stipulat in lege, la fel cum s-a intamplat anul trecut cu majorarea pensiilor spre exemplu. Consecintele unei astfel de miscari le vom suporta cu totii.
Care ar fi cea mai buna solutie? Daca tot nu putem renunta la salariul mimim, macar sa il legam de salariul mediu existent in economia privata (fara sectorul bugetar), respectiv de un indicator pe care guvernul nu il controleaza in mod direct.
Astfel, in loc sa isi stabileasca drept tinta un salariu minim de 705 lei pentru anul viitor, guvernul ar trebui sa mentioneze doar ca in 2010, salariul minim pe economie va reprezenta un anumit procent din salariul mediu existent in privat, procent care ar trebui sa creasca la (sa zicem) 45% pana in 2015.
Desi din punct de vedere economic aceasta solutie ar fi mult mai buna decat cea aleasa de autoritati, nu va fi niciodata implementata pentru ca procedand astfel, Guvernul nu va mai controla nivelul salariului minim si astfel, pierde un atu important in jocurile politicianiste dintre autoritati si masa sindicala.
Guvernul habar nu are cum vor evolua PIB-ul si incasarile la buget pana in 2015, insa stabileste printr-o lege cum va evolua salariul minim. In aceste conditii, pentru a inlatura incertitudinea si a nu avea probleme cu executia bugetara, ii propun domnului Pogea sa conceapa o lege prin care sa stabileasca clar si fara echivoc, care va fi evolutia PIB si a incasarilor la buget in urmatorii ani.
Spre exemplu, daca vom avea o astfel de lege, vom sti sigur ca anul viitor PIB-ul va avea o valoare minima de 530 de miliarde lei, din moment ce, conform legii, valoarea nu poate fi mai mica de atat. In plus, tot conform legii, incasarile la buget vor fi de 32% din PIB, sau 169.6 miliarde.
Daca putem stabili prin lege evolutia salariului minim pentru urmatorii 5-6 ani, de ce nu putem stabili tot prin lege si evolutia principalilor indicatori macroeconomici?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu