Romani in Italia, sclavi pentru 20 E

Mirajul strainatatii, al banilor castigati intr-o luna cat intr-un an in tara, ii atrage ca un magnet pe romani.

"Ai vazut, Domnica a plecat acum doi ani in Italia si a reusit sa-i cumpere lui fiu-su Lucian si calculator, si bicicleta si a fost si la mare".

Astfel de discutii le poti auzi frecvent in Romania, indiferent ca treci pe langa o scara de bloc din Lupeni, Calarasi, Constanta sau pe langa vreo bostana din campia Olteniei. Mirajul banilor ii atrage pe toti. De fapt, romanii care sufera pentru cativa euro departe de tara nu sunt chiar ahtiati dupa bani.

Ei nu doresc decat sa aiba ca Lucian al lui Domnica o bicicleta, un calculator, un telefon cu camera video si sa mearga la mare, "ca boierii". Cam la asta se rezuma, in prima faza, "exilul" romanilor nevoiasi prin strainatate.

Sunt unii, care au prins vremurile de acum 10-15 ani, cand se pleca mai greu, dar au avut alt noroc. Au gasit "munci" mai lejere (spalat vase, mecanica auto, ajutoare in sistemul medical, menajere) si s-au umplut mai repede de bani. Au luat copiilor si calculator, si bicicleta, si telefon cu camera video, dar si apartament.

Imagine rasturnata

Acum, in Occident pleci doar cu pasaportul, cinci sute de euro imprumutati si multe vise. De munca nu mai este decat in agricultura. Sa te tarasti pe pamant, pentru un pumn de euro. Cei mai multi romani isi risca sanatatea prin Italia.

Saptamanalul "L'espresso" dezvaluie pentru italieni, dar si pentru restul lumii (inclusiv romani) conditiile inumane in care traiesc imigrantii care lucreaza, in acest sezon, la cules de rosii. Fabrizio Gatti, reporter de la saptamanalul "L'espresso", s-a dat drept imigrant roman si a petrecut sapte zile pe plantatiile de rosii dim regiunea Puglia (sudul Italiei).

El a denuntat faptul ca imigrantii sunt exploatati, primesc salarii mici si sunt batuti daca protesteaza.

Conditii mizere

Potrivit reportajului, numai in Puglia lucreaza la cules de rosii peste 5.000 de imigranti - majoritatea provenind din tari din Africa si din Europa de Est. Segregarea rasiala este foarte riguroasa chiar si pe plantatii. Romanii dorm cu romanii, bulgarii cu bulgarii si africanii cu africanii. Nimeni nu se amesteca cu nimeni, nici macar langa butoiul cu apa de la capatul randurilor cu rosii.
Programul de lucru este de la ora sase dimineata pana se intuneca, iar salariul este 20 de euro pe zi.

Imigrantii de pe plantatii se plang ca trec multe saptamani fara sa vada vreun ban si, in tot acest timp, mananca doar paste cu suc de rosii. Carnea nu o vad nici macar la supermarket. Pentru ca nu ajung acolo. Chiar si apa potabila e un lux pe unele plantatii. Conditiile de cazare sunt mizere (case de carton presat) si multi dintre "agricultorii de ocazie" ajung sa se imbolnaveasca.

La una dintre plantatiile unde s-a prezentat, jurnalistului italian i-a fost impusa o conditie pentru a fi angajat. Trebuia sa aduca o fata care sa intretina raporturi sexuale cu seful plantatiei.

Legea nu a patruns pe plantatii

Stapanii plantatiilor de rosii reprezinta autoritatea suprema pentru imigranti. Pentru imigranti nu exista alta lege decat cea a pumnului. A pumnului primit. O intamplare relatata in reportajul din cotidianul "L'espresso" releva intocmai acest lucru.

Cel mai batran dintre imigrantii romani de pe o plantatie din Foggia, un barbat in varsta de 60 de ani, a rasturnat din greseala o lada cu rosii si a fost imediat lovit fara mila de supraveghetor. Toti ceilalti imigranti au privit neputinciosi scena. Cand o alta romanca a incercat sa-i ia apararea, a fost amenintata ca va pati acelasi lucru.

Evenimentul Zilei, 02 sep 2006