Un sfert de miliard de lei vechi costa lunar numai copierea pe CD (!!!) a imaginilor marcilor postale.
"O lume intr-un timbru", asa cum suna logo-ul sau, SC Romfilatelia SA a fost infiintata in 2004 prin Hotararea de Guvern nr. 42/2004, avand ca obiect de activitate emiterea, punerea si retragerea din circulatie a timbrelor si a efectelor postale. Aparitia agentului economic SC Romfilatelia SA a avut la baza principiul externalizarii serviciilor conexe ale companiilor de stat.
In practica "manevra" s-a dovedit o operatiune de capusare a unei societati de importanta strategica.
Reteta a fost si este simpla. Societatea nou- infiintata primeste de la CN Posta Romana SA (CNPR) dreptul exclusiv de a tipari si vinde catre Posta instrumentele de plata pentru contravaloarea serviciilor postale. Acoperirea legala a activitatii economice a nou-infiintatei societati s-a facut prin semnarea contractului de cesiune nr. 101/1628 din 19.04.2004, incheiat intre CNPR si Romfilatelia.
Prin acest act, ultima capata dreptul exclusiv de distributie si comercializare a timbrelor si efectelor postale destinate platii contravalorii serviciului postal (facsimil 1, pagina3).
Ulterior, in relatia comerciala a celor doua entitati a mai intervenit si un contract cadru de vanzare-cumparare a timbrelor si efectelor postale destinate platii contravalorii serviciilor postale (101/1629 din 19.04.2004), precum si un contract cadru de tiparire a timbrelor si efectelor postale la tipografia "Fabrica de Timbre", care nu este altceva decat o sucursala a CNPR.
Astfel, ca si circuit economic, lucrurile stau in felul urmator: CNPR comanda la Romfilatelia efectele necesare, iar Romfilatelia comanda tiparirea lor la sucursala CNPR, dupa care le revinde la preturi mult mai mari decat cele platite pentru productie... tot la CNPR.
Aceasta manevra, care practic rezuma activitatea Romfilatelia la plimbatul hartiilor, costa Posta, lunar, intre trei si patru miliarde de lei vechi. Pierderea consistenta se produce la fiecare comanda, desi marcile necesare la ghisee sunt realizate in propria ograda a Postei.
Iata, in mare, reteta "de succes" pentru un prestator. Pentru Romfilatelia, afacerea este supercomoda, avand un singur client si fiind singurul furnizor pentru un singur tip de marfa.
De mai bine de doi ani, aceasta situatie continua fara ca acest lucru sa deranjeze cumva conducerea Postei, Ministerul Comunicatiilor sau responsabilii guvernamentali.
Conform presedintelui Federatiei Filatelice Romane, Leonard Pascanu, in cercurile "cunoscatorilor" circula ideea ca "protectia capusei vine de la Palatul Victoria", aceasta scuza fiind si cheia tacerii ministrului comunicatiilor.
"Negocierea pretului" - o pseudotocmeala
Avand in vedere ca asa cum s-a inchegat relatia economica prestator-client (un singur furnizor Romfilatelia si un singur beneficiar CNRP), negocierea sumelor ce trebuiau platite pentru pseudoactivitatea furnizorului a fost practic o formalitate.
In acest sens, a fost intocmita o "calculatie cheltuieli privind activitatea de editare-machetare-tiparire-distribuire timbre si efecte postale"(facsimil 2). Cheltuielile calculate cu editarea marcilor postale necesare francarii trimiterilor postale sunt cel putin nerealiste.
Documentul prevede emiterea a 120 de marci postale diferite pe parcursul unui an, iar pentru obtinerea de "diferite materiale documentare si imagini" erau alocate nu mai putin de 1,2 miliarde de lei vechi anual.
Transpunerea imaginilor pe cd-uri si imprimarea lor pentru a fi transmise machetatorilor costa aproape un sfert de miliard lei vechi!!! Lista cheltuielilor supraapreciate continua cu: analiza machetelor in urma unui concurs, operatiune acceptata de conducerea Postei la 18.000 de euro anual.
Adica, daca tinem cont ca sunt 15 membri in Comisia Filatelica, fiecare primeste 100 de euro lunar numai pentru analiza machetei viitorului timbru. Machetatorii sunt de asemenea bine platiti, generos, primind nu mai putin de 60.000 de euro anual (pentru realizarea celor 120 de marci postale) in cadrul colaborarii cu CNPR, via Romfilatelia.
Lista este ingrosata si de alte activitati, precum urmarirea modului de tiparire, acordarea "bunului de tipar" de catre serviciul CTC, care mai usureaza bugetul Postei cu 1,3 miliarde de lei vechi, in conditiile in care lucratorii responsabili cu aceste operatiuni sunt chiar angajatii Postei (salariati ai Fabricii de Timbre).
La capitolul promovare a produselor mai sunt inghititi 350 milioane de lei vechi. Sunt doar cateva dintre cele mai edificatoare capitole ale documentului.
"Ancheta ministeriala", pierduta prin sertare
La finele anului 2004, ministrul comunicatiilor si tehnologiei informatiilor, Dan Nica, a ordonat Corpului de Control al ministerului o ancheta. Concluziile controlului s-au materializat in actul de constatare nr.
180/22.12.2004, care, desi scoate la iveala o serie de nereguli si cere expres directorului general, Cristina Popescu, si directorului economic remedierea disfunctiunilor sesizate, ramane fara ecou penal (facsimil 3).
Cea mai grava "deficienta" sesizata de Corpul de Control figureaza la punctul unu al raportului si imputa conducerii Romfilatelia divizarea ilegala a executarii de lucrari si prestari servicii care aveau ca scop modernizarea sediului Romfilatelia.
Scopul manevrei a fost acela de a evita atribuirea contractului cu o valoare estimata de 20 miliarde de lei vechi prin licitatie, asa cum cereau prevederile legale (OUG 60/2001 art. 15). Obiectivul de investitie a fost divizat in sapte contracte, desi, conform aceleiasi legi (OUG 60/2001 art. 15), conducerea "Romfilatelia" nu avea dreptul.
"Prin divizarea investitiei in locul organizarii licitatiei, au fost organizate selectii de oferta. La fiecare dintre cele sapte selectii de oferte au participat aceleasi trei firme, iar castigatoare a fost declarata aceeasi firma pentru toate cele sapte selectii de oferta" .
Integral in Curentul
Curentul, 22 nov 2006
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu