luni, septembrie 04, 2006

Mari mincinosi romani


E pace! Dezbinarea romaneasca s-a dezbinat si a plecat invinsa de un fel de a fi mai suplu si mai mlastinos. A aparut armonia pe care o cautam, fara spor.

In 1918, am reusit ceva national si statal: Marea Unire. Acum ne-a iesit ceva national si personal: conjugarea de caracter. Banuita de disparitie pe vecie, buna intelegere romaneasca a revenit, ermetica si circulara, ca un penitenciar. Noua noastra coordonare e psihica si mentala. Mai unica si mai avantajoasa decit insasi cota unica.

Lista e extraordinara, cioclopedica si apocaliptica: Mona Musca, ambasadoare civica a Vitoriei Lipan, Doctor Corneliu Vadim Tudor, instalator de ode in casa familiei Ceausescu, Arhiepiscop Teodosie, om al credintei in smerenia notei informative, Rudel Obreja, mare sportiv al denuntului cu manusi, acum presedinte al Federatiei de Box, Cristian Radulescu, deputat PD si patriot antiterorist, Dan Voiculescu, lider de partid parlamentar fara stirea electoratului.

Toti sustin ca au lucrat cu Securitatea, fara sa faca rau. Cu fiecare nota informativa si cu fiecare intilnire conspirativa, ei si-au proptit patria. Securitatea lor a fost o institutie onesta si o stavila in calea rauvoitorilor straini. Romani netezi si tricolori, informatorii au aratat spirit civic inca inainte ca turma sa se fi trezit, in decembrie ’89, ca are chef de libertate.

Ei au fost cetateni mai buni decit cei care n-au avut curajul sa faca pasul inainte si sa spuna da Securitatii. Ei au fost disidenti cerebrali si strategici. Teodosie, de pilda, spune ca a lucrat cu Securitatea, sever si doct, doar in probleme de stat, ca un diplomat care isi ofera serviciile, intr-un moment greu pentru tara.

Mona Musca sustine, demn si timp, ca un automat actionat de fise, ca n-a crezut ca angajamentul de informator poate fi inteles ca forma de colaborare cu Securitatea. Grupul Tariceanu a gasit pretextul balistic si moral, a spus multumesc, a eliminat-o si a distrus, astfel, centrul de initiativa Stoica, singura contrapondere la alunecarea liberalilor in buzunarul lui Patriciu.

Ne aflam in fata unui consens. Un acord national convenabil. El coboara in mina problemele care prevesteau inceputul constiintei si ii face scapati si laureati pe ofiterii de Securitate si pe informatori. Diferenta dintre trecut si prezent tine doar in calendar. Ea nu mai masoara distanta de la dictatura la libertate. Regimul comunist e un regim trecut, nu un adversar rasturnat.

Comunismul a fost o orinduire care s-a consumat, pur si simplu. Securitatea a fost o organizatie utila, civica si, de fapt, infidela iudeo-bolsevismului cotropitor. Ea se ocupa, in afara orelor de program, cu paza tarii, nu de protectia regimului comunist. Faptul ca acum noul stat democrat cauta dosare si nume de colaboratori ai Securitatii e curios. La ce bun?

Comunistii au condus mult timp, dupa care au plecat, au dat pamint la suprafata taranilor si la subsol taranistilor, au construit metroul si ne-au lasat specialisti cu experienta. In tot acest timp, Securitatea

ne-a pazit. Cei mai constienti dintre romani, condusi de grupul patriotic Musca-Teodosie-Vadim, au dat o mina de ajutor in lupta contra spionilor. Apoi a venit Revolutia. De ce? Nu e clar. Dupa logica grupului MTV, ea nu avea rost.

Chiar trebuia rasturnat un regim aspru ca o dieta de atlet olimpic, dar corect si roman ca o balada populara? Musca, Vadim, Teodosie sint tot acolo, pe baricada de pe care Ceausescu avertiza, cu ultima suflare, impotriva „agenturilor straine“. Au disparut cozile la alimente si asta e tot ce s-a intimplat dupa decembrie ’89. Nu e de ajuns?

Culmea e ca aceasta teorie descrie o realitate puternica. Adevarul e ca nimeni nu poate explica in ce fel a fost Revolutia anticomunista, daca, astazi, nu e o vina, ci doar un merit subestimat, in a fi fost ofiter de Securitate sau informator. Logic: Traian Basescu devine Primul Securist al Tarii, in timp ce Vadim isi face legitimatie de Vadimirescu.

Nimeni nu poate explica in ce fel e era noua contrariul erei vechi. Minciuna pe care am derapat din comunism intr-o democratie fondata de comunisti e cifrul profund al noii noastre iluzii colective.

Cotidianul, Traian Ungureanu, 04 sep 2006

Niciun comentariu:



Trimiteți un comentariu