Mecanismul prin care Sorin Ovidiu Vintu isi ascunde operatiunile de vanzare/cumparare ale afacerilor a putut fi "deconspirat" (cel putin partial) in ocazia vanzarii actiunilor bancii Romexterra.
Acolo, o parte din masa micilor actionari s-a declarat nemultumita de pretul de sase lei oferit de consortiul format din SSIF "Ieba-Trust" si off-shore-ul cipriot "Demera Investment", consortiu care a garantat bancii unguresti MKB, ca-i va livra 50% din Romexterra, plus o actiune. Ceea ce a si reusit. Succesul acestei afaceri pare uimitor, la prima vedere.
Caci, in perioada ofertei de sase lei a consortiului, a aparut un al doilea cumparator, PPF- Investment, care a informat publicul ca ridica oferta la opt lei. In acel moment, consortiul colectase aproximativ 35-40% din actiunile "Romexterra". Si in pofida ofertei mai bune a PPF, a reusit sa-si indeplineasca angajamentul fata de MKB Bank si sa-i livreze majoritatea angajata.
Care sa fie misterul?! Micii actionari nemultumiti au acuzat ca, in spatele operatiunii s-ar fi aflat speculatorul Sorin Ovidiu Vintu, implicat atat in operatiunea de intermediere catre banca ungureasca MKB, cat si in actionariatul bancii "Romexterra".
Micii actionari l-au suspectat pe Vintu ca el insusi este cel care ofera sase lei pe actiune, dar ca, de fapt, vinde bancii unguresti la un pret mai ridicat. Ceea ce, insa, nu pare sa aiba sens, deoarece, in mod normal, comisionul de intermediere pe care ar putea sa-l incaseze de la cumparator, nu-i realist sa atinga un sfert din pretul final pe care l-ar achita MKB.
Caci intre cele doua oferte de pret (MKB, 6 lei si PPF, 8 lei) este o diferenta de doi lei. Pentru ca Vintu sa se tina de presupusul angajament cu MKB, comisionul sau de colectare a actiunilor "Romexterra" ar fi trebuit sa acopere aceasta diferenta de pret (Vintu nu-i nebun sa vanda ieftin la MKB, cand ar putea mai scump la PPF).
Dar, doi lei fata de opt (pret final la MKB), ar reprezenta 25% comision. Ceea ce nu pare realist. Si totusi!... Detalii, pana acum necunoscute, din modul de operare prin interpusi al lui Sorin Ovidiu Vintu, ofera indicii ca scenariul suspectat de micii actionari nemultumiti este, de fapt, verosimil.
Investigatiile in modul sau de operare au un ridicat nivel de dificultate: Vintu pare sa foloseasca un lant de off-shore-uri - cele mai multe, in Cipru, dar si in British Virgin Islands - care sunt actionare unele la altele si se reprezinta unele pe altele, iar adevaratul proprietar ramane nedeclarat si nici nu au obligatii legale ferme in acest sens.
De aceea, organigrama pe care am intocmit-o reprezinta o performanta de exceptie. Pentru a o alcatui, ne-am bazat atat pe informatii certe, din documente, cat si pe afirmatii din presa (carora le-am dat statutul de "zvonuri"), cu care am acoperit "golurile" documentare.
Un rol important in stabilirea legaturii dintre Sorin Ovidiu Vintu si lantul de off-shore-uri il are marturia pe care Doru Nicolaescu, fostul presedinte al Bancii Romane de Scont, a acordat-o in exclusivitate ziarului "BURSA".
Afirmatia ca Octavian Turcan este "suta la suta omul lui Vintu" (vezi articolul cu acest titlu, alaturat), este cea care o prijeluieste pe aceea ca lantul de off-shore-uri cipriote il are drept proprietar final pe Vintu.
Daca acesta este adevarul, atunci obtinem explicatia uimitorului succes din operatiunea "Romexterra", dar si explicatii ale unor surprinzatoare achizitii, (asa cum s-a petrecut in cazul postului de televiziune "Realitatea TV").
Organigrama sugereaza ca Vintu ar fi detinut, prin interpusi, o proportie importanta din "Romexterra" - prin "Petrom Service", FSLI Petrom si "Delta Asigurari" si nu numai. Unele aluzii scapate de actionarii marunti sugereaza ca o parte din actiunile pe care oficial le-au detinut, in realitate nu le-ar fi apartinut.
Este posibil, in aceste conditii, ca adevaratul proprietar sa fi fost Vintu sau un grup in care el este implicat. Suspiciunea este intarita de faptul ca "Demera Investments" (care, conform organigramei, s-ar afla sub controlul lui Vintu) s-a insarcinat cu colectarea a 50% din actiunile "Romexterra".
Caci, daca "Demera" ar fi a lui Vintu, iar Vintu detinea "Romexterra" intr-o proportie apropiata celei angajate, atunci gradul de risc al angajamentului in a-I livra 50% din Romexterra, a fost nul. De altfel, prezenta "Demerei" in consortiu cu SSIF "Ieba-Trust" este greu justificabila sub alt motiv, ca si interdictia ca, in perioada ofertei, MKB sa contacteze direct pe actionari.
Poate fi imaginat ca "Demera" a functionat ca un "vas tampon", care a impartit fiecarui actionar marunt partea care, in realitate, neoficial, i se cuvenea din vanzarea pachetului individual de actiuni.
Tot asa, un castig de 25% la tranzactie devine verosimil, pentru ca nu mai este vorba despre plata unui comision, ci despre valoarea suplimentara pe care banca ungureasca trebuie sa o plateasca pentru obtinerea majoritatii in "Romexterra".
Acest scenariu mai are valenta ca explica de ce ridicarea pretului de catre PPF - Investment nu a impiedicat nicidecum incheierea cu succes a ofertei MKB.
Pe muchia legii, operatiunea lui Vintu de la "Romexterra" ar fi reprosabila doar din perspectiva normelor Bancii Nationale, care, conform regulilor, trebuie sa fie informata despre prezenta masiva, in actionariat, a unui investitor (pe care poate si sa nu-l aprobe, asa cum a facut-o, deja, cu FSLI Petrom).
Dar, prezenta masiva a lui Vintu in Romexterra nu poate fi dovedita (organigrama noastra nu este proba, ci doar banuiala - zicem noi - intemeiata). Si de altfel, Vintu a si disparut de acolo (daca va fi fost vreodata). Raman, insa, cateva subiecte de discutat.
Primul priveste cele doua oferte de cumparare de actiuni "Romexterra", facute fara prospect si fara aprobarea CVNM, ca la maidan, ca si cand n-am avea piata de capital reglementata (cititi alaturat, articolul "CNVM nu impune reguli la anumite oferte publice").
Cel de al doilea priveste caile de limitare a metodelor obscure din afaceri, practicate nu doar de Vintu (desi el este cel devenit faimos pentru "arta interpusilor"). Uneori, cei care le exerseaza nici macar nu savarsesc vreo hotie, ci actioneaza asa pentru ca nu mai stiu altfel (si nici nu mai pot, asa cum pare sa fie in cazul "Romexterra").
In schimb, provoaca temeri, suspiciuni, tensiuni ample, conducand inclusiv la modificari legislative. De pilda, balbaiala autoritatilor la tactica privatizarii celor 8% din "Petrom" destinate salariatilor, vine din temerea ca Vintu va fi cel care-si va insusi actiunile. Ceva similar s-a petrecut si la "Fondul Proprietatea".
Si asta, in conditiile in care, dupa cum o arata organigrama noastra, orice masura ar fi adoptata, nu l-ar putea impiedica sa faca ce ar vrea.
MAKE,
Magda Stoica
Marturia lui Doru Nicolaescu:
Turcan este omul lui Vintu, suta la suta
Temeiul suspiciunilor ca Vintu se afla in spatele off-shore-urilor din organigrama noastra il constituie legatura sa cu Octavian Turcan, care, conform organigramei care ne-a rezultat, este implicat in (asigura sau dovedeste legatura dintre) off-shore-urile din lant.
Turcan a fost director al off-shore-ului "Woodgreen", legat de celalalt off-shore "Antis Triantafyllides & Sons", care, la randul sau, functioneaza ca placa turnanta pentru celelalte off-shore-uri implicate in afacerile din care, din cand in cand, scoate capul Sorin Ovidiu Vintu ca proprietar "prin surprindere".
Dar Turcan mai apare ca reprezentant si al off-shore-ului cipriot "Ranhold", care, la randul sau, este actionarul off-shore-ului "Tabor" (din Insulele Virgine), care, apoi, apare drept actionar la "Delta Asigurari" si aceasta din urma este (sau, deja, nu mai este) actionara la "Romexterra".
De aceea, implicarea lui Vintu in acest lant de off-shore-uri poate fi banuita in mod verosimil, daca gasim legatura sa cu Octavian Turcan. Ceea ce am si reusit. Turcan a fost vicepresedinte al Bancii Romane de Scont a lui Sorin Ovidiu Vintu, calitate in care s-a aflat in subordinea lui Doru Nicolaescu, presedintele bancii.
Nicolaescu a declarat in exclusivitate ziarului "BURSA": "Octavian Turan este omul lui Vintu, suta la suta".
Doru Nicolaescu spune ca Turcan a fost adus de Dan Stratan (pe atunci, presedintele Grupului Gelsor) de la Chisinau (dupa cum afirma Nicolaescu, Turcan este, la origine, cetatean al Republicii Moldova, unde a beneficiat de o bursa pentru pregatire in finante internationale, in Japonia).
Doru Nicolaescu spune ca Stratan ("Gelsor") s-a ocupat sa-i obtina dreptul de rezidenta si dreptul de munca in Romania. Nicolaescu afirma ca, in anul 2001, a aparut nevoia trecerii activitatii Grupului Gelsor prin lantul de off-shore-uri si ca analiza problemei i-a fost incredintata lui Octavian Turcan.
Nicolaescu mai spune ca in urma analizei lui Turcan, au pus la punct impreuna conceptul lantului de off-shore-uri ale lui Vintu. Doua mentiuni: prima - Nicolaescu a precizat ca "Turcan e-un baiat comsecade si nu vreau sa-i pricinuiesc vreun rau" (n.r. - nici noi); a doua - ca marturia sa tine de cunoasterea istoriei afacerilor lui Vintu si ca este subiectiva.
Banuim ca aceasta marturie nu are calitate de proba juridica. In schimb ofera temei pentru suspiciunile in legaturile lui Vintu cu afacerile despre care se zvonea (doar) ca ar fi implicat.
Florian Goldstein
Apropos de "Romexterra"...
CNVM nu impune reguli la anumite oferte publice
Cele doua oferte de cumparare a actiunilor Bancii "Romexterrra", formulate de MKB - Bank si PPF - Investment, prezinta toate datele unor oferte publice de cumparare in sensul reglementat de legea pietei de capital, dar Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare (CNVM) sustine ca nu necesita aprobarea sa.
Interesant este ca si juristi faimosi si valorosi, antrenati in problemele pietei de capital, sustin acelasi lucru. Rezultatul acestei opinii este absurd: unele societati comerciale pe actiuni pot fi preluate fara ca investitorul strategic sa indeplineasca regulile ofertei publice. Orbirea opiniei vine din dificultatile logice de interpretare legislativa.
Atat juristii, cat si CNVM, considera ca notiunea de "valoare mobiliara" s-ar reduce la acele titluri de valoare inregistrate la Oficiul de Evidenta al Valorilor Mobiliare (OEVM) din CNVM. Si inca, ei considera (ca de la sine inteles) ca notiunea de "piata de capital" s-ar limita la "piata reglementata si supravegheata".
De aici, concluzia: daca actiunile nu sunt in evidenta OEVM si daca societatea nu este listata la Bursa, atunci ofertele publice cu astfel de subiect n-ar trebui sa tina de competenta CNVM. Ceea ce, o spun din nou, este absurd. In realitate, legea nu da o definitie a notiunii de "piata de capital", si nicidecum nu o restrange la piata supravegheata curent de CNVM.
La fel, legea nu defineste valorile mobiliare in functie de inregistrarea ori neinregistrarea lor la OEVM, ci le recunoaste dupa o unica caracteristica: sunt sau nu sunt negociate pe piata de capital.
Si intrucat piata de capital nu este imprejmuita de vreun gard ca sa stim ca dincolo de el nu mai este piata, orice tranzactie cu actiuni (actiuni definite in Legea societatilor comerciale), le transforma pe acestea in "valori mobiliare" si largeste piata, chiar daca tranzactia nu s-a facut pe acel sector al ei care era supravegheat pana atunci.
De altfel, aceasta interpretare este singura congruenta cu misiunea de supraveghere si reglementare a CNVM. Caci este absurd sa spui ca n-ar fi de compententa CNVM sa aprobe o oferta publica care nu respecta regulile; dimpotriva, tine de competenta CNVM sa impuna regulile ofertei publice acolo unde ele nu sunt respectate.
Ucigasul unui emigrant nu-si merita pedeapsa pentru ca emigrantul nu are aprobare de rezident?!
MAKE
CNVM Catre BURSA: Referitor la solicitarea dumneavoastra, inregistrata la Registratura generala a CNVM cu nr.
39410/19.09.2006, va comunicam ca Romexterra Bank este o societate comerciala ale carei actiuni nu sunt tranzactionate pe piata de capital din Romania si nu este inregistrata la CNVM, iar oferta de cumparare de actiuni emise de aceasta nu necesita aprobarea unui document de oferta de catre CNVM. Bucuresti, 20 septembrie 2006
Bursa, Make, 27 sep 2006
