Director editorial „Adevarul“. Aparitii la Antena 3 si Realitatea TV. Divergente cu Patriciu, noul patron al „Adevarului“.
De ce televiziune?
Initial, am facut toate demersurile pentru a intra in televiziuni. Cind s-a rupt echipa de la „Adevarul“, am fost constienta ca fara o intrare pe televiziuni nu aveam nici o sansa sa tin ziarul in atentie. Iesirea la televizor a devenit o obligatie profesionala. Mi-am facut un „A“ in perioada aceea de inceput, pentru ca lumea sa ma identifice cu „Adevarul“. Spun sincer, urasc sa-mi pun fard pe fata, nu suport sa fiu machiata... ei, bine, am trecut si peste asta.
Cum e industria?
Alta meserie fata de munca de ziar. Sint intrebata cum ma simt in fata camerelor. Nu ma simt nicicum. Cind ai de spus ceva si cind esti sigur pe ceea ce spui, cind ai informatiile necesare, poti vorbi in doi oameni, in fata oglinzii sau in fata camerelor, este acelasi lucru.
Relatia cu camera.
E oribil cind trebuie sa vorbesti in camera. Nu te gindesti ca dincolo sint mii de telespectatori. Pur si simplu te gindesti ca trebuie sa-ti transmiti mesajul.
Pregatire?
Nu, niciodata special. Sint informata despre fenomen oricum, lucrind la ziar. Toata experienta mea ma ajuta sa fac niste rationamente si sa vorbesc. Niciodata nu-mi propun sa spun aia sau ailalta, sau sa-mi fac hirtii. Niciodata. Sint atenta sa nu fac cacofonii, sa nu ma repet si sa-mi formulez frazele foarte scurt ca omul sa ma poata urmari... fraza lunga e moartea telespectatorului. Sint reguli invatate din colaborarea mea cu BBC, pe radio. Pina la urma este chestie de instinct si de a-mi pastra felul de a fi.
„Realitatea Zilei“ versus „Sinteza Zilei“.
La Razvan Dumitrescu nu-mi place formatul nou. Sint sase oameni. Oricit de concis ai fi, nu poti transmite nimic. Pe mine nu ma intereseaza sa apar pe sticla, ma intereseaza sa-mi transmit mesajul, sa fac o analiza dintr-un unghi la care telespectatorii nu se gindesc. Pe Antena 3 e mai confortabil. Am timp sa spun absolut tot ce vreau. Nu am rigiditatea emisiunii lui Razvan Dumitrescu, unde ti se da cuvintul foarte strict, e ca la militarie.
Apararea colegilor.
Asa sint. Imi apar colegii. Mi-a fost greu in interventia lui Basescu pe Antena 3, in momentul atacului direct la sanatatea mea si la situatia mea personala. Nu am stiut atunci sa reactionez si marturisesc ca putin imi pasa de ce crede lumea despre sanatatea mea, despre viata mea personala. Inca nu stiu sa gestionez astfel de momente.
Expunerea pe sticla.
Da, esti mult mai expus. Dezavantajul meu este ca sint ardeleanca, mai inceata in reactii si in gindire. Simt asta... nu-mi conturez imediat o reactie. Si cu Basescu, a durat un minut pina sa inteleg cum sa reactionez, or, un minut in televiziune este mult.
„Adevarul“ astazi.
Relatia cu Patriciu este foarte buna. Problema mea este ca nu stiu in ce masura pot avea incredere pina la capat in el. Se contureaza o institutie in care administrarea se face prin zvonuri. Mie nu-mi place acest stil.
Nu-ti pare rau ca ai ramas la „Adevarul“?
Nu, nici gind. Eu iubesc ziarul asta ca pe copilul meu. Am demonstrat ca un ziar caruia toti ii cintau prohodul poate fi modernizat si poate ramine un ziar de mare influenta.
„Adevarul“ e dovada ca sint un om puternic, care e-n stare sa duca ceva pina la capat. Eu am fost crescuta nemteste si pentru mine e neacceptat sa deschizi o usa, sa fii primit si sa dai foc locului unde te formezi. Daca plec de la „Adevarul“ vreau sa demonstrez ca sint in stare sa fac ceva in piata. Cel care a venit la „Adevarul“ si a preluat cum a preluat nu stie ce comoara gaseste in interiorul cutiei pe care a cumparat-o.
Sursa: Cotidianul.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu