Cu totii auzim si suntem impresionati de sunetul puternic al unui motor salbatic, ne intoarcem privirea si realizam ca tocmai a trecut ceea ce se numeste motorul de viteza sau motocicleta de viteza insa nimic foarte neobisnuit pana aici, dar ce se petrece acolo? … ei, aici vroiam sa ajung, eu pot sa-l numesc acum zborul pe pamant.
Intr-o amiaza friguroasa de toamna ma odihneam dupa o zi de lucru uitandu-ma la un documentar despre avioane, eram destul de uimit de formele ciudate pe care le aveau si de creativitatea celor care le-au proiectat, dar nicidecum nu ma gandeam la viteza cu care acestea se strecurau prin aer.
Imi suna telefonul, prietenul meu Dan ma cheama la o plimbare cu motocicleta, accept pentru ca era grabit si eram foarte curios cum e pe un motor de viteza, si chiar imi prindea bine asa ceva dupa plictiseala de acasa.
Ne intalnim afara, imprumutam de la un prieten o casca pentru motor si dupa o scurta instruire … brmm, brrrm … Poate ca ar trebui sa ma opresc aici, dar nu ma pot abtine sa nu descriu mica noastra calatorie. La un moment dat eram pierdut, nici nu mai realizam ce fac, era o frica in mine, simteam aerul puternic cum ma izbeste si imi suiera in cap si pamantul parca fugea de sub mine, niciodata nu credeam ca poate exista asa ceva, a fost prima mea intalnire cu viteza. Sincer nu cred ca m-am simtit vreodata asa aproape de moarte, nu vreau sa-mi imaginez ce e in iad si sper sa nu am vreodata cunostiinta de asa ceva, ar fi groaznic.
Am trecut prin cateva localitati dupa care ne-am oprit, asa fericit am fost cand am simtit pamantul sub picioare, tremuram tot (nu de fericire ci de frica). Am incercat sa-l atentionez pe prietenul meu sa mearga mai incet, dar la intoarcere mai multa viteza…
Cea mai lunga depasire a fost de 3-4 masini, dar parca stateau pe loc. Cand am atins din nou pamantul m-am simtit victorios, cred ca a fost o cutie din care am iesit, cutia vitezei…
As mai avea multe de spus, dar nu se compara cu ceea ce am trait, un lucru e foarte clar, aceasta a fost prima si ultima mea plimbare cu motorul si ma simt norocos ca sunt teafar dupa o astfel de cursa. Sper ca nu v-am plictisit, dar e prea mare entuziasmul din mine incat sa nu impartasesc si celorlalti faptul ca am zburat pe pamant…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu