Industria muzicii pe Internet

Producatorii de muzica au anuntat ca in 2005 industria in domeniu a inregistrat un adevarat record : pentru prima data s-au vandut peste un miliard de albume. Dar statistica pune pe picior de egalitate atat vanzarea de CD-uri clasice cat si cumpararea si descarcarea de pe Internet a pieselor si albumelor.

Asa ca la o analiza mai atenta situatia marilor case de discuri nu este deloc buna, numarul de CD-uri si DVD-uri vandute inregistrand o scadere ingrijoratoare.

In paralel industria muzicii pe Internet este intr-o ascensiune uluitoare. In 2005 au fost descarcate peste 350 milioane de melodii, cu peste 150 la suta mai mult decat in 2004, in timp ce vanzarea albumelor digitale a crescut cu 194 la suta. Mai pe scurt : este o perioada critica pentru producatorii traditionali de albume, care se confrunta cu concurenta dura a digitalului si Internetului.

Si pe aceasta piata exista invinsi si invingatori, iar tehnologia in continua dezvoltare a provocat o ruptura radicala la nivelul distributiei, consumului, vanzarilor si performantelor. Reversul medaliei : desi vanzarile traditionale au scazut, se produce si se consuma mai multa muzica decat oricand in istorie, dar in favoarea formatului digital.

Aceasta revolutie in domeniul muzicii pune o intrebare producatorilor - vor mai exista magazine specializate peste un deceniu sau totul va fi in format digital ?

Pasionatul de muzica, indiferent de gen, isi doreste acelasi lucru ca intotdeauna : un produs de calitate la un pret accesibil, usor de obtinut, pe care sa il poate asculta oriunde.

Pana de curand CD-ul clasic - si inaintea sa casetele audio sau discurile de vinil - oferea toate aceste facilitati si industria parea ca gasise solutia, chiar daca se confrunta cu o rata a pirateriei cu mult peste cele mai pesimiste asteptari. Dar confruntata cu formatul digital si Internetul, aceasta industrie clasica pare ca isi traieste ultimele clipe.

Raspunsul industriei de muzica a fost initial unul simplu, bazat pe nevoia de control a industriei paralele digitale, dar care a revoltat nenumarati cumparatori. Sony Music s-a trezit implicata intr-un scandal de proportii dupa ce clientii s-au plans ca CD-uri sunt protejate la copiere sau chiar au programe spyware.

Au existat probleme si din partea partea cealalta, multi dintre cei care descarcasera melodii de pe Internet s-au trezit ca formatul ales nu este compatibil cu programul folosit pe calculatorul personal.

Asociatia Americana a Producatorilor de Inregistrari a actionat in sensul ca mai multe persoane au fost trimise in judecata pentru ca foloseau Internetul pentru descarcarea si schimbul de fisiere audio sau video pirat. Cu toate acestea a crescut numarul actelor de piraterie in locul scaderii acestora.

In ultimele decenii marile companii au dictat practic tot ce era legat de piata muzicala, hotarand tot ce tinea de productie, distributie, carierele si concertele artistilor, modul in care era vanduta muzica, cine castiga, preturile, datele de aparitie, numarul de CD-uri. Acum, parca deodata, marile case de discuri au pierdut ceea ce poate fi nsiderat "monopolul" asupra industriei muzicale. De aceasta data controlul este al consumatorilor si artistilor.

Cu toate acuzatiile de piraterie si procesele sau amenzile incasate, pentru fani aceasta perioada este de aur. In schimbul unor sume modice acestia au acces la inregistrari digitale de calitate, care pot fi modificate, aranjate, catalogate si schimbate dupa preferinta, fara sa mai existe teama ca un anume album nu poate fi gasit sau ca vor pierde un CD in serie limitata. Asta pentru a nu mai vorbi de pirateria care face ca totul sa nu fie doar accesibil ci, mai ales, gratuit (cu exceptia abonamentului de Internet).

IPod, o idee care initial a fost privita cu rezerva, s-a dovedit un succes, care a schimbat felul in care fanii obisnuiti si marii colectionari privesc in prezent muzica. La un pret modic, cu mult sub cel al unui CD, oricine poate sa descarce pe calculatorul personal aproape orice isi doreste, de multe ori descoperind inregistrari despre care nici nu stia ca exista. Si totul in perfecta legalitate, fara sa mai existe teama de a fi prins si dat in judecata.

Pentru magazinele clasice o solutie ar fi ca acestea sa devina locul de intalnire al pasionatilor, unde angajatii sa poata recomanda noi albume, noi trupe si noi succese, sa ofere informatii despre noile tehnologii sau sa ofere posibilitatea procurarii unor inregistrari rare, chiar daca nu pot concura cu adevarat Internet-ul. Aspectul "social" este si mai important pentru magazinele mici.

Acestea trebuie sa reziste in fata concurentei pe care o fac magazinele de tip Hypermarket, care isi pot permite sa vinda CD-urile si DVD-urile la un pret mai mic.

Unele case de discuri si magazine s-au aratat dispuse sa isi modifice politica de afaceri pentru a se adapta schimbarilor, altele sunt reticente sau refuza direct orice schimbare, cat de mica, a principiilor de inceput.

Prezenta pe parcursul unor decenii pe piata de muzica face ca multi manageri sa evite schimbarea, de teama ca vor pierde odata cu traditia si interesul publicului.

Aceata ezitare se dovedeste de la un an la altul tot mai costisitoare,volumul vanzarilor scazand enorm. Unele magazine au incercat un compromis,
oferind cumparatorilor in afara de CD-uri si DVD-uri sau postere, tricouri si alte accesorii, dar succesul a fost modest. Altele au ales sa vanda
exclusiv discuri de vinil, cum este cazul Wax Trax, care foloseste Internetul si site-uri de licitatii precum Ebay pentru a-si vinde produsele in intreaga lume, cu succes. Este un exemplu fericit - si rar - in care traditionalismul si tehnologia moderna se combina pentru un rezultat durabil. Dar aceste initiative hibride sunt privite cu scepticism de expertii pietei, pentru ca nu fac decat sa profite de lipsa tehnologiei sau de nostalgia unor colectionari, care prefera sa aiba inregistrarile originale din concerte, indiferent de calitate.

Un studiu realizat recent a aratat ca peste jumatate dintre pasionati prefera sa cumpere CD-urile si DVD-urile din magazine specializate, unde pot gasi inregistrari deosebite, in timp ce restul apeleaza la hypermarket-uri sau la vanzarile de ocazie. Posturile de radio sunt singurele care si-au mentinut popularitatea. Dar studiul in privinta acestora nu mentioneaza nimic despre muzica pe Internet, o concurenta mult mai dura.

Viitorul face ca magazinele de muzica sa devina adevarate muzee pentru pasionati, unde acestia sa se poata intalni, sa schimbe noutati sau sa caute inregistrari rare. Oricum totul este clar in favoarea Internetului si in defavoarea formatului clasic, devenit prea scump si prea greoi pentru prezent.

ArtLine.ro, 13 feb 2006