De la 1 ianuarie vom intra in Uniunea Europeana. Vestea proasta este ca primul domeniu in care ii vom ajunge din urma pe viitorii nostri colegi va fi cel al cheltuielilor guvernamentale.
In timp ce, alaturi de Banca Nationala, Executivul se plange de apetitul de consumatori al cetatenilor, la Palatul Victoria se planifica un shopping centralizat: cheltuielile guvernamentale vor sari de la aproximativ 32% din PIB in 2004 la 40% in 2010.
Cum isi motiveaza Guvernul propunerea de majorare a cheltuielilor bugetare? Simplu - invocand noul fetis national - integrarea in UE: „Anul 2007 marcheaza trecerea Romaniei intr-o faza superioara, care necesita continuarea alinierii acesteia la tendintele de evolutie a societatilor occidentale“.
Cu alte cuvinte, acelasi limbaj de lemn, bine stiut de unii dintre noi: „Anul 2007 marcheaza trecerea Romaniei intr-o faza superioara a comunismului, care necesita continuarea alinierii acesteia la tendintele de evolutie a societatii socialiste multilateral dezvoltate“.
Vechii bolsevici, unii inca activi in viata politica, sunt, probabil, satisfacuti de ironia cu care ne trateaza istoria. De fapt, nu istoria, ci guvernantii.
Redistribuire sa fie, dar de la saraci la bogati
„Majoritatea votantilor nu realizeaza ca muncesc 40% din timp pentru stat. Insa realizeaza ca oricare ar fi cantitatea de ore pe care o presteaza pentru acesta, nu primesc inapoi indeajuns, astfel incat sacrificiul sa fie justificat“, observa economistul american Gary S. Becker, laureat al premiului Nobel.
In Romania, observatia este cu atat mai adevarata: pensiile bunicilor nostri sunt extrem de mici, autostrazile sunt perfecte pe hartie, dar lipsesc in realitate, invatamantul este rigid si lipsit de calitate, inca mai cade curentul si uneori n-avem apa calda. In schimb, ne batem cu rusii si ucrainenii in topul miliardarilor pe cap de locuitor.
Falimentul monopolului de stat este evident. Dar care e problema, unde se duc banii? „Problema e ca miile de grupuri de interese, care se afla in competitie pentru comenzi guvernamentale, nu au niciun interes sa ia in calcul costurile, fiindca povara apasa pe umerii altora (simplilor contribuabili).
Drept rezultat, beneficiul social al cheltuielilor guvernamentale este mai mic decat costul social reprezentat de taxele si reglementarile necesare finantarii lor“, explica Becker. La presiunile marilor grupuri de interese se adauga sindicatele, care vor majorarea salariului minim, dar si angajatii statului, care urasc reforma pentru ca risca sa ramana fara loc de munca.
Investim in consum
De altfel, caracterul consumerist al actualului Executiv era usor de anticipat, el majorand deficitul din acest an de la 0,5 la 2,5% din PIB.
Majorarea „a fost justificata de necesitatea demararii unor proiecte pentru infrastructura in domeniile prioritare, transporturi si mediu, a unor proiecte de investitii in domeniul invatamantului si sanatatii“, se precizeaza in Raportul privind situatia macroeconomica pentru anul 2007, elaborat de Ministerul Finantelor Publice.
Cu alte cuvinte, sustine Guvernul, banii nu s-au dus pe consum si salarii, ci pe investitii.
Paradoxal, dupa ce impresioneaza prin caracterul declarativ investitional al cheltuielilor guvernamentale, Ministerul Finantelor tine sa ne precizeze ca, „desi la nivelul anului 2006 cheltuielile de capital erau prognozate la 3,9% din produsul intern brut, totusi, dupa primele opt luni derulate din anul 2006, se situeaza la acelasi nivel ca pondere in produsul intern brut ca si in perioada similara din anul precedent, respectiv 1,2%“.
Lucru normal, din moment ce pe aceeasi perioada de timp este raportat un excedent bugetar de 1,6% din PIB.
Cu alte cuvinte, pentru a ajunge la deficitul de 2,5%, Guvernul trebuie sa mai cheltuiasca suplimentar fata de ritmul in care a cheltuit pana acum aproximativ 1% din PIB lunar. Iar vremea licitatiilor a trecut, asa ca pune mana pe bani cine este mai aproape de tron.
„Investitii“ de 6,7% din PIB
Multumit, probabil, de ritmul in care decurg investitiile statului, dar si presat de firmele cliente, Executivul a decis suplimentarea cheltuielilor de capital, de la 3,9% din PIB anul acesta la 6,7% din PIB in 2007.
In domeniul investitiilor publice, un accent deosebit se va pune pe „dezvoltarea si modernizarea infrastructurii de transport, pe programele de construire, reabilitari si consolidari de scoli si spitale, programele de dezvoltare in infrastructura locala, programele multianuale prioritare de mediu si gospodarire a apelor“, toate cu un efect inflationist evident mai ales in domeniul constructiilor.
Dublarea cererii private, si asa destul de mare, de o cerere guvernamentala pe piata constructiilor duce fie la inflatie, fie la dezechilibrarea balantei comerciale. Cu atat mai mult cu cat multe dintre aceste lucrari vor fi finantate din fonduri europene, aruncate in plus pe piata.
Suplimentarea cantitatii de bani nu are decat un efect nominal, efectul real fiind anihilat de scaderea puterii de cumparare a populatiei. Fondurile suplimentare nu stimuleaza oferta (productia de bunuri mai multe sau mai bune) pentru ca prima care creste este cererea de materii prime si de capital in domeniul in care sunt pompate sumele suplimentare.
Preturile acestora cresc primele. Iar cand oferta interna nu va mai face fata, se va apela la pietele externe, de unde posibilitatea majorarii deficitului comercial.
Cu toate acestea, Guvernul sustine ca a impus un deficit de „numai“ 2,8% din PIB, „pentru a sustine dezinflatia si deficitul de cont curent in limite rezonabile, in conditiile unui nivel al cheltuielilor bugetare de 38,0% din PIB“!?
6,3% din PIB, onorariile bugetarilor
Un alt element alarmant in constructia bugetara pentru anul viitor este majorarea ponderii salariilor bugetare, de la 5,8% in 2006 la 6,3% in 2007. Grevele sindicatelor bugetarilor isi culeg roadele.
De asemenea, integrarea in UE, pastorirea fondurilor europene si stufosul acquis comunitar ridica birocratia, mai ales cantitativ, la un alt nivel necesar „alinierii acesteia la tendintele de evolutie a societatilor occidentale“.
Jonglerii fiscale
De altfel, la stabilirea unui deficit bugetar de 2,8% din PIB un cuvant hotarator l-au avut si contributia Romaniei la bugetul UE, aproximativ 1% din PIB, si cofinantarea fondurilor europene. La capitolul venituri, Executivul a cuprins si banii din privatizari (desi sunt venituri extraordinare), si fondurile europene, ajungandu-se astfel la suma de 145 miliarde lei.
Numai ca aceste metode seamana mai mult cu jongleriile unui magician decat cu un calcul responsabil. Banii europeni exista doar pe hartie.
Saptamana Financiara, Florin Rusu, 23 oct 2006
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu