Joi seara, la emisiunea moderata de Adrian Ursu, “Discutii despre adevar”, difuzata pe postul national de televiziune, scriitorul Paul Goma a avut o interventie telefonica in direct. A fost un prilej pentru scriitorul aflat de 30 ani la Paris sa isi transeze problemele si sa incerce sa “marcheze” in meciurile pe care le are cu cativa dintre scriitorii romani.
Lista incepe cu Mircea Dinescu si continua cu Nicolae Manolescu, Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu, Gabriela Adamesteanu. Furia lui Goma s-a transformat in-tr-o adevarata ploaie de invective, injurii, vulgaritati adresate tuturor “prietenilor” sai, morti sau vii.
Brucan e un “dobitoc” pe care pamantul nu ar trebui sa-l rabde, Dinescu e un magar, Liiceanu si Plesu alcatuiesc “drojdia elitei”, Gabriela Adamesteanu si-a dat concursul pentru distrugerea cartilor sale. Despre Tismaneanu a spus ca se pricepe la maruntisuri.
Acesta e blamat de scriitorul din exil cum ca dupa ce l-a invitat la comisia de studiere a comunismului, l-a exclus pentru a-i baga pe altii in locul lui.
In acelasi timp, Goma e foarte suparat ca Manolescu l-a acuzat ca e antisemit. Desi recunoaste ca a criticat Israelul spunand ca “e un stat rasist si terorist”, Goma sustine ca asta nu inseamna sa fii antisemit. “Acestea nu sunt acuze. Doar constatari”. Practic, Paul Goma nu a adus argumente in sustinerea acuzatiilor pe care le-a adus.
Marturiile sale par a fi mai degraba niste scenarii in care apar personaje cunoscute noua. Poate ca o samanta de adevar o exista insa... ramane de vazut care e adevarul de fapt si de drept.
Dintre scriitorii nominalizati de Paul Goma, doar Gabriela Adamesteanu a comentat spusele scriitorului Paul Goma. Redam mai jos transcrierea interventiei telefonice a lui Paul Goma din emisiunea sus-amintita.
Paul Goma: Cine a vorbit inaintea mea?
Adrian Ursu: Un securist era mai devreme care a fost trimis sa va ucida.. domnul Haiducu se cheama dumnealui. Nu stim daca asta e numele real. Stiti ca securistii aveau nume de astea patriotice
Paul Goma: Asa. Deci, incep. Va rog sa nu ma intrerupeti. Eu sunt unul dintre cei care si-au vazut dosarele in timpul arestarii - dosarele de ancheta - si care a suprevietuit anchetei si dupa ce a ajuns in Occident, a scris o carte de marturii.
Dosarul meu, partial memorizat, a trecut in cartea Le tremblemment des hommes, a aparut mai intai in frantuzeste, iar dupa foarte multi ani a fost publicata de Liiceanu in romaneste. Si imediat a fost retrasa din librarii si trimisa la topit. Asta este documentul care la noi se numeste “Culoarea curcubeului”. Asta-i una. A doua.
Din dosarul de securitate al meu - pe care m-a ajutat Stejarel Olaru, imputernici-tul sa-l am, o parte din el, si sa-l public in anexa Barbosul - lipsesc o suma de documente esentiale. Eu vedeam atunci, in 1977, ca securistii scoteau documente, le rupeau... Din dosarele care erau sigilate, bineinteles. Le bagau in buzunar, le aruncau la cos, introduceau altele si asa mai departe.
De atunci nu am incredere in dosare. Pe atunci inca nu cunosteam ca exista unul Pelin care senilizeaza dosarele de securitate. In dosarul meu, Stejarel Olaru m-a anuntat ca nu exista nici mandatul de arestare din 1977, nu exista nici documentul care probeaza ca Consiliul Uniuinii Scriitorilor m-a exclus in jurul datei de 16 aprilie 1977.
Nu stiu ce a gasit Manolescu prin arhiva pe care a administrat-o... Dinescu e acolo pe platou?
Adrian Ursu: Nu e. Am incercat sa-l aducem dar calatoreste mult.
Paul Goma: Saracul de el. Pun eu mana si pe ala, pe magarul ala de Dinescu. Deci, nu exista document. Eu sunt omul fara documente. Dar mie nu-mi pasa.
Cronica Romana, Gabriela Simon, 28 oct 2006
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu