Ghid de utilizare a functionarului AVAS

Datul spagii este sport national. Dar un sport mult mai usor de practicat decat alte sporturi. Vrei sa joci un fotbal, n-ai cu cine, vrei sa joci tenis, te trezesti ca deja e ocupat terenul, vrei sa inoti, n-ai bazin pe-aproape. Dar de dat o spaga poti oricui, oricand si oriunde.

Scapati de stresul zilnic, scapati de plictiseala, distrati-va dand spaga! Intrebari de genul „iubito, unde iesim si noi diseara?“ sint de moda veche. Mai bine puneti-va problema „unde dam si noi o spaga vineri seara?“.

Baietii de la Academia Catavencu, in loc sa dea o bila, sa joace o carte, au preferat sa dea o spaga la AVAS si ne impartasesc experienta lor.

Pentru incepatori, in 5 pasi
Ca sa gabjeasca, cu chiu, cu vai, in trei ani de zile un amarit de functionar corupt din AVAS, DNA-ul trebuie sa utilizeze pe putin:
- 30 de persoane care sa lucreze sub acoperire;
- 50 de mini-microfoane si camere minuscule de filmat, pe care sa le amplaseze in puncte-cheie;
- 15 masini de serviciu;
- zeci de peruci, mustati si nasuri false.
Ce mai, stiti cum e, ca-n filmele de actiune cu agenti FBI acoperiti. Ceea ce este insa complicat pentru DNA este foarte simplu pentru un om de rind. Daca vreti sa va distrati, puteti descoperi singuri coruptia din AVAS, nu va trebuie decit:
- una bucata pantaloni curati, o camasa oarecare, o pereche de pantofi;
- una bucata bermude semi-curate, un tricou spalacit, niste slapi cam rupti;
- un jaf de telefon mobil.
Folositi cele de mai sus si, garantat, numai in trei zile ati reusit sa aflati cine trebuie corupt in AVAS ca sa va aranjati una sau mai multe licitatii. Va oferim in continuare un curs gratuit de spaguire, insotit de exemple clare:

Dare de spaga -1

Pasul 1
Intra pe site-ul AVAS-ului, pe www. avas.ro si alege licitatia la care vrei sa participi. Se organizeaza, in medie, una la doua zile.

Se vind cu preturi foarte mici (cam 10%-20% din valoarea de piata) diverse active ale societatilor care, sa zicem, nu si-au platit darile la stat: cladiri, terenuri, case de locuit, magazii, garaje, ateliere, grajduri, buldozere, tractoare, macarale, camioane, automobile, calculatoare, motocoase, masini de cusut si se ajunge, cred, pina la ace cu gamalie. AVAS-ul e cel mai mare magazin second-hand din lume.

De exemplu, eu am ales licitatia care urma sa aiba loc pe 11.09.2006, la care se scoteau la vinzare activele debitorului SAGO RA din Turnu-Magurele, adica niste cladiri rapciugoase, niste garaje leproase si o mina de autobuze janghinoase. Retine, ce e la vinzare in licitatie.

Pasul 2
Daca te numesti, din pura coincidenta, Monica Macovei, Daniel Morar, Traian Basescu, e mai bine sa-ti alegi un nume fictiv, ca sa nu stirnesti suspi¬ciuni. Acelasi sfat il dam si celor care au nume care nu suna a investitori seriosi, gen Aleodor Balega.
De exemplu, eu mi-am zis Eduard Vasile si am ales sa fiu din Bacau. Asa mi s-a parut mie, ca „Eduard Vasile din Ba¬cau“ suna a investitor caracteristic pentru „autobuzele din Turnu-Magurele“.

Dare de spaga -2

Pasul 3
Pune mina pe telefonul tau mobil si suna la numarul afisat pe site-ul AVAS-ului, in anuntul de licitatie. Cere cu presedintele comisiei de licitatie si arata-te foarte interesat de bunurile scoase la vinzare. Atit de interesat, incit vrei sa continui discutia si in particular. Ii ceri presedintelui sa iti dea numarul sau de mobil.

De exemplu, eu i l-am cerut doamnei presedinte Carmen Cruceru si mi l-a dat. Si l-a notat si ea pe al meu. Peste cinci minute am sunat-o din nou, dar pe mobil. Mi-a sugerat ca nu poate vorbi. M-a sunat ea peste alte cinci minute, spunindu-mi ca mai devreme era in birou, dar acum e in strada si poate sa stea altfel de vorba cu mine.

I-am spus ca pot veni special din Bacau ca sa stau de vorba cu ea si ne-am dat intilnire dupa amiaza, la cinci, la Patinoarul „Mihai Flamaropol“, zis si „23 August“.

Pasul 4
Mare atentie la acest pas, este cel mai important. Totul, pina la cel mai mic amanunt, conteaza. Deci, imbracati-va decent, dar tinind cont de cine vreti sa pareti, de unde ziceti ca veniti si ce intentionati, chipurile, sa cumparati la licitatie.
De exemplu, eu, Eduard Vasile din Bacau, care voiam sa iau niste janghinoase de autobuze din Turnu-Magurele, nu puteam sa ma imbrac nici la costum Versace, ca prea aveam figura de fitos si nu cadra cu autobuzele rablagite, nu puteam sa ma imbrac nici in pantalon trening si tricou Fubu, ca totusi eram un licitator de 118.000 USD.

M-am imbracat intr-un pantalon obisnuit, despre care n-as putea sa spun decit ca era curat, mi-am luat o camasa obisnuita si niste pantofi banali, dar asortati cu camasa si pantalonii. Am vrut sa iau un buchet de flori.

Dar m-am abtinut, caci mi-am dat seama la timp ca Eduard Vasile din Bacau, care vrea sa ia la o licitatie niste autobuze din Turnu-Magurele, nu s-ar fi dus niciodata cu un buchet de flori la o intilnire de aranjament cu presedinta comisiei de licitatie. Nu cadra, ma-nte¬legi? Putea stirni din start suspiciuni doamnei presedinte.

M-am gindit ca la prima intilnire e suficient sa merg doar cu o spaga de 500 de euro, pusa intr-un plic - se-ntelege - banal. Restul a fost intelegere la prima vedere. Ea s-a lasat putin asteptata, ca o adolescenta. Mie imi batea inima tare, ma temeam ca nu mai vine Si deodata a aparut de dupa un colt, zglobie. Mi-a facut un semn. Chiar ea era.

Cu fustita deasupra genunchilor, strinsa pe trup, cu bratari la miinile albe ca marmura, cu gitul incolacit de mar¬gele, cu poseta scumpa Louis Vuitton. O doamna matura bine, dar foarte fisneata si aranjatica foc, varianta Cruella mai tinara. A venit si nici nu mi-am dat seama cind ne-am dus intr-un local.

Mai departe nu stiu decit ca am imbirligat-o rau de tot, cum ca vreau sa cumpar autobuzele alea din Turnu-Ma¬gu¬rele, la pretul cel mai bun.

M-a asigurat ca ma ajuta, ca ma pune ultimul pe lista, ca ma anunta cine mai e la licitatie, chiar daca nu are voie s-o faca, iar pe viitor, daca vreau, tot ea ma poate pune in legatura cu alti presedinti ai altor comisii de licitatie, ca ma ajuta sa ma bag si in licitatii mult mai grase, ma pune in legatura cu cine trebuie.

Induiosatoare daruire, doar dupa zece minute de stat la o masa cu un necunoscut, intr-un local! M-am simtit dator sa-i raspund cumva, repede, pe masura. Voiam sa-i dedic o melodie, dar in local nu cinta nici o formatie. Imi venea sa-i cint eu ceva, ca un trubadur, dar in afara de „Taptaptap-tararap-tap-tap“, imnul Stelei, nu-mi aminteam nimic.

Si atunci am recurs la singura solutie pe care o mai aveam. Am bagat mina in buzunarul de la piept si, timid, i-am oferit plicul cu spaga. S-a inrosit de emotie, mai intii a dat sa-l refuze, dar pina la urma l-a primit. Am rasuflat usurat.

Eu, Eduard Vasile, tocmai ma imprietenisem cu o presedinta de la AVAS care urma sa-mi aranjeze licitatiile viitoare! Eu, Eduard Vasile, aveam sansa sa devin un om bogat!
Dar sa revin la ce puteti face dumneavoastra. Contra spagii date, puteti cere, ca mine, sa fiti ultimul inscris pe lista. E un avantaj. Sa vedeti de ce.

Exista un regulament
de desfasurare a licitatiilor. Regulamentul de desfasurare e oficial, dar nu-l poti vedea inainte, e tinut (neoficial) la secret. Nu ti-l da nimeni in scris. Apuci sa afli de el doar din gura presedintelui de comisie, la des¬chi¬de¬rea licitatiei.

Daca chiar vrei sa-l vezi scris, suni la AVAS si primesti tot felul de raspunsuri edificatoare: „n-are rost sa vi-l dam“, „a, parca era pe aici pe undeva si scris, dar nu stiu acum exact pe unde e“, „regulamentul de desfasurare e pe site“ (ne-am uitat, nici urma de regulament pe site). Ceri sa vorbesti cu directorul general.

„A, nu, pai nu e pe site fiindca nu-i propriu-zis un regulament de desfasurare, e un regulament de ordine interioara, am convenit noi cum sa se desfasoare licitatiile.“ Cam asa suna chiar si raspunsul directorului general Nicolae Cimpeanu, care, dupa ce te abureste la telefon, daca te vede ca te enervezi, zice ca regulamentul e trecut la avizier.

In data de 08.08.2006, avizierul era gol. Ce naiba contine regulamentul, de e asa de bine pazit? Mai nimic, doar o simpla sme¬che¬rie. Desi e licitatie cu strigare, nu se liciteaza cum am vazut cu totii prin filme, cu sume-surpriza strigate din sala, sa nu stii ce face concurentul.

Participantii la licitatie, conform regulamentului (oral transmis), sint pusi pe o lista, in ordinea inscrierii, cica. Pre¬se¬dintele de comisie face lista. In ordinea asta se liciteaza. Ne-am la¬murit, deci, de ce este avantajos sa fii codasul listei: controlezi pretul.

Ma rog, puteti aranja
cu presedintele si alte scheme. Spre exemplu, puteti sa conveniti cu el sa scoata un adversar cu putin timp inainte de inceperea licitatiei, sub pretextul ca nu are documentatia in ordine. Se poate miza cel mai adesea pe scrisoarea de garantie bancara ce se depune la inscri¬ere. Daca e bine motivat, gaseste prese¬dintele o chichita in acea scrisoare si il zboara pe adversar.

Presedintele unei comisii te poate pune apoi in legatura cu presedintii altor comisii de licitatie. Dar aici trecem deja la pasul urmator:

Pasul 5
Puneti din nou mina pe telefon si rugati-l pe presedintele deja spaguit sa va puna in legatura cu un coleg de-al sau care conduce alta licitatie a AVAS-ului.
De exemplu, eu am sunat-o a doua zi pe presedinta Cruceru, ca sa-i cer favorul de a-l pune pe un prieten de-al meu in legatura cu presedintele altei comisii de licitatie, care urma sa aiba loc pe 15.09.2006. Zis si aranjat. La prinz, prietenul Adrian Popescu din Bacau (de fapt, colegul Andrei Radulescu-Dobrogea din Bucuresti) s-a intilnit cu prese¬dintele Sobaru, chiar la AVAS.

I-a cerut sa-l inscrie ultimul pe lista si alte alea. Sobaru n-a primit bani, dar cind i s-a promis recompensa daca-l ajuta, a facut cu ochiul. Cu siguranta va spune ca gestul lui era adresat unei gagici care trecea pe trotuarul de vizavi, asa, cu totul intimplator.

Recuperare de spaga

Pasul 6 (intoarcerea plicului risipitor)

Puteti recupera spaga la fel de simplu precum ati dat-o. Ma rog, macar o parte din ea.
De exemplu, eu, Eduard Vasile din Bacau, am sunat-o a treia zi pe madama Cruceru. Pretextind ca prietenul Popescu a avut un accident cu masina in timp ce se intorcea la Bacau, dupa ce-si aranjase si el licitatia, si ca era la Spitalul de Urgenta din Bucu¬resti, i-am cerut inapoi cei 500 de euro dati.

S-a ingrozit! A, nu ne¬aparat fiindca patise ceva prietenul, ci fiindca cheltuise din banii primiti spaga. Mi-a spus ca nu mai are decit 150 de euro din 500. Buni si aia si ne-am dat iar intilnire ca sa mi-i inapoieze, fix in fata AVAS-ului. De data asta, m-am imbra¬cat cu niste pantaloni scurti semi-curati, o bluza spa¬la¬cita, niste slapi cam rupti.

Ca deh, plecasem in graba de-acasa din Bacau, imi luasem chipurile la repezeala ceva pe mine, bui¬macit de necazul prietenului pe care eu il trimisesem la Bucu¬resti sa-si aranjeze licitatia si pe care acum il aveam pe con-stiinta. (Observati, va rog, infailibilitatea scenariului, sceno¬grafia fara cusur, care sint de fapt cheia succesului unei dari de mita reusite.

In fine, in cazul nostru, unei recuperari de mi-ta.) Mi-a dat banii in acelasi plic in care-i primise. Mi-a fost jena s-o intreb cum ramine cu ceilalti 350 de euro, sint totusi un gentelman, nu se facea.

Dar si dumneai este o doamna si m-a asigurat prompt ca cei 350 de euro nu sint pierduti nicidecum, „ramin pentru licitatiile viitoa¬re.“ Deci, he-he-he, am un avans de spaga la AVAS, am lasat saco¬sa la coada la licitatii, inaintea altora.

Alexandru CAUTIS
filaj asigurat de
Andrei R. DOBROGEA
& Catalin PRISACARIU

Academia Catavencu, 13 sep 2006